HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE A UNIUNII EUROPENE (Camera întâi)
5 decembrie 2012(*)
„Funcție publică – Concurs general – Anunț de concurs EPSO/AD/147/09 – Constituirea unei liste de rezervă pentru recrutarea de administratori de cetățenie română – Cunoaștere aprofundată a limbii oficiale a României – Minoritatea de limbă maghiară din România – Neadmitere la proba orală – Principiile egalității de tratament și nediscriminării – Conținut”
În cauza F‑29/11,
având ca obiect o acțiune formulată în temeiul articolului 270 TFUE, aplicabil Tratatului CEEA în temeiul articolului 106a,
BA, cu domiciliul în Wezembeek‑Oppem (Belgia), reprezentată inițial de S. Orlandi, de A. Coolen, de J.‑N. Louis și de É. Marchal, avocați, și ulterior de S. Orlandi, de A. Coolen, de J.‑N. Louis, de É. Marchal și de D. Abreu Caldas, avocați,
reclamantă,
împotriva
Comisiei Europene, reprezentată inițial de B. Eggers și de P. Pecho, în calitate de agenți, și ulterior de B. Eggers, în calitate de agent,
pârâtă,
TRIBUNALUL FUNCȚIEI PUBLICE (Camera întâi),
compus din domnii H. Kreppel, președinte, E. Perillo (raportor) și R. Barents, judecători,
grefier: domnul J. Tomac, administrator,
având în vedere procedura scrisă și în urma ședinței din 10 iulie 2012,
pronunță prezenta
Hotărâre
1 Prin cererea introductivă primită la grefa Tribunalului la 21 martie 2011, BA a formulat prezenta acțiune având ca obiect anularea deciziei directorului Oficiului European pentru Selecția Personalului (EPSO) din 10 decembrie 2010 de respingere a reclamației sale și a deciziei comisiei de evaluare din cadrul concursului EPSO/AD/147/09 de a nu o admite la proba orală a concursului.
Cadrul juridic
2 Articolul 1d din Statutul funcționarilor Uniunii Europene (denumit în continuare „statutul”) prevede:
„(1) În aplicarea prezentului statut se interzice orice discriminare, precum discriminarea bazată pe sex, rasă, culoare, origine etnică sau socială, caracteristici genetice, limbă, religie sau convingeri, opinii politice sau de orice altă natură, apartenența la o minoritate națională, avere, naștere, handicap, vârstă sau orientare sexuală.
[...]
(5) În cazul în care o persoană vizată de prezentul statut, care se consideră nedreptățită ca urmare a faptului că nu i s‑a aplicat principiul egalității de tratament, astfel cum este acesta definit mai sus, prezintă fapte din care se poate presupune existența unei discriminări directe sau indirecte, instituția are responsabilitatea de a dovedi că nu a existat nicio încălcare a principiului egalității de tratament. Prezenta dispoziție nu se aplică în cadrul procedurilor disciplinare.
(6) Respectând principiul nediscriminării și principiul proporționalității, orice limitare a punerii în aplicare a acestor principii trebuie justificată în mod obiectiv și rezonabil și trebuie să răspundă unor obiective legitime de interes general în cadrul politicii privind personalul. Aceste obiective pot justifica, printre altele, stabilirea unei vârste obligatorii de pensionare și a unei vârste minime pentru a beneficia de pensia pentru limită de vârstă.”
3 Articolul 27 din statut prevede:
„Recrutarea trebuie să vizeze asigurarea angajării funcționarilor cu cel mai înalt nivel de independență, de competență, de eficiență și de integritate, recrutați pe o bază geografică cât mai largă dintre resortisanții statelor membre ale [Uniunii].
Niciun post nu poate fi rezervat resortisanților unui anumit stat membru.”
4 Articolul 28 din statut prevede:
„Nimeni nu poate fi numit funcționar dacă:
(a) nu este resortisant al unui stat membru al [Uniunii], cu excepția derogării acordate de către autoritatea împuternicită să facă numiri, și nu beneficiază de drepturile cetățenești;
[...]
(f) nu face dovada cunoașterii aprofundate a uneia dintre limbile [Uniunii] și cunoașterii satisfăcătoare a unei alte limbi a [Uniunii], în măsura necesară exercitării atribuțiilor care îi revin.”
5 Articolul 1 alineatul (1) din anexa III la statut prevede:
„Anunțul de concurs este stabilit de autoritatea împuternicită să facă numiri, după consultarea comisiei paritare.
Acesta trebuie să specifice:
[...]
(f) eventual, cunoștințele lingvistice cerute de natura specifică a posturilor care urmează să fie ocupate;
[...]”
6 Potrivit articolului 1 din Regulamentul nr. 1 al Consiliului din 15 aprilie 1958 de stabilire a regimului lingvistic al Comunității Economice Europene (JO 1958, 17, p. 385, Ediție specială, 01/vol. 1, p. 3), în redactarea aplicabilă în prezenta speță:
„Limbile oficiale și limbile de lucru ale instituțiilor Uniunii sunt bulgara, ceha, daneza, olandeza, engleza, estona, finlandeza, franceza, germana, greaca, maghiara, irlandeza, italiana, letona, lituaniana, malteza, polona, portugheza, româna, slovaca, slovena, spaniola și suedeza.”
7 Articolul 2 din Regulamentul nr. 1 prevede:
„Textele adresate instituțiilor de către un stat membru sau de către o persoană aflată sub jurisdicția unui stat membru se redactează, la alegerea expeditorului, în una dintre limbile oficiale. Răspunsul se redactează în aceeași limbă.”
8 Potrivit articolului 3 din Regulamentul nr. 1:
„Textele adresate de către instituții unui stat membru sau unei persoane aflate sub jurisdicția unui stat membru se redactează în limba statului în cauză.”
9 Articolul 6 din Regulamentul nr. 1 prevede:
„Instituțiile pot stabili modalitățile de aplicare a prezentului regim lingvistic prin regulamentele lor de procedură.”
10 Articolul 8 din Regulamentul nr. 1 prevede:
„În ceea ce privește statele membre în care există mai multe limbi oficiale, folosirea limbii se va stabili, la cererea statului în cauză, în funcție de normele generale ce decurg din legislația statului respectiv.
[...]”
11 Potrivit articolului 2 din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 401/2004 al Consiliului din 23 februarie 2004 de instituire, cu ocazia aderării Republicii Cehe, Estoniei, Ciprului, Letoniei, Lituaniei, Ungariei, Maltei, Poloniei, Sloveniei și Slovaciei, a unor măsuri speciale și temporare privind recrutarea de funcționari ai Comunităților Europene (JO L 67, p. 1, Ediție specială, 01/vol. 8, p. 280):
„Până la 31 decembrie 2010 se organizează, de asemenea, concursuri generale pentru recrutarea de funcționari care au ca limbă principală una dintre cele unsprezece limbi oficiale existente. Concursurile respective au ca obiect simultan toate aceste limbi.”
12 Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1760/2006 al Consiliului din 28 noiembrie 2006 de instituire, cu ocazia aderării Bulgariei și a României la Uniunea Europeană, a unor măsuri speciale temporare privind recrutarea funcționarilor Comunităților Europene (JO L 335, p. 5, Ediție specială, 01/vol. 8, p. 397) prevede:
„[...]
(1) Cu ocazia apropiatei aderări a Bulgariei și a României la Uniunea Europeană, ar trebui adoptate măsuri speciale temporare de derogare de la statut [...].
(2) Având în vedere dimensiunea relativă a statelor aderente și numărul de persoane care pot fi avute în vedere, este necesar ca aceste măsuri, deși temporare, să rămână în vigoare pe o perioadă suficientă. Data de 31 decembrie 2011 pare cea mai potrivită în acest sens.
(3) Dată fiind necesitatea de a proceda la recrutările planificate cât mai repede posibil după aderare, prezentul regulament ar trebui adoptat înainte de data efectivă a acestei aderări,
[...]
Articolul 1
(1) Fără a aduce atingere articolului 4 al doilea și al treilea paragraf, articolului 7 alineatul (1), articolului 27 al doilea paragraf și articolului 29 alineatul (1) literele (a) și (b) din statut, de la data efectivă a aderării țărilor în cauză și până la 31 decembrie 2011, posturile vacante pot fi ocupate prin numirea unor resortisanți din Bulgaria și România, având în vedere limita posturilor prevăzute în acest sens și dezbaterile bugetare.
(2) Numirile se fac:
(a) pentru toate gradele, după data efectivă a aderării;
(b) cu excepția înalților funcționari (directori generali sau funcții echivalente acestora de gradul AD 16 sau AD 15 și directori sau funcții echivalente acestora de gradul AD 15 sau AD 14), pe baza concursurilor privind competențele și a probelor organizate în condițiile prevăzute în anexa III la statut.
[...]”
13 La 21 ianuarie 2009 s‑a publicat anunțul de concurs general EPSO/AD/147/09, organizat de EPSO în special pentru constituirea unei liste de rezervă pentru recrutarea de administratori (AD 5) de cetățenie română în domeniul administrației publice europene (JO C 14 A, p. 1), modificat printr‑o rectificare publicată la 13 martie 2009 (JO C 59 A/2, p. 2) (denumit în continuare „anunțul de concurs”).
14 Titlul I B punctul 2 litera (c) din anunțul de concurs, intitulat „Cunoștințe lingvistice”, prevede:
„Limba principală (limba 1)
Candidații trebuie să dovedească:
[...]
– cunoașterea aprofundată a limbii române [...]
A doua limbă (limba 2)
Candidații trebuie să dovedească cunoașterea satisfăcătoare a limbii engleze, franceze sau germane.
[...]”
15 Titlul III punctul 1 din anunțul de concurs, intitulat „Probele scrise – Notare”, prevede:
„Probele scrise (a) și (b) se vor desfășura în limba engleză, franceză sau germană (limba 2).
(a) Probă constituită dintr‑un set de întrebări cu variante multiple de răspuns vizând evaluarea cunoștințelor specifice ale candidaților în domeniul ales.
[...]
(b) Probă pe un subiect la alegere, în domeniul ales [...]
(c) Redactarea unei note succinte, în limba principală (limba 1) a candidatului, expunând argumentele și concluziile probei scrise (b). Această probă vizează testarea competențelor de redactare și de prezentare ale candidatului în limba sa principală.
Această probă se notează de la 0 la 10 puncte (punctaj minim obligatoriu: 8 puncte).
[...]”
16 Pe de altă parte, anexa la anunțul de concurs precizează:
„[...]
Cerere de reexaminare
Introducerea, în termen de zece zile calendaristice de la data trimiterii online a scrisorii prin care se notifică decizia, a unei cereri de reexaminare, sub formă de scrisoare argumentată [...]”
Situația de fapt
17 Reclamanta, cetățean român și maghiar, aparține minorității maghiare din România.
18 Aceasta, în calitate de cetățean român, și‑a depus candidatura la concursul general EPSO/AD/147/09, organizat de EPSO în special pentru constituirea unei liste de rezervă pentru recrutarea de administratori de cetățenie română în domeniul „Administrație publică europeană”. După ce a susținut cu succes testele de acces, reclamanta a fost admisă la susținerea probelor scrise.
19 Prin scrisoarea din 21 aprilie 2010, EPSO a comunicat reclamantei rezultatele la probele scrise. Aceasta a obținut note mai mari decât punctajul minim obligatoriu la probele (a) și (b), pentru care a utilizat limba 2 (engleza, franceza sau germana) aleasă de candidat, limbă a cărei „cunoaștere satisfăcătoare” era impusă de anunțul de concurs. În schimb, reclamanta a obținut o notă eliminatorie de 6/10 la proba (c), pentru care a utilizat limba 1 (româna), limbă a cărei „cunoaștere aprofundată” era impusă de anunțul de concurs.
20 Ca răspuns la o cerere de reexaminare introdusă la 21 aprilie 2010, EPSO a informat reclamanta, printr‑o scrisoare din 18 iunie 2010, că, după ce a reexaminat lucrarea sa scrisă (c), comisia de evaluare își confirmă decizia de a nu o admite la proba orală.
21 Printr‑un e‑mail din 7 iulie 2010, reclamanta a solicitat o nouă examinare a situației sale, deoarece se considera victima unei discriminări din cauza faptului că a trebuit să dea proba scrisă (c) în limba română, iar nu în maghiară, care este totuși limba sa maternă.
22 Prin scrisoarea din 20 septembrie 2010, înregistrată de EPSO în ziua următoare, reclamanta a introdus o reclamație în temeiul articolului 90 alineatul (2) din statut, contestând decizia comisiei de evaluare de a‑i atribui nota de 6/10 pentru proba scrisă (c), precum și legalitatea anunțului de concurs.
23 Prin scrisoarea din 10 decembrie 2010, directorul EPSO, în calitatea sa de autoritate împuternicită să facă numiri (în continuare, „AIPN”), a respins reclamația introdusă de reclamantă (în continuare, „decizia de respingere a reclamației”).
Concluziile părților
24 Reclamanta solicită Tribunalului:
– anularea deciziei de respingere a reclamației;
– în măsura necesară, anularea deciziei comisiei de evaluare din cadrul concursului de a acorda reclamantei nota eliminatorie de 6/10 pentru proba scrisă (c);
– organizarea unei noi probe scrise (c);
– obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată.
25 Comisia solicită Tribunalului:
– respingerea acțiunii;
– obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În drept
Cu privire la obiectul acțiunii
26 Prin intermediul primului capăt de cerere, reclamanta solicită anularea deciziei de respingere a reclamației.
27 Potrivit unei jurisprudențe constante, concluziile în anulare îndreptate formal împotriva deciziei de respingere a unei reclamații au ca efect, în cazul în care această decizie este lipsită de conținut autonom, sesizarea Tribunalului în ceea ce privește actul împotriva căruia a fost introdusă reclamația (a se vedea în acest sens Hotărârea Curții din 17 ianuarie 1989, Vainker/Parlamentul European, 293/87, punctul 8).
28 În prezenta cauză, reclamația din 20 septembrie 2010, respinsă de AIPN la 10 decembrie 2010, era îndreptată împotriva deciziei comisiei de evaluare de a acorda reclamantei nota de 6/10 la proba scrisă (c). Decizia de respingere a reclamației este lipsită de conținut autonom în măsura în care se limitează să confirme decizia din 18 iunie 2010, adoptată după reexaminarea de către comisia de evaluare, printr‑o motivare care reia în esență, dar într‑o modalitate mai complexă motivația deciziei menționate (Hotărârea Tribunalului din 1 iulie 2010, Mandt/Parlamentul European, F‑45/07, punctul 43).
29 Pe de altă parte, în cazul în care o parte a cărei cerere de admitere la un concurs organizat de instituțiile Uniunii a fost respinsă solicită reexaminarea acestei decizii în temeiul unei anumite dispoziții obligatorii pentru administrație, decizia adoptată de comisia de evaluare după reexaminare constituie actul care lezează, în sensul articolului 90 alineatul (2) sau, dacă este cazul, al articolului 91 alineatul (1) din statut (Hotărârea Tribunalului din 1 iulie 2010, Časta/Comisia, F‑40/09, punctul 27 și jurisprudența citată).
30 În prezenta cauză, în conformitate cu anexa la anunțul de concurs, reclamanta a solicitat, la 21 aprilie 2010, reexaminarea deciziei comisiei de evaluare de a nu fi admisă la proba orală.
31 Printr‑o scrisoare din 18 iunie 2010, EPSO a răspuns reclamantei că la 11 iunie 2010 s‑a reunit comisia de evaluare și a decis să confirme nota de 6/10 pe care a obținut‑o reclamanta la proba scrisă (c), precum și decizia de a nu fi admisă la proba orală.
32 Decizia din 18 iunie 2010, comunicată în aceeași zi reclamantei, constituie, în prezenta cauză, actul care lezează în sensul articolului 90 alineatul (2) din statut.
33 Rezultă din cele ce precedă că prezenta acțiune trebuie interpretată ca vizând anularea deciziei din 18 iunie 2010 adoptate după reexaminare (denumită în continuare „decizia atacată”).
Cu privire la admisibilitate
Argumentele părților
34 Comisia susține, cu titlu principal, că acțiunea este vădit inadmisibilă. Reclamanta ar fi atacat decizia de a nu fi admisă la faza ulterioară a concursului nu din cauza unei erori vădite de apreciere la corectarea probei scrise (c), ci numai din cauză că în cadrul acestei probe ea nu a putut utiliza limba maghiară, limba sa maternă. În măsura în care impune desfășurarea acestei probe numai în limba română, anunțul de concurs ar reprezenta, așadar, decizia care lezează efectiv reclamanta. Întrucât nu a introdus o acțiune în termenul acordat începând de la publicarea anunțului de concurs, reclamanta ar fi împiedicată să introducă în acest moment o acțiune.
35 Reclamanta apreciază că anunțul de concurs nu este, în principiu, un act care lezează și consideră că, în prezenta cauză, anunțul de concurs nu o exclude direct de la probe. În schimb, ea susține că se poate prevala de neregularitățile apărute în desfășurarea concursului, inclusiv cele a căror origine se află în anunțul de concurs, în cadrul unei acțiuni îndreptate împotriva unei decizii individuale care o lezează și că, prin urmare, este admisibilă contestarea de către ea a anunțului de concurs pe cale incidentă.
36 Pe de altă parte, în decizia de respingere a reclamației, AIPN a arătat că aceasta era inadmisibilă întrucât au fost încălcate termenele statutare. Reclamanta ar fi luat cunoștință despre decizia atacată la 18 iunie 2010 și ar fi trebuit să formuleze o reclamație cel târziu la 18 septembrie 2010, iar nu la 20 septembrie 2010.
37 Reclamanta invocă articolul 100 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul de procedură, potrivit căruia, „[î]n cazul în care termenul expiră într‑o sâmbătă, într‑o duminică sau într‑o zi de sărbătoare legală, acesta se prelungește până la sfârșitul zilei lucrătoare care urmează”. Întrucât 18 septembrie 2010 a fost o sâmbătă, reclamanta susține că acțiunea era admisibilă, deoarece reclamația a fost introdusă luni, 20 septembrie 2010, prima zi lucrătoare după expirarea termenului menționat.
38 În apărare, Comisia nu susține că reclamația ar fi fost introdusă în afara termenului.
Aprecierea Tribunalului
39 Având în vedere natura specială a procedurii de recrutare, care este o operațiune administrativă complexă compusă dintr‑o succesiune de decizii strâns legate între ele, un reclamant este îndreptățit să invoce neregularitățile apărute în desfășurarea concursului, inclusiv cele a căror origine se poate afla în însuși textul anunțului de concurs, în cadrul unei acțiuni îndreptate împotriva unei decizii individuale ulterioare, precum o decizie de neadmitere la probe (Hotărârea Curții din 11 august 1995, Comisia/Noonan, C‑448/93 P, punctul 19, și Hotărârea Tribunalului din 14 aprilie 2011, Clarke și alții/OAPI, F‑82/08, punctul 79).
40 Astfel, într‑o asemenea procedură, nu se poate impune unui reclamant să introducă un număr de acțiuni egal cu numărul de acte susceptibile de a‑l leza pe care le presupune procedura menționată (Hotărârea Comisia/Noonan, citată anterior, punctul 17).
41 S‑a statuat totodată că nu este necesar să se distingă în funcție de gradul de claritate și de precizie al anunțului de concurs (Hotărârea Comisia/Noonan, citată anterior, punctul 19).
42 În sfârșit, s‑a precizat că un anunț de concurs poate de asemenea, în mod excepțional, să facă obiectul unei acțiuni în anulare atunci când, impunând condiții care exclud candidatura reclamantului, constituie o decizie care îl lezează în sensul articolelor 90 și 91 din statut (Hotărârea Clarke și alții/OAPI, citată anterior, punctul 79).
43 Cu alte cuvinte, admițând chiar, numai ca raționament, că anunțul de concurs ar fi putut fi contestat de reclamantă pe calea unei acțiuni în anulare, această împrejurare, prin ea însăși, nu determină nici împiedicarea reclamantei de a acționa împotriva deciziei atacate, nici, cu titlu suplimentar, inadmisibilitatea motivelor care urmăresc, dacă este cazul, repunerea în discuție a legalității anunțului de concurs.
44 Pe de altă parte, reclamația nu era tardivă.
45 Astfel, întrucât decizia adoptată de comisia de evaluare după reexaminare constituie actul care lezează, tot această decizie adoptată după reexaminare determină stabilirea termenului de introducere a reclamației și a acțiunii (Hotărârea Časta/Comisia, citată anterior, punctul 27).
46 Părțile nu contestă că reclamanta a luat cunoștință de decizia atacată la 18 iunie 2010 și că reclamația împotriva acestei decizii a fost introdusă la 20 septembrie 2010.
47 Or, articolul 100 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul de procedură, la care face referire reclamanta, nu este aplicabil procedurii precontencioase.
48 În absența din statut a normelor speciale privind termenele prevăzute la articolul 90, se impune raportarea la Regulamentul (CEE, Euratom) nr. 1182/71 al Consiliului din 3 iunie 1971 privind stabilirea regulilor care se aplică termenelor, datelor și expirării termenelor (JO L 124, p. 1, Ediție specială, 01/vol. 1, p. 16) (Ordonanța Tribunalului din 8 iulie 2009, Sevenier/Comisia, F‑62/08, punctul 27). Articolul 3 alineatul (4) din acest regulament prevede că, dacă ultima zi a unui termen este o zi de sărbătoare legală, o duminică sau o sâmbătă, termenul se încheie la expirarea ultimei ore a următoarei zile lucrătoare.
49 În prezenta cauză, întrucât ultima zi a termenului, 18 septembrie 2010, a fost o sâmbătă, termenul a expirat la 20 septembrie 2010. Prin urmare, reclamația nu este tardivă.
50 Ținând seama de cele ce precedă, acțiunea trebuie considerată admisibilă.
Cu privire la fond
51 Reclamanta precizează că invocă, în susținerea acțiunii formulate, încălcarea:
– principiilor egalității de tratament și nediscriminării;
– articolului 1d alineatele (1), (5) și (6) din statut;
– articolului 2 TUE;
– articolului 21 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene;
– articolelor 3, 4, 5, 10 și 19 din Convenția‑cadru pentru protecția minorităților naționale încheiată la Strasbourg la 1 februarie 1995 (denumită în continuare „convenția‑cadru”).
Cu privire la motivele întemeiate pe încălcarea principiilor egalității de tratament și nediscriminării și pe încălcarea articolului 1d alineatele (1), (5) și (6) din statut
52 Este necesar ca aceste două motive să fie examinate împreună.
– Argumentele părților
53 Reclamanta susține că faptul că nu a putut susține proba scrisă (c) în limba sa principală, și anume maghiara, ar constitui o încălcare a principiilor egalității de tratament și nediscriminării.
54 Ea amintește că limba sa maternă și principală este maghiara, care este o limbă oficială a Uniunii Europene. Deși nu este o limbă oficială a României, maghiara ar fi totuși limba de comunicare a cărei utilizare de către minoritatea maghiară este recunoscută. România s‑ar conforma astfel obiectivului urmărit de instituțiile europene de protecție a minorităților naționale. Reclamanta consideră că minoritatea maghiară din România nu a încetat să dobândească noi drepturi în decursul timpului, printre care dreptul membrilor săi de a urma învățământul în limba maghiară. Reclamanta subliniază că a obținut diplomele corespunzătoare învățământului primar, secundar și universitar în limba maghiară și că diploma obținută la finalul studiilor îi conferă în România aceleași drepturi ca și cele acordate persoanelor care au obținut aceeași diplomă în limba română.
55 În consecință, faptul că nu a putut să susțină proba scrisă (c) în maghiară ar fi defavorizat‑o în mod obiectiv în raport cu concetățenii săi care au urmat formarea școlară și universitară în limba română.
56 Reclamanta consideră că, în împrejurările speței, ar fi trebuit să se ofere candidaților posibilitatea de a alege între limbile vorbite în România din moment ce este vorba despre limbi oficiale ale Uniunii.
57 În susținerea acestui argument, reclamanta invocă faptul că anunțul de concurs general EPSO/AD/53/06 (JO C 172 A, p. 3), rezervat cetățenilor ciprioți în temeiul articolului 2 din Regulamentul nr. 401/2004, impunea ca aceștia să cunoască aprofundat limba greacă drept limbă principală, prevăzând, cu titlu excepțional, posibilitatea ca resortisanții ciprioți a căror limbă principală nu era greaca să aleagă una dintre celelalte limbi oficiale ale Uniunii, a doua limbă trebuind să fie în acest caz diferită de limba principală aleasă.
58 În opinia reclamantei, discriminarea ar proveni și din faptul că, pentru participarea la respectivul concurs din prezenta cauză, Comisia a impus în același timp condiția cetățeniei și a limbii statului membru vizat. Ea consideră că, dacă era necesar să fie recrutați cetățeni care vorbesc limba română, nu ar fi trebuit limitată recrutarea numai la persoanele de cetățenie română. Dacă, în schimb, obiectivul era recrutarea de cetățeni români, singurul criteriu ar fi trebuit să fie cel al cetățeniei.
59 Reclamanta subliniază că, în aplicarea articolului 1d din statut, ar reveni în orice caz Comisiei sarcina de a demonstra, pe de o parte, că decizia de susținere a probei scrise (c) în limba română nu reprezintă o încălcare a principiului egalității de tratament și, pe de altă parte, că eventuala limitare a acestui principiu este justificată în mod obiectiv și rezonabil.
60 În ceea ce privește problema dacă diferența de tratament este justificată, în special de obiectivul invocat de Comisie de a atinge o balanță geografică rezonabilă, reclamanta apreciază că nu este legitimă excluderea candidaților români aparținând minorității maghiare pentru motivul că România nu a declarat maghiara limbă oficială potrivit Regulamentului nr. 1.
61 Reclamanta consideră că Comisia nu explică din ce motive necesitățile serviciului ar impune utilizarea exclusivă a limbii române de către laureații concursului EPSO/AD/147/09 numiți funcționari.
62 În plus, ar trebui să se opereze o distincție între „interesul serviciului” și „interesul general în cadrul politicii de personal”. În cazul în care recrutarea funcționarilor români ar fi motivată de necesitatea de a comunica cu mediile economice și sociale din statele membre, ar fi relevantă recrutarea de persoane aparținând minorității maghiare pentru a comunica cu actorii economici și sociali care au legături cu această minoritate.
63 În sfârșit, reclamanta precizează că îndeplinește cerințele articolului 28 din statut, care, în opinia sa, nu adaugă nicio condiție privind cunoașterea limbii corespunzătoare cetățeniei funcționarului.
64 Comisia apreciază în schimb că reclamanta nu a fost victima niciunei inegalități de tratament și că, în orice caz, condițiile lingvistice ale concursului sunt justificate de interesul serviciului, răspund obiectivelor de interes general în cadrul politicii de personal și sunt proporționale.
65 În primul rând, Comisia subliniază că trebuie să se distingă „limbile Uniunii”, și anume limbile care trebuie să fie utilizate în temeiul Regulamentului nr. 1, de „limbile vorbite într‑un stat membru”. Astfel, potrivit articolelor 27 și 28 din statut și Regulamentului nr. 1, niciun candidat la un concurs nu ar putea solicita utilizarea pentru probele scrise ale respectivului concurs a unei alte limbi decât limbile relevante ale Uniunii potrivit Regulamentului nr. 1.
66 Instituțiile dispun, pe de altă parte, de o largă putere de apreciere la stabilirea limbilor oficiale care trebuie utilizate în cadrul structurilor lor și, în consecință, la alegerea limbilor a căror cunoaștere poate fi cerută candidaților la un concurs. De altfel, în această privință, articolul 1 alineatul (1) litera (f) din anexa III la statut permite în mod întemeiat AIPN să specifice cunoștințele lingvistice impuse de natura specială a posturilor care trebuie ocupate.
67 Pe de altă parte, Comisia invocă faptul că, până în prezent, România nu a declarat maghiara ca fiind o altă limbă a Uniunii în temeiul articolului 8 din Regulamentul nr. 1.
68 Comisia amintește că concursul EPSO/AD/147/09 este un „concurs «extindere»”, organizat tocmai în temeiul Regulamentului nr. 1760/2006, care derogă, pe o perioadă tranzitorie, pentru necesitățile de recrutare de resortisanți români, de la normele din statut, în special de la articolul 27, care interzice rezervarea de posturi vacante resortisanților unui anumit stat membru. Ar fi fost necesară, în cel mai scurt timp, recrutarea de personal de cetățenie română și care cunoaște limba română pentru a face față necesităților serviciului generate de aderarea României și în special pentru a comunica în limba Uniunii care trebuie utilizată în relațiile cu România.
69 În aceste împrejurări, Comisia susține că cerința cunoașterii limbii române din anunțul de concurs în litigiu răspunde unor obiective cu caracter general care decurg din aplicarea Regulamentului nr. 1760/2006, care are caracter derogatoriu, și se justifică în mod obiectiv prin interesul serviciului, în special în lumina articolului 1 alineatul (1) litera (f) din anexa III la statut.
70 În sfârșit, Comisia precizează că se cere candidaților la concursul menționat să cunoască limba română bine, iar nu perfect, ceea ce ar lăsa de facto candidaților români care au o altă limbă maternă decât româna posibilitatea de a reuși la proba scrisă (c).
– Aprecierea Tribunalului
71 Cu titlu introductiv, este necesar să se observe că, în memoriul în replică, reclamanta susține că Regulamentul nr. 1, pe care Comisia își întemeiază o mare parte din argumentație, nu ar trebui să contravină dispozițiilor tratatelor, ale oricăror norme de drept superioare sau ale oricărui principiu general de drept.
72 Or, presupunând chiar, numai ca raționament, că o astfel de excepție de nelegalitate este strâns legată de reclamație și că aceasta nu este tardivă, trebuie să se constate că nu este însoțită de nicio precizare care să permită Tribunalului să îi examineze temeinicia.
73 În temeiul articolul 35 alineatul (1) litera (e) din Regulamentul de procedură, cererea introductivă trebuie să conțină prezentarea motivelor și a argumentelor de fapt și de drept invocate. Potrivit unei jurisprudențe constante, aceste elemente trebuie să fie suficient de clare și de precise pentru a permite pârâtului să își pregătească apărarea, iar Tribunalului să se pronunțe asupra acțiunii, dacă este cazul, fără alte informații. În vederea garantării securității juridice și a bunei administrări a justiției, este necesar, pentru ca o acțiune să fie admisibilă, ca elementele esențiale de fapt și de drept pe care se întemeiază aceasta să rezulte într‑un mod coerent și inteligibil din chiar textul cererii introductive (Hotărârea Tribunalului din 15 februarie 2011, AH/Comisia, F‑76/09, punctul 29).
74 Prin urmare, în absența oricărei indicații privind motivele pentru care Regulamentul nr. 1 ar contraveni dispozițiilor tratatelor, excepția de nelegalitate a Regulamentului nr. 1 invocată de reclamantă este inadmisibilă în raport cu articolul 35 alineatul (1) litera (e) din Regulamentul de procedură.
75 În ceea ce privește motivul întemeiat pe încălcarea principiilor egalității de tratament și nediscriminării, trebuie amintit că principiul egalității de tratament, în calitate de principiu general al dreptului comunitar, impune ca situații comparabile să nu fie tratate în mod diferit și ca situații diferite să nu fie tratate în același mod, cu excepția cazului în care un astfel de tratament este justificat în mod obiectiv. (Hotărârea Curții din 16 decembrie 2008, Arcelor Atlantique et Lorraine și alții, C‑127/07, punctul 23). Astfel, se încalcă principiul egalității de tratament, aplicabil dreptului funcției publice a Uniunii, atunci când două categorii de persoane aflate în serviciul Uniunii, ale căror situații de fapt și de drept nu prezintă o diferență esențială, beneficiază de un tratament diferit și când o astfel de diferență de tratament nu este justificată în mod obiectiv (Hotărârea Tribunalului din 25 februarie 2010, Pleijte/Comisia, F‑91/08, punctul 36).
76 Întrucât reclamanta apreciază că în prezenta cauză a existat o încălcare a principiului egalității de tratament din cauza tratării în același mod a unor situații diferite, trebuie să se verifice dacă situațiile din speță sunt diferite din punct de vedere factual și juridic.
77 Cu siguranță, nu se contestă între părțile în cauză că limba maternă și principală a reclamantei, cetățean român și maghiar, este de fapt maghiara. Cu toate acestea, limba maternă și principală a reclamantei nu este limba națională a României. După cum recunoaște reclamanta însăși, maghiara nu beneficiază nici în ordinea juridică română de o recunoaștere legală ca limbă oficială. În această privință, în cursul ședinței, Comisia a supus atenției Tribunalului documente privind anumite acte legislative românești legate în special de drepturile și de obligațiile persoanelor aparținând diferitor și numeroaselor minorități naționale existente în România. Printre aceste acte figurează în special Legea nr. 188/1999, al cărei articol 54, referitor la recrutarea funcționarilor, prevede că poate ocupa o funcție publică în România persoana care îndeplinește următoarele condiții: „(a) are cetățenia română și domiciliul în România; (b) cunoaște limba română, scris și vorbit”. Pe de altă parte, faptul că maghiara este o limbă oficială a Uniunii este lipsit de relevanță în speță, fiind vorba, astfel, despre un „concurs «extindere»”, rezervat în mod excepțional, în temeiul Regulamentului nr. 1760/2006, numai resortisanților statului membru vizat. De altfel reclamanta și‑a depus candidatura și a fost admisă să participe la concursul menționat tocmai pentru calitatea sa de resortisant român. Rezultă din ceea ce precedă că situația reclamantei nu este diferită de cea a celorlalți candidați la concursul în discuție.
78 În plus, concursul EPSO/AD/147/09 se distinge net de concursul EPSO/AD/53/06, organizat exclusiv în beneficiul resortisanților ciprioți și pe care reclamanta îl invocă în susținerea argumentației sale. Astfel, potrivit articolului 2 din Regulamentul nr. 401/2004, trebuiau să se organizeze concursuri generale pentru recrutarea de funcționari având ca limbă principală una dintre cele unsprezece limbi oficiale ale Uniunii la data adoptării Regulamentului nr. 401/2004 și concursurile respective aveau ca obiect simultan toate aceste limbi. Turca fiind una dintre limbile oficiale ale Republicii Cipru, care însă nu este una dintre limbile oficiale ale Uniunii, era necesar, după cum a precizat Comisia în ședință, să se prevadă o limbă alternativă pentru greacă, cealaltă limbă oficială a acestui stat membru. Limba aleasă a fost astfel engleza, care era de asemenea una dintre cele trei limbi care puteau fi alese pentru a doua probă scrisă. În împrejurările speței, Comisia era obligată să asigure organizarea de concursuri generale în condițiile stabilite de legiuitorul Uniunii în Regulamentul nr. 401/2004. Or, nicio dispoziție comparabilă cu articolul 2 din Regulamentul nr. 401/2004 nu figurează în schimb în Regulamentul nr. 1760/2006, în temeiul căruia a fost organizat concursul EPSO/AD/147/09, în discuție în prezenta cauză.
79 În orice caz, chiar dacă susținerea probei scrise (c) în limba română ar fi putut determina un dezavantaj pentru reclamantă în raport cu candidații de limbă maternă română, trebuie amintit că diferențe de tratament justificate pe baza unor criterii obiective, rezonabile și proporționale cu scopul urmărit nu constituie o încălcare a principiului egalității de tratament. În această privință, trebuie amintit de asemenea că, printre criteriile care pot justifica o diferență de tratament între funcționari figurează interesul serviciului (Hotărârea Pleijte/Comisia, citată anterior, punctul 57).
80 Or, Regulamentul nr. 1760/2006, a cărui legalitate nu a fost repusă în discuție în cursul prezentei proceduri, furnizează temeiul juridic care permite, în mod excepțional și prin derogare de la normele statutare aplicabile, recrutarea de resortisanți români prin concursuri rezervate acestora. Deși este adevărat că acest regulament, spre deosebire de Regulamentul nr. 401/2004, nu conține nicio indicație în materie de alegere a limbii, nu se contestă că România a ales ca limbă oficială în sensul Regulamentul nr. 1 numai limba română. Prin urmare, limba română este, potrivit Constituției României, singura limbă oficială a acestui stat.
81 Impunerea unei probe în limba română la concursul EPSO/AD/147/09 trebuie astfel considerată legitimă, întrucât este justificată de cerințele superioare care decurg tocmai din aderarea României la Uniunea Europeană. Cerințele respective se bazează, așadar, pe criterii obiective și rezonabile, iar diferența de tratament în organizarea unui „concurs «extindere»”, limitată la o perioadă tranzitorie care urmează aderării statului menționat, pare a fi proporțională cu scopul urmărit.
82 Rezultă din cele ce precedă că serviciile administrative ale Uniunii, precum EPSO, care trebuie să organizeze, în temeiul unui regulament derogatoriu precum Regulamentul nr. 1760/2006, concursuri rezervate resortisanților României în calitate de stat care a aderat de curând la Uniune, nu pot utiliza, fără încălcarea principiului egalității de tratament, o altă limbă decât singura limbă oficială a acestei țări atunci când este vorba despre desfășurarea anumitor probe scrise de selecție care au ca scop tocmai verificarea cunoașterii aprofundate a limbii menționate. Situația ar fi diferită dacă acest stat membru, în ceea ce privește participarea sa la acțiunea instituțiilor Uniunii, ar recunoaște oficial, în temeiul articolului 1 din Regulamentul nr. 1, o limbă minoritară existentă pe teritoriul său, care, fără a fi o limbă oficială a acestui stat, ar fi totuși o limbă oficială a Uniunii.
83 În plus, impunerea „cunoașterii aprofundate a limbii române”, ca limbă principală a concursului în discuție în prezenta cauză, care este rezervat resortisanților români, nu este nici arbitrară, nici vădit contrară interesului serviciului.
84 Astfel, s‑a statuat deja că administrația poate, atunci când necesitățile serviciului sau cele ale postului o impun, să specifice în mod legitim limba sau limbile a căror cunoaștere aprofundată sau satisfăcătoare este necesară (Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 5 aprilie 2005, Hendrickx/Consiliul, T‑376/03, punctul 26, și Hotărârea Tribunalului din 29 iunie 2011, Angioi/Comisia, F‑7/07, punctul 90 și jurisprudența citată).
85 Or, astfel cum a indicat Comisia în cursul prezentei proceduri, cunoașterea limbii române este utilă, chiar necesară, deoarece administratorii astfel recrutați participă la diverse sarcini „în cadrul instituției și, dacă este cazul, în raport cu mediile economice și sociale ale statelor membre și cu celelalte instituții [ale Uniunii]”. Aceste precizări justifică în termeni obiectivi și rezonabili impunerea unei probe în limba română în cadrul unuia dintre primele „concursuri «extindere»” organizate după aderarea României la Uniune.
86 În consecință, reiese din cele de mai sus că, potrivit Regulamentului nr. 1760/2006, administrația avea dreptul de a organiza un concurs deschis în parte numai resortisanților români și de a impune acestor candidați, în interesul serviciului, cunoașterea aprofundată a limbii lor naționale, și anume româna, singura limbă oficială a României în sensul Regulamentului nr. 1.
87 Prin urmare, nu se poate considera că impunerea unei cunoașteri aprofundate a limbii române în cadrul concursului în discuție în prezenta cauză ar fi vădit contrară interesului serviciului sau ar crea o diferențiere arbitrară.
88 Prin urmare, motivele întemeiate pe încălcarea principiilor egalității de tratament și nediscriminării și pe încălcarea articolului 1d alineatele (1), (5) și (6) din statut trebuie respinse.
Cu privire la motivele întemeiate pe încălcarea articolului 2 TUE, a articolului 21 din cartă și a articolelor 3, 4, 5, 10 și 19 din convenția‑cadru
89 În măsura în care cererea introductivă poate fi înțeleasă ca o critică la adresa Comisiei pentru încălcarea articolului 2 TUE și a articolului 21 din cartă prin impunerea unei probe în limba română în cadrul concursului EPSO/AD/147/09, se impune, în absența oricărei discriminări (a se vedea punctele 75-88 de mai sus), respingerea acestui motiv ca nefondat, fără a fi necesară abordarea problemei, ridicată în ședință, dacă articolul 2 TUE poate avea un efect direct și poate da naștere unui drept subiectiv al reclamantei.
90 În ceea ce privește referirea la articolele 3, 4, 5, 10 și 19 din convenția‑cadru, care figurează în cererea introductivă, trebuie amintit că, în temeiul articolului 35 alineatul (1) litera (e) din Regulamentul de procedură, cererea introductivă trebuie să conțină prezentarea motivelor și a argumentelor de fapt și de drept invocate. În vederea garantării securității juridice și a bunei administrări a justiției, indicate deja la punctul 73 din prezenta hotărâre, este necesar, pentru ca o acțiune să fie admisibilă, ca elementele esențiale de fapt și de drept pe care se întemeiază aceasta să rezulte într‑un mod coerent și inteligibil din chiar textul cererii introductive.
91 Astfel, simpla referire în cererea introductivă la articolele 3, 4, 5, 10 și 19 din convenția‑cadru nu poate fi considerată, în lipsa oricărei susțineri în această privință, suficientă în raport cu regulamentul de procedură. Se impune, în consecință, înlăturarea acesteia ca inadmisibilă.
Cu privire la al treilea capăt de cerere
92 În esență, reclamanta solicită Tribunalului să dispună organizarea de către Comisie a unei noi probe scrise de concurs (c).
93 Întrucât instanța Uniunii nu are competența de a adresa somații instituțiilor (Hotărârea Tribunalului din 5 iulie 2011, V/Parlamentul European, F‑46/09, punctul 63 și jurisprudența citată), trebuie declarat inadmisibil acest capăt de cerere.
94 Ținând seama de cele ce precedă, este necesar să se respingă acțiunea în întregime ca nefondată.
Cu privire la cheltuielile de judecată
95 Potrivit articolului 87 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, sub rezerva altor prevederi din capitolul VIII din titlul II din respectivul regulament, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. În temeiul alineatului (2) al aceluiași articol, Tribunalul poate, în măsura impusă de echitate, să decidă ca o parte care cade în pretenții să fie obligată numai la plata parțială a cheltuielilor de judecată sau chiar să nu fie obligată la plata acestora.
96 Rezultă din motivele enunțate mai sus că reclamanta a căzut în pretenții. În plus, Comisia, în concluziile sale, a solicitat în mod expres obligarea reclamantei la suportarea cheltuielilor de judecată. Întrucât împrejurările din speță nu justifică aplicarea dispozițiilor articolului 87 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, reclamanta trebuie să suporte propriile cheltuieli de judecată și este obligată să suporte cheltuielile de judecată efectuate de Comisie.
Pentru aceste motive,
TRIBUNALUL FUNCȚIEI PUBLICE (Camera întâi)
declară și hotărăște:
1) Respinge acțiunea.
2) BA suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligată să suporte cheltuielile de judecată efectuate de Comisia Europeană.
Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 5 decembrie 2012.