HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE A UNIUNII EUROPENE (Camera a doua)
29 septembrie 2009(*)
„Funcție publică – Agenți contractuali – Recrutare – Procedură de selecție CAST 27/Relex – Neînscriere în baza de date – Neutralizare de întrebări – Test de raționament verbal și numeric – Egalitate de tratament”
În cauzele conexate F‑20/08, F‑34/08 și F‑75/08,
având ca obiect acțiuni formulate în temeiul articolelor 236 CE și 152 EA,
Jorge Aparicio, cu domiciliul în Antiguo Cuscatlan (El Salvador), și alți 18 agenți contractuali ai Comisiei Comunităților Europene, ale căror nume figurează în anexa la prezenta hotărâre la numerele 1-18, reprezentați de S. Orlandi, A. Coolen, J.‑N. Louis și É. Marchal, avocați,
reclamanți în cauza F‑20/08,
Anne Simon, agent contractual al Comisiei Comunităților Europene, cu domiciliul în Nouakchott (Mauritania), reprezentată de S. Orlandi, A. Coolen, J.‑N. Louis și É. Marchal, avocați,
reclamantă în cauza F‑34/08,
Jorge Aparicio, cu domiciliul în Antiguo Cuscatlan (El Salvador), și alți 46 de agenți contractuali ai Comisiei Comunităților Europene, ale căror nume figurează în anexa la prezenta hotărâre, reprezentați de S. Orlandi, A. Coolen, J.‑N. Louis și É. Marchal, avocați,
reclamanți în cauza F‑75/08,
împotriva
Comisiei Comunităților Europene, reprezentată de domnul J. Currall și de doamna B. Eggers, în calitate de agenți,
pârâtă,
TRIBUNALUL (Camera a doua),
compus din domnul H. Kanninen, președinte, doamna I. Boruta și domnul S. Van Raepenbusch (raportor), judecători,
grefier: doamna S. Cidéron, asistent,
având în vedere procedura scrisă și în urma ședinței din 12 martie 2009,
pronunță prezenta
Hotărâre
1 Prin cererile introductive depuse la grefa Tribunalului:
– la 19 februarie 2008, pe cale electronică (originalul fiind depus la 27 februarie 2008), în cauza F‑20/08, Aparicio și alții/Comisia,
– la 11 martie 2008, pe cale electronică (originalul fiind depus la 12 martie 2008), în cauza F‑34/08, Simon/Comisia, și
– la 1 septembrie 2008, pe cale electronică (originalul fiind depus la 8 septembrie 2008), în cauza F‑75/08, Aparicio și alții/Comisia,
reclamanții solicită anularea deciziilor Oficiului Comunităților Europene pentru Selecția Personalului (EPSO) din 25 octombrie 2007 de a nu le înscrie numele pe lista candidaților care au reușit la test și în baza de date a procedurii de recrutare CAST 27/Relex.
2 Reclamanții din acțiunea F‑20/08 și reclamanta din acțiunea F‑34/08 au formulat împreună și acțiunea F‑75/08, alături de alți 26 de noi reclamanți (denumiți în continuare „ceilalți reclamanți din acțiunea F‑75/08”).
Cadrul juridic
3 Articolul 82 din Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Comunităților Europene (denumit în continuare „RAA”) prevede următoarele:
„[...]
(2) Pentru ca o persoană să fie recrutată în calitate de agent contractual trebuie să îndeplinească cel puțin următoarele condiții:
(a) pentru grupa de funcții I, absolvirea învățământului obligatoriu;
(b) pentru grupele de funcții II și III:
(i) un nivel de studii superioare absolvite cu diplomă sau
(ii) un nivel de studii secundare absolvite cu diplomă care permit accesul la învățământul superior și o experiență profesională adecvată de cel puțin trei ani sau
(iii) atunci când interesul serviciului justifică acest lucru, formare profesională sau experiență profesională de nivel echivalent;
(c) pentru grupa de funcții IV:
(i) un nivel de studii care să corespundă unui ciclu complet de studii universitare de cel puțin trei ani absolvit cu diplomă sau
(ii) atunci când interesul serviciului justifică acest lucru, o formare profesională de nivel echivalent.
[...]
(5) [EPSO] acordă asistență diferitelor instituții, la cererea acestora, în vederea selecționării de agenți contractuali, în special prin definirea conținutului examenelor și prin organizarea procedurilor de selecție. [EPSO] asigură transparența procedurilor de selecție a personalului contractual.
(6) Fiecare instituție stabilește, după caz, normele generale care reglementează procedurile de recrutare a agenților contractuali în conformitate cu articolul 110 din [S]tatut[ul funcționarilor Comunităților Europene].”
4 Articolul 5 din Dispozițiile generale de aplicare din 7 aprilie 2004 privind procedurile care reglementează angajarea și utilizarea agenților contractuali la Comisia Comunităților Europene (în Informations administratives nr. 49‑2004 din 1 iunie 2004, denumite în continuare „DGA‑AC”) prevede următoarele:
„(1) Procedura de selecție a [agenților contractuali în temeiul articolului 3a din RAA] cuprinde următoarele etape:
(a) lansarea unor apeluri publice pentru exprimarea interesului, care cuprind criteriile minime de eligibilitate în privința competențelor generale și a calificărilor esențiale și care precizează că, în funcție de numărul candidaturilor primite, comitetul de selecție menționat [la litera] (e) se poate afla în situația de a impune cerințe mai stricte în cadrul criteriilor de selecție publicate;
(b) înscrierea candidaților pe cale electronică în baza de date creată în acest scop;
(c) definirea de către [autoritatea abilitată să încheie contractele de muncă] a profilurilor de competențe precise și de calificări specifice solicitate, după consultarea serviciilor sau a organismelor în cauză;
(d) [c]andidații care corespund profilurilor și calificărilor menționate [la litera] (c) sunt supuși unor teste axate pe aptitudinile generale ale candidaților, în special în materie de raționament verbal și numeric, precum și pe competențele lor lingvistice. Candidații care au reușit la teste sunt înregistrați în baza de date și dosarele lor de candidatură sunt păstrate în această bază de date timp de doi ani;
[...]
(2) [...] Testele menționate la alineatul (1) [litera] (d) sunt organizate de EPSO sau sub responsabilitatea acestuia.
(3) Candidații sunt informați despre rezultatele procedurilor descrise la alineatul (1) [literele] (d)-(h).”
5 Articolul 3 alineatul (2) din Decizia 2002/620/CE a Parlamentului European, a Consiliului, a Comisiei, a Curții de Justiție, a Curții de Conturi, a Comitetului Economic și Social, a Comitetului Regiunilor și a Ombudsmanului European din 25 iulie 2002 de înființare a Oficiului pentru Selecția Personalului Comunităților Europene (JO L 197, p. 53, Ediție specială, 01/vol. 8, p. 247) prevede următoarele:
„Oficiul poate sprijini instituțiile, organismele, oficiile sau agențiile instituite prin tratate sau în conformitate cu acestea la organizarea concursurilor interne și la selectarea celorlalte categorii de personal.”
Istoricul cauzei
6 Reclamanții sunt agenți care lucrează sub diverse regimuri în cadrul unor delegații ale Comisiei din țări terțe.
7 Printr‑o notă din 19 februarie 2007, directorul „Serviciului extern” din cadrul Direcției Generale (DG) „Relații Externe” i‑a informat pe șefii de delegație că EPSO ar organiza, în 2007, teste pentru agenții contractuali (denumită în continuare „nota Serviciului extern”). Nota preciza că numai cei care ar fi reușit la aceste teste ar putea să își continue cariera în calitate de agenți contractuali. Aceste teste urmau să fie structurate pe trei secțiuni: un examen de raționament verbal și numeric, un altul de cunoștințe despre Uniunea Europeană și un ultim examen de competențe. Nota Serviciului extern preciza următoarele:
„Vor fi testați toți candidații din grupele de funcții III și IV din cadrul delegațiilor [Relații externe]/[S]erviciu extern […]: teste de raționament verbal și numeric, de cunoștințe despre Uniunea Europeană și test de competență. Aceste teste vor fi organizate numai în spaniolă, germană, engleză și franceză, fără ca limba aleasă pentru acestea să poată fi limba principală a candidaților […]
[...]
Testele nu sunt eliminatorii prin natura lor (precum concursurile pentru a deveni funcționar european). Acestea ar trebui privite mai degrabă ca un test de cunoștințe privind competențele necesare, inclusiv: capacitatea de a lucra într‑o a doua limbă a Comunității, înțelegerea instituțiilor UE, precum și a activității acestora și competențe specifice în domeniul activității delegațiilor – [Relații externe]/[S]erviciu extern.”
8 La 28 martie 2007, EPSO a publicat pe site‑ul său internet Apelul pentru exprimarea interesului EPSO/CAST/EU/27/07 (denumit în continuare „apelul pentru exprimarea interesului”), în vederea creării unei baze de date cu candidații care ar putea fi recrutați ca agenți contractuali. Această bază de date era destinată instituțiilor și agențiilor comunitare, precum și delegațiilor Comisiei din țările terțe. Apelul pentru exprimarea interesului menționa în special următoarele:
„Candidații care îndeplinesc condițiile prevăzute în prezentul apel pentru exprimarea interesului vor fi invitați să susțină, la sfârșitul primăverii/începutul verii anului 2007, examene de evaluare a competențelor lor generale, și în special a capacităților lor de raționament verbal și numeric, precum și a cunoștințelor lor despre Uniunea Europeană. Candidații vor susține testele în a doua lor limbă și vor face astfel dovada cunoștințelor lor lingvistice în germană, engleză sau franceză.
[...]
Candidații care vor reuși la toate examenele vor fi înscriși într‑o bază de date care va fi pusă la dispoziția instituțiilor și a agențiilor pentru nevoile de recrutare ale acestora.”
9 La 20 aprilie 2007, vicepreședintele Comisiei și membrul Comisiei responsabil cu relațiile externe au transmis în scris, în special agenților aflați la locul de repartizare din cadrul delegațiilor, următoarele:
„Testele nu sunt un concurs – nu există o limită a numărului de candidați acceptați [–] în sensul în care nu sunt eliminatorii în același fel ca un concurs.
Testele vor acorda o pondere mai mare examenelor de competențe, întrucât acestea constituie aspectul cel mai important pentru activitatea în cadrul delegației. Cu toate acestea, Comisia așteaptă inclusiv de la agenții contractuali să facă dovada cunoașterii instituțiilor europene și a capacității lor de a lucra într‑o a doua limbă a Comunității […], așa cum impun dispozițiile privind personalul (RAA); astfel, aceste elemente vor constitui și ele o parte a testelor EPSO.”
10 La 25 mai 2007, EPSO a publicat pe site‑ul său internet informații generale privind structura și evaluarea testelor sus‑menționate. Acestea prevedeau în principal următoarele:
„Pentru a figura în baza de date finală, toți candidații vor trebui să promoveze o serie de teste:
– aptitudine de raționament verbal […] și de raționament numeric […];
– cunoștințe despre Uniunea Europeană [...];
– cunoștințe specifice (în zona de interes precizată de candidat în actul de candidatură).”
11 Informațiile generale privind structura și evaluarea testelor mai precizau:
„Rezultatele testelor vor fi totalizate; fiecare test va avea ponderea relativă următoare:
i) [r]aționament verbal și numeric 30 % din total;
ii) [c]unoștințe despre Uniunea Europeană 20 % din total;
iii) [c]unoștințe specifice 50 % din total.”
12 În sfârșit, informațiile generale privind structura și evaluarea testelor precizau că „pragurile de trecere” care dădeau dreptul la înscrierea în baza de date erau, pentru grupa de funcții IV:
– în ceea ce privește minimul necesar la testele de raționament verbal și numeric: 50 %;
– în ceea ce privește minimul necesar la testele de cunoștințe specifice: 55 %;
– în ceea ce privește rezultatul global la toate testele: 60 %.
13 Toți reclamanții au candidat la această procedură de selecție pentru profilul de funcții „Relații externe” (denumit în continuare „CAST 27/RELEX”).
14 Testele menționate în apelul pentru exprimarea interesului s‑au desfășurat la 13 iulie 2007.
15 Fiecare dintre reclamanți a fost informat, la 25 octombrie 2007, că fusese respins în urma obținerii unei note mai mici decât minimul necesar la testul de raționament verbal și numeric (denumite în continuare „actele atacate”).
16 EPSO a decis să neutralizeze întrebările cu numerele 31 și 46 din testul de raționament verbal și numeric. Părțile nu contestă faptul că această neutralizare nu a avut nicio influență asupra clasificării reclamanților.
17 În perioada 30 octombrie-25 noiembrie 2007, reclamanții din acțiunile F‑20/08 și F‑34/08 au solicitat EPSO să le fie reconsiderate rezultatele pe motiv că unele întrebări din testul de raționament verbal și numeric erau incorecte.
18 În perioada 9 noiembrie 2007-22 ianuarie 2008, EPSO a refuzat să aprobe solicitările reclamanților din acțiunile F‑20/08 și F‑34/08.
19 La 25 ianuarie 2008, reclamanții din acțiunile F‑20/08 și F‑34/08 au introdus „reclamații completatoare”, în timp ce reclamanții din acțiunea F‑75/08 au formulat reclamații similare împotriva actelor atacate care îi vizează.
20 Reclamanții din acțiunea F‑20/08 au sesizat Tribunalul la 19 februarie 2008. Reclamanta din acțiunea F‑34/08 l‑a sesizat la 11 martie 2008.
21 La 20 mai 2008, autoritatea abilitată să încheie contractele de muncă (denumită în continuare „AAIC”) a respins toate reclamațiile și „reclamațiile completatoare” introduse la 25 ianuarie 2008. La 1 septembrie 2008, reclamanții din acțiunile F‑20/08 și F‑34/08 au introdus, împreună cu ceilalți reclamanți din acțiunea F‑75/08, o a doua acțiune pentru primii și unica acțiune pentru ceilalți împotriva actelor atacate. Această cerere a fost înregistrată cu numărul de ordine F‑75/08.
Concluziile părților și procedura
22 În cauzele F‑20/08, F‑34/08 și F‑75/08, reclamanții solicită Tribunalului:
– anularea actelor atacate;
– obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.
23 În cauza F‑75/08, reclamanții solicită de asemenea, în primul lor capăt de cerere, ca Tribunalul să declare nelegal articolul 5 alineatul (1) litera (d) din DGA‑AC.
24 În cauzele F‑20/08 și F‑34/08, Comisia solicită Tribunalului:
– respingerea acțiunilor ca inadmisibile și, în subsidiar, ca nefondate;
– obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată.
25 În cauza F‑75/08, Comisia solicită Tribunalului:
– respingerea acțiunii;
– obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată.
26 Prin Ordonanța președintelui Camerei a treia a Tribunalului din 1 iulie 2008, cauzele F‑20/08 și F‑34/08 au fost reunite pentru buna desfășurare a procedurii scrise, a procedurii orale și în vederea pronunțării deciziei prin care se finalizează judecata, potrivit articolului 46 alineatul (1) din Regulamentul de procedură.
27 Prin Ordonanța președintelui Camerei a doua a Tribunalului din 3 februarie 2009, cauzele conexate F‑20/08 și F‑34/08, pe de o parte, și cauza F‑75/08, pe de altă parte, au fost reunite pentru buna desfășurare a procedurii orale și în vederea pronunțării deciziei prin care se finalizează judecata, potrivit articolului 46 alineatul (1) din Regulamentul de procedură.
În drept
1. Cu privire la primul capăt de cerere din acțiunea F‑75/08
28 În primul lor capăt de cerere din acțiunea F‑75/08, reclamanții solicită ca Tribunalul să constate nelegalitatea articolului 5 alineatul (1) litera (d) din DGA‑AC. Or, deși, în cadrul unei cereri de anulare a unui act individual care lezează, instanța comunitară este efectiv competentă să constate, pe cale incidentă, nelegalitatea unei dispoziții cu aplicabilitate generală pe care se întemeiază actul atacat, în schimb, Tribunalul nu este competent să facă astfel de constatări în dispozitivul hotărârilor sale (Hotărârea Tribunalului din 4 iunie 2009, Adjemian și alții/Comisia, F‑134/07 și F‑8/08, nepublicată încă în Repertoriu, punctul 38).
2. Cu privire la admisibilitatea acțiunilor
29 Comisia consideră că demersurile întreprinse între 30 octombrie și 25 noiembrie 2007 de reclamanții din acțiunile F‑20/08 și F‑34/08 sunt simple cereri de reexaminare. Prin urmare, pretinsele „reclamații completatoare” din 25 ianuarie 2008 ar trebui considerate ca fiind primele reclamații introduse de reclamanții respectivi. Astfel, aceștia din urmă ar fi introdus, la 19 februarie și, respectiv, la 11 martie 2008, acțiunile F‑20/08 și F‑34/08 în fața Tribunalului, fără a aștepta răspunsul AAIC la reclamația lor, întrucât acesta a intervenit abia la 20 mai 2008. În consecință, aceste acțiuni ar fi premature și inadmisibile.
30 De asemenea, în înscrisurile sale din procedură, Comisia consideră că acțiunea F‑75/08 este inadmisibilă ca urmare a litispendenței, în măsura în care aceasta a fost introdusă de reclamanții din acțiunile F‑20/08 și F‑34/08, care au solicitat deja prin acțiunile respective anularea acelorași acte atacate, în temeiul acelorași motive. Cu toate acestea, în ședință, Comisia a renunțat la această excepție, pentru motivul că inadmisibilitatea din cauza litispendenței nu ar fi aplicabilă atunci când chiar prima acțiune este inadmisibilă.
31 În sfârșit, Comisia susține că, în acțiunea F‑75/08, 34 de reclamanți și‑au pierdut interesul de a exercita acțiunea, întrucât aceștia au fost înscriși în baza de date pusă la dispoziția instituțiilor și a agențiilor comunitare pentru nevoile lor de recrutare după ce au reușit la un examen de selecție organizat în anul 2008, când erau încă angajați în baza unui contract.
32 Cu toate acestea, din jurisprudență rezultă că instanța comunitară are dreptul să aprecieze, în funcție de împrejurările fiecărui caz, dacă o bună administrare a justiției justifică respingerea pe fond a acțiunii fără a se pronunța în prealabil asupra excepției de inadmisibilitate invocate de pârâtă (Hotărârea Curții din 26 februarie 2002, Consiliul/Boehringer, C‑23/00 P, Rec., p. I‑1873, punctele 51 și 52, Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 30 martie 2006, Yedaș Tarim ve Otomotiv Sanayi ve Ticaret/Consiliul și Comisia, T‑367/03, Rec., p. II‑873, punctul 30, Hotărârea Tribunalului din 8 aprilie 2008, Bordini/Comisia, F‑134/06, nepublicată încă în Repertoriu, punctul 56, și Hotărârea Adjemian și alții/Comisia, citată anterior, punctul 37). În împrejurările cauzei, Tribunalul apreciază că trebuie examinat mai întâi fondul litigiului, înainte de a se pronunța, dacă este cazul, asupra excepțiilor de inadmisibilitate.
3. Cu privire la fond
33 Reclamanții invocă argumente identice în sprijinul celor trei acțiuni ale lor. Având în vedere cererile lor, trebuie să se considere că aceștia invocă în realitate trei motive. Primul motiv este întemeiat pe încălcarea articolului 82 alineatul (5) din RAA, a DGA‑AC, a apelului pentru exprimarea interesului și a principiului potrivit căruia procedurile de selecție trebuie să asigure recrutarea celor mai competenți agenți. Al doilea motiv se întemeiază pe încălcarea principiului egalității. Al treilea motiv este întemeiat pe articolul 1d din Statutul funcționarilor Comunităților Europene (denumit în continuare „statutul”) și pe obligația de motivare.
Cu privire la primul motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 82 alineatul (5) din RAA, a DGA‑AC, a apelului pentru exprimarea interesului și a principiului potrivit căruia procedurile de selecție trebuie să asigure recrutarea celor mai competenți agenți
Argumentele părților
34 Reclamanții arată că, potrivit notei Serviciului extern și scrisorii vicepreședintelui Comisiei și a membrului Comisiei responsabil cu relațiile externe, obiectivele CAST 27/RELEX erau de a testa candidații cu privire la cunoștințele acestora despre Uniunea Europeană, cu privire la cunoștințele lor specifice pentru ocuparea unui post în cadrul delegației și cu privire la capacitatea lor de a lucra într‑o a doua limbă comunitară. În plus, nota Serviciului extern nu ar fi anunțat organizarea unui examen eliminatoriu de raționament verbal și numeric.
35 Reclamanții deduc din aceasta că examenul respectiv era incompatibil cu obiectivele selecției dorite de Comisie. Caracterul său eliminatoriu ar fi cu atât mai puțin compatibil cu respectivele obiective.
36 Reclamanții consideră, în plus, că articolul 5 alineatul (1) litera (d) din DGA‑AC nu implică faptul că toți candidații la un examen trebuie să susțină un examen eliminatoriu de raționament verbal și numeric. Or, în speță, acest caracter eliminatoriu ar fi arbitrar. În primul rând, acesta nu s‑ar aplica testului de cunoștințe referitoare la Uniunea Europeană. În al doilea rând, ar fi inexplicabil ca agenți aflați deja în serviciul Comisiei și care au făcut deja dovada capacității lor generale să fie eliminați pe baza unui test care nu ar oferi nicio indicație cu privire la calificările și la competențele lor. În al treilea rând, nu s‑ar fi ținut cont de faptul că, având deja o experiență profesională îndelungată, candidații sunt mai puțin obișnuiți decât alte persoane, mai tinere, cu practica testelor de raționament verbal și numeric.
37 În sfârșit, în cauza F‑75/08, reclamanții deduc din „articolul 27 din statut și [din articolul] 15 din RAA” (care trebuie înțeles, în privința conținutului dispoziției, ca fiind articolul 12 din RAA) un principiu potrivit căruia procedurile de selecție trebuie să asigure recrutarea celor mai competenți candidați. Ei pretind că au făcut deja dovada aptitudinilor lor prin îndeplinirea funcțiilor proprii în cadrul delegațiilor Comisiei sub diverse regimuri și susțin că DGA‑AC ar fi contrare acestui principiu dacă s‑ar interpreta că acestea impun organizarea de examene eliminatorii care nu sunt axate exclusiv pe merite.
38 Comisia răspunde că articolul 5 alineatul (1) din DGA‑AC impune un examen eliminatoriu de raționament verbal și numeric. Aceasta subliniază de asemenea că apelul pentru exprimarea interesului și informațiile generale despre structura și evaluarea testelor pun și ele în evidență faptul că numai candidații care au reușit la toate testele puteau fi înscriși în baza de date.
39 Examenul de raționament verbal și numeric ar avea drept scop departajarea persoanelor care au cunoștințe extinse și competențe specifice, dar care nu posedă o capacitate de raționament suficientă pentru a le utiliza. Aceasta i‑ar permite Comisiei să se asigure că agenții recrutați pot fi repartizați într‑o mare varietate de funcții. Această cerință ar fi deosebit de importantă pentru persoanele care lucrează în cadrul unei delegații, întrucât aici interesul serviciului ar impune o rotație periodică. În sfârșit, examenul de raționament verbal și numeric ar contribui la asigurarea egalității de șanse între candidații externi și cei aflați deja în funcție, aceștia din urmă neavând niciun drept de a fi privilegiați prin alegerea unui anumit tip de teste.
40 În plus, Comisia pretinde că din informațiile generale privind structura și evaluarea testelor rezultă că examenul de raționament verbal și numeric conta numai în proporție de 30 % în totalul testelor și că, prin urmare, acesta avea o pondere mai mică decât testul de cunoștințe specifice, care conta în proporție de 50 % în totalul punctelor.
41 De asemenea, Comisia susține că nu există o contradicție între apelul pentru exprimarea interesului, nota Serviciului extern și scrisoarea vicepreședintelui Comisiei și a membrului Comisiei responsabil cu relațiile externe. În special, această scrisoare ar fi făcut cunoscut doar faptul că testele nu urmau să conducă la o eliminare a candidaților întemeiată pe o examinare comparativă, întrucât aceasta are loc în concursurile în care numărul celor care promovează este stabilit în prealabil. Scrisoarea respectivă nu ar fi anunțat scutirea candidaților de obligația de a reuși la toate examenele. În orice caz, această scrisoare și nota Serviciului extern ar fi avut ca obiect exclusiv informarea agenților aflați la post în scopul de a‑i încuraja să participe la examene. Acestea nu ar fi putut scuti serviciile în cauză de obligația de a respecta articolul 5 din DGA‑AC și apelul pentru exprimarea interesului și nici nu ar fi putut crea vreun drept în beneficiul agenților vizați.
42 În sfârșit, Comisia apreciază ca inadmisibil motivul potrivit căruia DGA‑AC ar fi contrare RAA în măsura în care acestea s‑ar interpreta că impun organizarea de examene eliminatorii care nu sunt axate exclusiv pe merite. Acest argument nu ar figura în reclamațiile din 25 ianuarie 2008, întrucât reclamanții ar fi susținut în cadrul acestora doar incompatibilitatea caracterului eliminatoriu al testului verbal și numeric cu finalitatea specifică a examenului de selecție în cauză. În plus, argumentului i‑ar lipsi precizia. În orice caz, articolul 82 alineatul (6) din RAA ar acorda AAIC o amplă putere de apreciere în privința stabilirii condițiilor de angajare a agenților contractuali, iar caracterul eliminatoriu al testului de raționament verbal și numeric ar fi conform cu interesul serviciului din motivele deja prezentate.
Aprecierea Tribunalului
– Observație introductivă
43 Articolul 82 alineatul (6) din RAA acordă fiecărei instituții o amplă putere de apreciere în alegerea modalităților de organizare a procedurii de selecție a agenților contractuali în temeiul articolului 3a din RAA.
44 Comisia a făcut uz de această abilitare atunci când a adoptat DGA‑AC. Articolul 5 alineatul (1) litera (d) din acestea prevede, între altele, următoarele: „[c]andidații […] sunt supuși unor teste axate pe aptitudinile generale ale candidaților, în special în materie de raționament verbal și numeric”. Aceeași dispoziție prevede că, în baza de date pusă la dispoziția instituțiilor și a agențiilor comunitare, candidații sunt înregistrați cu condiția să fi „reușit la teste”.
45 Fără să fie necesară rezolvarea problemei dacă fiecare test trebuie neapărat să aibă un caracter eliminatoriu, rezultă, în orice caz, din termenii astfel utilizați că articolul 5 din DGA‑AC subordonează recrutarea agenților contractuali condiției potrivit căreia candidații trebuie să fi reușit cel puțin la nivel global la testele de selecție și că acesta nu interzice ca unele dintre teste, luate separat, să fie eliminatorii.
46 EPSO a publicat apelul pentru exprimarea interesului și informațiile generale privind structura și evaluarea testelor aplicând articolul 5 din DGA‑AC. Astfel, apelul pentru exprimarea interesului preciza următoarele: candidații „ar fi invitați să participe la […] examene pentru evaluarea […] în special a capacităților lor de raționament” și numai aceia care „vor fi reușit la toate examenele vor fi înscriși în baz[a] de date” menționată la punctul 44 de mai sus. În plus, informațiile generale privind structura și evaluarea testelor stabileau la 50 % din puncte minimul necesar pentru promovarea examenului de raționament verbal și numeric.
47 Cu toate acestea, reclamanții susțin că articolul 5 din DGA‑AC ar fi contrar unui principiu, dedus din articolul 27 din statut și din articolul 12 din RAA, potrivit căruia procedurile de selecție trebuie să asigure recrutarea celor mai competenți candidați, dacă s‑ar interpreta că respectivul articol autorizează organizarea unui test de raționament verbal și numeric, care, în plus, să fie eliminatoriu.
– Cu privire la excepția de nelegalitate îndreptată împotriva articolului 5 din DGA‑AC
48 Excepția de nelegalitate invocată de reclamanți este inadmisibilă și, în subsidiar, nefondată.
49 În primul rând, reclamanții nu pot invoca în mod valabil această excepție de nelegalitate în cadrul prezentelor acțiuni. Astfel, norma privind concordanța dintre reclamația administrativă în sensul articolului 90 alineatul (2) din statut și acțiunea subsecventă impune, sub sancțiunea inadmisibilității, ca un motiv invocat în fața instanței comunitare să fi fost deja invocat în cadrul procedurii precontencioase pentru ca AAIC să fi fost în măsură să cunoască destul de exact criticile pe care partea interesată le formulează împotriva deciziei pe care o atacă. Această normă se justifică prin însăși finalitatea procedurii precontencioase, care are ca obiect să permită o soluționare amiabilă a diferendelor apărute între funcționari și administrație (Hotărârea Curții din 1 iulie 1976, Sergy/Comisia, 58/75, Rec., p. 1139, punctul 32, și Hotărârea Curții din 14 martie 1989, Del Amo Martinez/Parlamentul European, 133/88, Rec., p. 689, punctul 9, Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 29 noiembrie 2006, Campoli/Comisia, T‑135/05, RecFP, p. I‑A‑2‑297, II‑A‑2‑1527, punctul 32, Hotărârea Tribunalului din 13 noiembrie 2007, Tsirimokos/Parlamentul European, F‑76/06, nepublicată încă în Repertoriu, punctul 45). Prin urmare, AAIC trebuie să fie clar informată cu privire la motivele invocate de reclamant pentru a fi în măsură să îi propună o eventuală soluție amiabilă (Hotărârea Campoli/Comisia, citată anterior, punctul 32, Hotărârea Tsirimokos/Parlamentul European, citată anterior, punctul 45).
50 Or, trebuie să constatăm că, în speță, chiar interpretate în sens larg, contestațiile formulate între 30 octombrie și 25 noiembrie 2007 de reclamanții din acțiunile F‑20/08 și F‑34/08 și „reclamațiile completatoare” din 25 ianuarie 2008 nu criticau legalitatea DGA‑AC. Primele demersuri se limitau, în esență, la a critica dificultatea testului de raționament verbal și numeric și, uneori, caracterul său selectiv, fără a corela acest lucru cu DGA‑AC. În pofida unei argumentații mai elaborate, „reclamațiile completatoare” susțineau doar că natura examenelor în litigiu nu corespundea obiectivelor selecției „așa cum sunt stabilite de serviciul comanditar, de vicepreședinte[le] [Comisiei] și de [membrul Comisiei] responsabil cu relațiile externe”, fără a aduce în discuție fundamentul procedurii de selecție.
51 În al doilea rând, excepția de nelegalitate invocată împotriva articolului 5 din DGA‑AC este, în orice caz, nefondată.
52 Astfel, articolul 27 din statut și articolul 12 din RAA, pe care reclamanții își întemeiază argumentația, nu sunt aplicabile agenților contractuali în sensul articolului 3a din RAA. În plus, trebuie reamintit faptul că, deși articolul 82 din RAA este întemeiat pe principiul invocat de reclamanți potrivit căruia instituțiile trebuie să recruteze cei mai competenți agenți, articolul respectiv acordă fiecărei instituții o amplă putere de apreciere în stabilirea modalităților de selecție a candidaților în raport cu interesul serviciului (a se vedea punctul 43 de mai sus).
53 Or, Comisia arată că examenul de raționament verbal și numeric are drept scop eliminarea candidaturilor persoanelor care, presupunând că au cunoștințe extinse și cunoștințe specifice legate de locul de muncă dorit, nu posedă o capacitate de raționament suficientă pentru a le pune în aplicare. Aceasta precizează că examenul menționat îi permite să se asigure că agenții recrutați, și care vor putea obține, la final, un contract pe durată nedeterminată, pot fi repartizați în funcții variate. În plus, Comisia precizează că această cerință este deosebit de importantă pentru agenții chemați să lucreze în cadrul unei delegații, întrucât aici interesul serviciului impune o rotație periodică. Reclamanții nu au contrazis aceste explicații într‑un mod corespunzător cerințelor legale. În plus, este plauzibilă pertinența explicațiilor menționate. Astfel, nu este nerezonabil să se considere că selecția celor mai buni candidați implică, pentru o administrație, căutarea acelor persoane care îmbină cunoștințe importante cu aptitudinea intelectuală de a le pune în practică într‑un context care poate evolua.
54 Rezultă că articolul 5 alineatul (1) litera (d) din DGA‑AC nu contravine principiului pe care este întemeiat articolul 82 din RAA, cel puțin în privința faptului că acesta din urmă nu interzice organizarea de teste de raționament verbal și numeric eliminatorii.
55 În consecință, excepția de nelegalitate formulată împotriva articolului 5 din DGA‑AC trebuie respinsă.
– Cu privire la nelegalitatea testului verbal și numeric eliminatoriu impus în speță
56 Reclamanții contestă faptul că, în speță, EPSO ar fi avut posibilitatea de a le impune un test verbal și numeric eliminatoriu. În această privință, ei invocă în special nota Serviciului extern și scrisoarea vicepreședintelui Comisiei și a membrului Comisiei responsabil cu relațiile externe, precum și specificul situației lor.
57 Potrivit articolului 82 alineatele (5) și (6) din RAA, EPSO acordă asistență diferitelor instituții prin definirea și organizarea procedurilor de selecție a agenților contractuali, cu respectarea normelor generale adoptate de instituțiile respective. În plus, din articolul 5 alineatul (1) litera (c) și din articolul 5 alineatul (2) din DGA‑AC rezultă că EPSO trebuie să respecte profilurile de competențe și calificările specifice solicitate de AAIC.
58 Cu toate acestea, din dispozițiile menționate și din articolul 3 alineatul (2) din Decizia 2002/620 rezultă că EPSO dispune de o importantă marjă de manevră în organizarea testelor de selecție.
59 În acest context, trebuie în primul rând să se precizeze că nota Serviciului extern și, într‑o măsură mai mică, scrisoarea vicepreședintelui Comisiei și a membrului Comisiei responsabil cu relațiile externe sunt ambigue cu privire la caracterul „neeliminatoriu” al testelor în litigiu. Prin urmare, acestea trebuie interpretate într‑un sens care nu golește examenele de selecție de orice utilitate. În plus, nota și scrisoarea menționate trebuie analizate și în lumina articolului 5 din DGA‑AC, care condiționează recrutarea agenților contractuali de reușita la teste cel puțin la nivel global (a se vedea punctul 45 de mai sus). Astfel, afirmațiile Serviciului extern și declarațiile unilaterale ale vicepreședintelui Comisiei și ale membrului Comisiei responsabil cu relațiile externe nu ar putea deroga în mod valabil de la DGA‑AC, adoptate de colegiul comisarilor.
60 Or, Comisia a arătat, în mod întemeiat, că nota Serviciului extern și scrisoarea vicepreședintelui Comisiei și a membrului Comisiei responsabil cu relațiile externe puteau fi înțelese în sensul că testele în litigiu nu ar fi eliminatorii în același fel în care sunt eliminatorii concursurile, în măsura în care nu ar fi fost stabilit în prealabil un număr fix de persoane care pot reuși la acestea, fără a informa prin aceasta că testele respective nu ar fi eliminatorii.
61 Această analiză a notei Serviciului extern și a scrisorii vicepreședintelui Comisiei și a membrului Comisiei responsabil cu relațiile externe este în acord cu obiectivul examenelor de selecție și este compatibilă cu articolul 5 din DGA‑AC.
62 În consecință, nota Serviciului extern și scrisoarea vicepreședintelui Comisiei și a membrului Comisiei responsabil cu relațiile externe nu permit să se decidă că EPSO ar fi încălcat limitele stabilite de Comisie pentru misiunea sa, prin impunerea unui test verbal și numeric eliminatoriu.
63 În al doilea rând, cu privire la necesitatea de a selecta cei mai buni candidați, trebuie să se observe că apelul pentru exprimarea interesului prevedea, după cum anunța și nota Serviciului extern, că testele urmau să fie susținute în cea de a doua limbă a fiecărui candidat. În plus, chiar dacă era eliminatoriu, examenul de raționament verbal și numeric în litigiu avea, în ansamblu, mai puțină importanță decât examenele de cunoștințe. Acesta avea o pondere de numai 30 % din totalul punctelor. Astfel, în pofida caracterului său eliminatoriu, acesta avea o pondere mai scăzută decât testul de cunoștințe specifice, care era de asemenea eliminatoriu, pentru care pragul de reușită era stabilit la 55 % și care avea o pondere de 50 % din totalul punctelor. În plus, testul de „cunoștințe despre UE” nu poate fi neglijat. Deși acest test nu era eliminatoriu în sine, avea totuși o pondere de 20 % din totalul punctelor. Astfel, un rezultat negativ la acest test putea influența rezultatul global al candidaților, în contextul în care minimul necesar pentru toate examenele fusese stabilit la 60 %.
64 În sfârșit, trebuie subliniat că organizarea unui examen special de selecție pentru profilul de funcții „Relații externe”, caracterul eliminatoriu al testului de cunoștințe specifice și al testului de raționament verbal și numeric, precum și împrejurarea că acestea reprezentau 80 % din totalul punctelor, în timp ce testul de cunoștințe generale nu era eliminatoriu și nu reprezenta decât 20 % din acest total, arată că EPSO a urmărit să favorizeze recrutarea unor agenți care aveau, pe de o parte, competențe speciale în domeniul relațiilor externe și care erau dotați, pe de altă parte, cu o capacitate de raționament care îi făcea apți să le pună în aplicare și să facă față, după caz, altor nevoi.
65 În lumina acestor precizări, trebuie să se concluzioneze că, în exercitarea competențelor lor, Comisia și EPSO nu au depășit, în speță, limitele puterii lor de apreciere prin prevederea organizării unui test de raționament verbal și numeric, prin faptul că au conferit acestuia un caracter eliminatoriu și prin impunerea lui agenților aflați deja în funcție.
66 Având în vedere toate considerațiile de mai sus, primul motiv nu este întemeiat și, în consecință, trebuie respins.
Cu privire la al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului egalității
Argumentele părților
67 În primul rând, reclamanții observă că testul de raționament verbal și numeric era necorespunzător din punct de vedere calitativ, după cum ar demonstra neutralizarea întrebării nr. 46. Această calitate necorespunzătoare ar fi influențat grav rezultatele lor, în măsura în care au fost nevoiți să aloce prea mult timp întrebărilor ambigue, ceea ce i‑ar fi destabilizat pentru următoarele examene.
68 În al doilea rând, reclamanții susțin că decizia de a acorda un punct suplimentar tuturor candidaților pentru fiecare întrebare neutralizată nu permitea asigurarea egalității de tratament și a obiectivității examenelor.
69 Astfel, reclamanții arată că EPSO a neutralizat 153 de întrebări din testele de competență pentru diverse profiluri. Ei menționează, în special, testele privind profilurile următoare: „dezvoltare rurală, siguranță alimentară și mediu”, „dezvoltare economică, sector privat și comercial” și „bună guvernanță și securitate”. Atribuirea unui punct pentru fiecare dintre aceste întrebări ar fi avut drept consecințe modificarea substanțială a naturii examenelor și compromiterea egalității dintre candidați. Astfel, această gratificare i‑ar fi avantajat pe candidații înscriși la profilurile de competențe la care au fost anulate întrebări față de candidații înscriși la alte profiluri, la care nu a intervenit nicio neutralizare. În plus, având în vedere numărul de întrebări neutralizate, testul de cunoștințe specifice nu ar mai fi avut decât o importanță secundară la profilurile respective. În sfârșit, EPSO ar fi neutralizat întrebări numai în anumite limbi. Această practică i‑ar fi dezavantajat pe candidații care au susținut examenele în celelalte limbi și care au fost nevoiți să răspundă la aceste întrebări.
70 Comisia răspunde că EPSO, în calitate de comisie de evaluare, beneficiază de o amplă putere de apreciere. Această marjă de manevră s‑ar impune mai ales atunci când acesta se confruntă cu neregularități sau cu erori intervenite în timpul desfășurării unor examene care nu pot fi repetate din cauza numărului ridicat de participanți și în conformitate cu principiile proporționalității și bunei administrări.
71 Potrivit Comisiei, repetarea unei mari părți a examenelor ar fi fost, în speță, disproporționată, astfel încât decizia de a neutraliza întrebările cu numerele 31 și 46 din testul de raționament verbal și numeric era adecvată.
72 În orice caz, Comisia contestă faptul că neutralizarea întrebărilor ar fi putut să îi discrimineze pe reclamanți.
73 În primul rând, Comisia arată că, în cazul examenelor în litigiu, problema egalității de tratament între candidați nu se punea în același fel ca în cazul unui concurs, întrucât numărul persoanelor promovate nu fusese stabilit în prealabil și nu a existat o evaluare comparativă.
74 În al doilea rând, Comisia insistă asupra faptului că neutralizarea întrebărilor punea problema respectării principiului egalității în cadrul fiecărei grupe de funcții și în cadrul fiecărui profil.
75 În al treilea rând, cu privire la testul de raționament verbal și numeric pentru profilul de funcții „Relații externe”, Comisia observă că greșeala de formulare a întrebării nr. 46 a fost comisă numai în versiunea engleză. Astfel, pretinsa tulburare care i‑ar fi destabilizat pe reclamanți i‑ar fi putut afecta, în mod ipotetic, doar pe agenții care au susținut testul în această limbă. În plus, Comisia reamintește că o discriminare susceptibilă să afecteze legalitatea unui act nu poate proveni chiar din comportamentul individual al părților interesate. În sfârșit, aceasta subliniază că, deși întrebarea nr. 46 a fost inițial neutralizată numai în versiunea engleză, ea a fost ulterior neutralizată și în celelalte limbi, pentru a garanta egalitatea candidaților. Întrebarea nr. 31 ar fi fost de asemenea neutralizată în același fel și pentru toți candidații.
76 În al patrulea rând, în ceea ce privește neutralizarea întrebărilor cuprinse în testele de cunoștințe specifice, Comisia arată că toți reclamanții au fost respinși la examenul de raționament verbal și numeric și că această împrejurare i‑ar distinge de ceilalți candidați. Aceștia nu ar avea niciun interes să critice temeinicia neutralizării unor întrebări cuprinse în testul de cunoștințe specifice.
Aprecierea Tribunalului
77 Jurisprudența recunoaște comisiei de evaluare o largă putere de apreciere atunci când aceasta se confruntă cu neregularități sau cu erori intervenite în timpul desfășurării unui concurs general, cu participare numeroasă, care, în temeiul principiilor proporționalității și bunei administrări, nu pot fi corectate printr‑o repetare a examenelor din cadrul concursului (Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 2 mai 2001, Giulietti și alții/Comisia, T‑167/99 și T‑174/99, RecFP, p. I‑A‑93 și II‑441, punctul 58).
78 Chiar dacă EPSO nu este o comisie și chiar dacă testul în litigiu nu s‑a desfășurat sub forma unui concurs, această jurisprudență poate fi extinsă și în cazul celui dintâi, din moment ce EPSO dispune de o marjă importantă de manevră în organizarea testelor de selecție (a se vedea punctul 58 de mai sus).
79 Pe de altă parte, nu se contestă faptul că apelul pentru exprimarea interesului a atras, în speță, un număr mare de candidați.
80 Confruntat cu întrebări care puneau probleme, EPSO a putut considera, în acest context, că era preferabil să le neutralizeze doar pe acestea, întrucât soluția de a repeta toate testele ar fi fost disproporționată și contrară principiului bunei administrări.
81 Cu toate acestea, trebuie să se verifice dacă metoda de neutralizare utilizată nu a compromis egalitatea dintre candidați.
82 Potrivit unei jurisprudențe constante, în temeiul principiului egalității, situațiile comparabile nu trebuie tratate în mod diferit și situațiile diferite nu trebuie tratate în același mod, cu excepția cazului în care un astfel de tratament este justificat în mod obiectiv (Hotărârea Curții din 11 septembrie 2007, Lindorfer/Consiliul, C‑227/04 P, Rep., p. I‑6767, punctul 63, și Hotărârea Curții din 17 iulie 2008, Campoli/Comisia, C‑71/07 P, Rep., p. I‑5887, punctul 50). În plus, o încălcare a principiului egalității presupune ca tratamentul în litigiu să determine un dezavantaj pentru unele persoane în raport cu altele (Hotărârea Curții din 13 iulie 1962, Klöckner-Werke și Hoesch/Înalta Autoritate, 17/61 și 20/61, Rec., p. 615, 652, și Hotărârea Curții din 16 decembrie 2008, Arcelor Atlantique et Lorraine și alții, C‑127/07, Rep., p. I‑9895, punctul 39, Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 5 aprilie 2006, Deutsche Bahn/Comisia, T‑351/02, Rec., p. II‑1047, punctul 137).
83 În speță, trebuie să amintim de la bun început că nici Comisia, nici EPSO nu au stabilit în prealabil, în apelul pentru exprimarea interesului, un număr limitat de persoane care pot promova. În consecință, testele de selecție nu implicau nicio comparație directă între candidați. Prin urmare, astfel cum a arătat Comisia, problema egalității de tratament între aceștia nu se pune în același fel ca într‑un concurs.
84 Cu toate acestea, chiar în acest context, nu ar fi exclus ca acordarea unui punct suplimentar tuturor candidaților care s‑au confruntat cu întrebări care puneau probleme, ca urmare a neutralizării întrebărilor respective, să fi putut favoriza anumiți candidați, permițându‑le să atingă mai ușor pragurile stabilite pentru reușita la examene.
85 Cu privire la testul de raționament verbal și numeric, este cert că numai întrebările cu numerele 31 și 46 au fost neutralizate. Reclamanții arată că întrebarea nr. 46 le‑a pus totuși atât de multe probleme, încât au fost destabilizați, din această cauză, la celelalte examene. La audiere, aceștia au precizat că anumiți candidați au ignorat întrebarea respectivă, în timp ce alții s‑au străduit să răspundă la ea. Cu toate acestea, presupunând că întrebarea în cauză ar fi perturbat sau ar fi întârziat părțile interesate mai mult decât pe ceilalți, astfel încât să le afecteze capacitatea de a răspunde la test în ansamblul său, această situație ar rezulta din propria lor atitudine față de dificultatea respectivă. Departe de a demonstra că metoda de neutralizare aleasă i‑ar fi discriminat, afirmațiile reclamanților subliniază, dimpotrivă, existența unei diferențe între aceștia și ceilalți candidați (a se vedea în acest sens Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 17 ianuarie 2001, Gerochristos/Comisia, T‑189/99, RecFP, p. I‑A‑11 și II‑53, punctul 26). În plus, cele două întrebări sus‑menționate au fost neutralizate în toate versiunile lingvistice ale testului, tocmai pentru a se asigura egalitatea de tratament a candidaților.
86 Pe de altă parte, motivele invocate împotriva neutralizării a 153 de întrebări din testele de cunoștințe specifice pentru diverse profiluri sunt inoperante. Astfel, reclamanții nu au promovat testul de raționament verbal și numeric, al cărui caracter eliminatoriu era admisibil, astfel cum a demonstrat analiza primului motiv.
87 În aceste condiții, nu rezultă că soluția reținută de EPSO, respectiv neutralizarea întrebărilor care puneau probleme, ar fi putut compromite egalitatea candidaților în detrimentul reclamanților.
88 În consecință, cel de al doilea motiv nu este întemeiat și trebuie respins.
Cu privire la al treilea motiv, întemeiat pe încălcarea articolului 1d din statut și a obligației de motivare
Argumentele părților
89 Reclamanții pretind că au identificat un anumit număr de nereguli din care ar rezulta că actele atacate încălcă principiul egalității. În conformitate cu Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 24 aprilie 2001, Torre și alții/Comisia (T‑159/98, RecFP, p. I‑A‑83 și II‑395, punctele 46 și 47), și cu Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 5 martie 2003, Staelen/Parlamentul European (T‑24/01, RecFP, p. I‑A‑79 și II‑423, punctele 47-58), ar fi obligația Comisiei să probeze că aceste nereguli nu au afectat rezultatul final al examenelor. Or, Comisia nu ar fi dovedit acest lucru.
90 Reclamanții deduc din aceasta o încălcare a obligației de motivare și a articolului 1d alineatul (5) din statut.
91 Comisia răspunde că nu este obligată să formuleze aprecieri contrare susținerilor reclamanților, în măsura în care aceștia din urmă nu furnizează niciun indiciu al vreunei discriminări.
92 În plus, în memoriul său în apărare în cauza F‑75/08, Comisia susține că motivul întemeiat pe încălcarea obligației de motivare este inadmisibil în lipsa unei argumentații referitoare la acesta. În orice caz, motivul invocat ar fi neîntemeiat, din moment ce reclamanții au luat cunoștință de motivele care au justificat actele atacate prin informațiile oferite candidaților în timpul procedurii de selecție și prin răspunsurile la „cererile de reexaminare” introduse în perioada 30 octombrie-25 noiembrie 2007, precum și prin răspunsurile la reclamațiile formulate la 25 ianuarie 2008.
Aprecierea Tribunalului
93 Trebuie observat de la bun început că reclamanții își întemeiază al treilea motiv în principal pe articolul 1 alineatul (5) din statut, care nu este totuși aplicabil agenților contractuali.
94 Apoi, motivul pare a fi legat de primul și de al doilea motiv. Astfel, din moment ce Tribunalul a constatat că acestea nu sunt întemeiate pentru motivele prezentate la punctul 43 și următoarele și la punctul 77 și următoarele, nu mai este necesar să se stabilească dacă reclamanții au identificat existența unor nereguli care pot determina prezumția că actele în litigiu ar încălca principiul egalității. Motivul este inoperant. Astfel, din moment ce rezultă din examinarea primelor două motive că nu s‑a putut stabili nicio neregulă în desfășurarea examenelor, Comisia nu putea pleca de la premisa că s‑ar fi comis astfel de nereguli, pentru a dovedi apoi că acestea nu au avut niciun efect asupra rezultatului final al examenelor menționate și că nu au constituit sursa unei discriminări.
95 În sfârșit, motivul este ambiguu. Din modul de redactare a acestuia și mai ales din trimiterea la Hotărârile Torre și alții/Comisia și Staelen/Parlamentul European, citate anterior, rezultă că reclamanții par să reproșeze Comisiei că nu a demonstrat, în fața Tribunalului, lipsa influenței pretinselor nereguli pe care le denunță asupra rezultatului testelor în litigiu.
96 Dacă aceasta este interpretarea care trebuie dată motivului, este de asemenea necesar să se constate că reclamanții confundă în acest caz, pe de o parte, obligația de motivare pe care o invocă și care, în temeiul articolului 25 din statut și al articolelor 11 și 81 din RAA, constituie o formalitate inerentă adoptării deciziilor administrative care lezează, susceptibile de a fi atacate în fața Tribunalului, cu, pe de altă parte, dezbaterea în contradictoriu, precum și exercitarea dreptului la apărare în cadrul procedurii jurisdicționale căreia dispozițiile sus‑menționate nu îi sunt aplicabile.
97 În consecință, al treilea motiv trebuie respins.
98 Ținând cont de toate considerațiile de mai sus, acțiunea trebuie respinsă în totalitate.
Cu privire la cheltuielile de judecată
99 Potrivit articolului 87 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, sub rezerva altor prevederi din capitolul VIII din titlul II al respectivului regulament, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. În temeiul alineatului (2) al aceluiași articol, Tribunalul poate, în măsura impusă de echitate, să decidă ca o parte care cade în pretenții să fie obligată numai la plata parțială a cheltuielilor de judecată sau chiar să nu fie obligată la plata acestora.
100 Din prezenta hotărâre rezultă că reclamanții sunt părțile care cad în pretenții. În plus, Comisia a solicitat în mod expres în concluziile sale ca reclamanții să fie obligați la plata cheltuielilor de judecată. Întrucât împrejurările speței nu justifică aplicarea dispozițiilor articolului 87 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, se impune obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată.
101 Totuși, trebuie să se țină seama de împrejurarea că reclamanții din acțiunea F‑20/08 și, respectiv, reclamanta din acțiunea F‑34/08 au introdus, pe de o parte, acțiunile menționate și, pe de altă parte, acțiunea F‑75/08, care a fost introdusă și de ceilalți reclamanți din acțiunea F‑75/08.
Pentru aceste motive,
TRIBUNALUL (Camera a doua)
declară și hotărăște:
1) Respinge acțiunile F‑20/08, F‑34/08 și F‑75/08.
2) Îi obligă pe domnul Aparicio și pe ceilalți reclamanți ale căror nume figurează în anexă la numerele 1-18 la plata cheltuielilor de judecată în cauza F‑20/08 și la plata a 19/46 din cheltuielile de judecată în cauza F‑75/08. O obligă pe doamna Simon la plata cheltuielilor de judecată în cauza F‑34/08 și la plata a 1/46 din cheltuielile de judecată în cauza F‑75/08. Îi obligă pe reclamanții ale căror nume figurează în anexă la numerele 19-40 și 42-46 la plata a 26/46 din cheltuielile de judecată în cauza F‑75/08.
Kanninen | Boruta | Van Raepenbusch |
Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 29 septembrie 2009.
Textul prezentei decizii, precum și cel al deciziilor instanțelor comunitare citate în cuprinsul acesteia și nepublicate încă în Repertoriu sunt disponibile pe pagina de internet a Curții de Justiție: www.curia.europa.eu
ANEXĂ
Având în vedere numărul semnificativ al reclamanților din prezenta cauză, numele lor nu sunt preluate în prezenta anexă.