Language of document :

Acțiune introdusă la 24 iulie 2020 – Comisia Europeană/Republica Italiană

(Cauza C-341/20)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: F. Moro, A. Armenia, agenți)

Pârâtă: Republica Italiană

Concluziile reclamantei

Comisia solicită astfel Curții să constate că Republica Italiană, acordând beneficiul scutirii de accize pe combustibili utilizați pentru ambarcațiuni private de agrement numai dacă astfel de ambarcațiuni fac obiectul unui contract de închiriere, independent de modul în care ambarcațiunea a fost utilizată efectiv, nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 14 alineatul (1) litera (c) din Directiva 2003/96/CE1 .

În plus, Comisia solicită obligarea Republicii Italiene la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

1. Articolul 14 alineatul (1) litera (c) din Directiva 2003/96/CE a Consiliului din 27 octombrie 2003 privind restructurarea cadrului comunitar de impozitare a produselor energetice și a electricității prevede că statele membre sunt obligate să aplice o scutire pentru produse energetice care sunt livrate pentru utilizare drept combustibil pentru navigație pe apele Uniunii, inclusiv pescuit, însă alta decât pentru ambarcațiuni private de agrement. Din definiția ambarcațiunii private de agrement cuprinse în dispoziția menționată reiese că scutirea este rezervată bărcilor de agrement utilizate pentru prestarea de servicii plătite, în scop comercial. Acest lucru este valabil fie că utilizatorul este proprietarul ambarcațiunii, fie că este locatarul sau navlositorul.

2. Noțiunea de utilizator a fost precizată în Hotărârea Curții de Justiție din 21 decembrie 2011, Haltergemeinschaft, C-250/102 , care stabilește că în cadrul unei închirieri sau a unei navlosiri, utilizatorul care trebuie luat în considerare pentru acordarea sau refuzarea scutirii în cauză este locatarul sau navlositorul, iar nu locatorul sau navlosantul. Din această hotărâre reiese și că, pentru a putea beneficia de scutire, nu este suficient ca navlosirea să fie considerată ca atare o activitate comercială pentru navlosant, în măsura în care ceea ce este important de verificat este utilizarea pe care navlositorul o dă ambarcațiunii. Așadar, pertinente sunt utilizatorul final și ultima utilizare a ambarcațiunii și această utilizare este cea care trebuie să servească „în mod direct prestării de servicii plătite” pentru a putea beneficia de dreptul de scutire, astfel cum a amintit Curtea de Justiție în Hotărârea din 13 iulie 2017, Vakarų Baltijos laivų statykla, C-151/163 .

3. În scopul aplicării scutirii în cauză este așadar necesar să se analizeze de la caz la caz care este utilizarea efectivă a ambarcațiunii private de agrement.

4. Cu toate acestea, din analiza dispozițiilor italiene care aplică scutirea în cauză și din răspunsurile la scrisoarea de punere în întârziere și la avizul motivat rezultă că refuzarea sau acordarea scutirii are loc în mod independent de utilizarea efectivă a ambarcațiunii.

5. În prezenta acțiune, Comisia consideră că în Italia aplicarea scutirii în cauză este contrară dispoziției articolului 14 alineatul (1) litera (c) din Directiva 2003/96/CE.

6. În special, Comisia susține că autoritățile fiscale italiene nu efectuează o analiză de la caz la caz a modului în care ambarcațiunea este utilizată efectiv în scopul de a acorda sau de a refuza scutirea. Astfel, autoritățile italiene susțin că o astfel de analiză este realizată ținând seama de elementele legislației sectoriale care ar fi destinate doar să faciliteze această evaluare, și anume faptul că navigația este permisă prin intermediul unui contract de navlosire tipic sau prin intermediul unui contract de închiriere sau prin navlosirea ocazională. Cu toate acestea, autoritățile italiene susțin că în cazul navlosirii scutirea trebuie să fie totuși acordată operatorilor economici care prestează servicii de navigație maritimă, în timp ce cei care fac închiriere sau navlosire ocazională sunt excluși de la scutire. Reafirmând că acordarea sau respingerea scutirii trebuie să se realizeze în baza tipului de contract stipulat și așadar în mod abstract, autoritățile italiene confirmă că acestea nu verifică în concret dacă scutirea este acordată celor care au dreptul și este refuzată celor care nu au dreptul.

7. În afara navlosirii, în cazul închirierii și al navlosirii ocazionale, este exclusă orice posibilitate de scutire, chiar dacă, în realitate, ambarcațiunea poate fi utilizată de utilizatorul final pentru a furniza în mod direct servicii plătite și nu prezintă importanță în această privință faptul că locatorul sau navlosantul ocazional are sau nu intenția de a desfășura el însuși o activitate de navigație. Navlosirea ocazională nu este în fapt considerată în dreptul italian ca o posibilă utilizare comercială a ambarcațiunii.

____________

1     Directiva 2003/96/CE a Consiliului din 27 octombrie 2003 privind restructurarea cadrului comunitar de impozitare a produselor energetice și a electricității (JO 2003, L 283, p. 51).

2     EU:C:2011:862, punctul 22.

3     EU:C:2017:537, punctele 29 și 30.