HOTĂRÂREA CURȚII (Camera întâi)
14 martie 2018(*)
„Trimitere preliminară – Politica socială – Articolul 45 TFUE – Principiul nediscriminării în funcție de vârstă – Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene – Articolul 21 alineatul (1) – Directiva 2000/78/CE – Articolele 2, 6 și 16 – Data de referință pentru promovare – Reglementare discriminatorie a unui stat membru care exclude luarea în calcul a perioadelor de activitate realizate înainte de împlinirea vârstei de 18 ani în scopul stabilirii remunerației – Eliminarea dispozițiilor care contravin principiului egalității de tratament”
În cauza C‑482/16,
având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Oberlandesgericht Innsbruck (Tribunalul Regional Superior din Innsbruck, Austria), prin decizia din 2 septembrie 2016, primită de Curte la 7 septembrie 2016, în procedura
Georg Stollwitzer
împotriva
ÖBB Personenverkehr AG,
CURTEA (Camera întâi),
compusă din doamna R. Silva de Lapuerta, președinte de cameră, și domnii J.‑C. Bonichot, A. Arabadjiev (raportor), S. Rodin și E. Regan, judecători,
avocat general: domnul P. Mengozzi,
grefier: domnul K. Malacek, administrator,
având în vedere procedura scrisă și în urma ședinței din 5 iulie 2017,
luând în considerare observațiile prezentate:
– pentru domnul Stollwitzer, de M. Orgler și de J. Pfurtscheller, Rechtsanwälte;
– pentru ÖBB Personenverkehr AG, de C. Wolf, Rechtsanwalt;
– pentru guvernul austriac, de J. Schmoll și de G. Hesse, în calitate de agenți;
– pentru Comisia Europeană, de D. Martin și de B.‑R. Killmann, în calitate de agenți;
după ascultarea concluziilor avocatului general în ședința din 23 noiembrie 2017,
pronunță prezenta
Hotărâre
1 Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolului 45 TFUE, a articolului 21 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum și a articolelor 2, 6 și 16 din Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă (JO 2000, L 303, p. 16, Ediție specială, 05/vol. 6, p. 7).
2 Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între domnul Georg Stollwitzer, pe de o parte, și ÖBB‑Personenverkehr AG (denumită în continuare „ÖBB”), pe de altă parte, cu privire la legalitatea regimului profesional de remunerare instituit de legiuitorul austriac în scopul de a elimina o discriminare pe motive de vârstă.
Cadrul juridic
Directiva 2000/78
3 Potrivit articolului 1 din Directiva 2000/78, aceasta „are ca obiectiv stabilirea unui cadru general de combatere a discriminării pe motive de apartenență religioasă sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală, în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă, în vederea punerii în aplicare, în statele membre, a principiului egalității de tratament”.
4 Articolul 2 din această directivă prevede:
„(1) În sensul prezentei directive, prin principiul egalității de tratament se înțelege absența oricărei discriminări directe sau indirecte, bazate pe unul din motivele menționate la articolul 1.
(2) În sensul alineatului (1):
(a) o discriminare directă se produce atunci când o persoană este tratată într‑un mod mai puțin favorabil decât este, a fost sau va fi tratată într‑o situație asemănătoare o altă persoană, pe baza unuia dintre motivele menționate la articolul 1;
(b) o discriminare indirectă se produce atunci când o dispoziție, un criteriu sau o practică aparent neutră poate avea drept consecință un dezavantaj special pentru persoane de o anumită religie sau cu anumite convingeri, cu un anumit handicap, de o anumită vârstă sau de o anumită orientare sexuală, în raport cu altă persoană, cu excepția cazului în care:
(i) această dispoziție, acest criteriu sau această practică este obiectiv justificată de un obiectiv legitim, iar mijloacele de realizare a acestui obiectiv sunt adecvate și necesare […]
[…]”
5 Potrivit articolului 3 alineatul (1) litera (c) din directiva menționată, aceasta se aplică, în limitele competențelor conferite Uniunii Europene, tuturor persoanelor, atât în sectorul public, cât și în cel privat, inclusiv organismelor publice, în ceea ce privește printre altele condițiile de încadrare și de muncă, inclusiv condițiile de remunerare.
6 Articolul 6 alineatul (1) din aceeași directivă are următorul cuprins:
„Fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 2 alineatul (2), statele membre pot prevedea că un tratament diferențiat pe motive de vârstă nu constituie o discriminare atunci când este justificat în mod obiectiv și rezonabil, în cadrul dreptului național, de un obiectiv legitim, în special de obiective legitime de politică a ocupării forței de muncă, a pieței muncii și a formării profesionale, iar mijloacele de realizare a acestui obiectiv sunt corespunzătoare și necesare.
Tratamentul diferențiat se poate referi în special la:
(a) aplicarea unor condiții speciale de acces la un loc de muncă și la formarea profesională, de încadrare și de muncă, inclusiv a condițiilor de concediere și de remunerare, pentru tineri, lucrători în vârstă și pentru cei care au persoane în întreținere, pentru a favoriza integrarea lor profesională sau pentru a le asigura protecția;
(b) stabilirea unor condiții minime de vârstă, de experiență profesională sau de vechime în muncă, pentru accesul la încadrare în muncă sau pentru anumite avantaje legate de încadrarea în muncă;
[…]”
7 Articolul 16 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2000/78 prevede că statele membre iau măsurile necesare pentru anularea actelor cu putere de lege și a actelor administrative care contravin principiului egalității de tratament.
Dreptul austriac
8 Ca urmare a Hotărârii din 18 iunie 2009, Hütter (C‑88/08, EU:C:2009:381), Bundesgesetz zur Neuordnung der Rechtsverhältnisse der Österreichischen Bundesbahnen (Bundesbahngesetz 1992) [Legea federală privind reorganizarea raporturilor juridice ale căilor ferate federale austriece (Legea federală din 1992 privind căile ferate, BGBl. I, 825/1992)] a fost modificată în anul 2011 (BGBl. I, 129/2011, denumită în continuare „Legea federală din 2011 privind căile ferate”). Prin această modificare s‑a introdus, la articolul 53a din această lege și începând de la 1 ianuarie 2004, un nou mod de stabilire a datei de referință pentru promovare.
9 În Hotărârea din 28 ianuarie 2015, ÖBB Personenverkehr (C‑417/13, EU:C:2015:38), Curtea s‑a pronunțat în sensul că regimul instituit la articolul 53a din Legea federală din 2011 privind căile ferate era contrar dreptului Uniunii, în special articolului 2 și articolului 6 alineatul (1) din Directiva 2000/78, în măsura în care, pentru a pune capăt unei discriminări pe motive de vârstă, modificarea legislativă efectuată lua în calcul perioadele de serviciu anterioare vârstei de 18 ani, dar prevedea simultan, numai pentru lucrătorii care erau victime ale acestei discriminări, o dispoziție care prelungea cu un an perioada necesară pentru promovarea în fiecare dintre primele trei trepte de salarizare, confirmând astfel în mod definitiv un tratament diferențiat în funcție de vârstă. Ca urmare a acestei hotărâri, Legea federală din 2011 privind căile ferate a făcut obiectul unei noi modificări în cursul anului 2015 (BGBl. I, 64/2015, denumită în continuare „Legea federală din 2015 privind căile ferate”).
10 Articolul 53a din Legea federală din 2015 privind căile ferate are următorul cuprins:
„(1) Data de referință pentru promovare este data la care începe să curgă pentru prima dată termenul care permite accesul la treapta de salarizare superioară.
(2) Pentru a stabili data de referință pentru promovare, se iau în calcul numai perioadele realizate în cadrul unui raport de muncă sau al unui raport de formare în calitate de ucenic în cadrul:
a) [ÖBB], al unuia dintre predecesorii săi în drepturi sau, începând de la intrarea în vigoare a procedurilor ordonate de divizare și de reorganizare privind ÖBB‑Holding AG, al societăților menționate în partea 3 din această lege federală – în versiunea legii federale publicate în BGBl. I 138/2003 –, al succesorilor lor în drepturi și al întreprinderilor rezultate din una dintre aceste societăți ca urmare a măsurilor de reorganizare adoptate în cadrul dreptului societăților în vigoare, precum și al întreprinderilor ale căror raporturi de muncă privind agenții care aveau la 31 decembrie 2003 calitatea de angajați ai [ÖBB] au fost transferate pe cale contractuală sau ca urmare a unuia (sau mai multor) transfer(uri) de întreprinderi și
b) întreprinderilor care funcționează în sectorul infrastructurilor și/sau al transporturilor feroviare dintr‑un stat membru al Spațiului Economic European (SEE), din Republica Turcia sau din Confederația Elvețiană, cu condiția ca o astfel de obligație să rezulte din acordurile de asociere, respectiv din acordul de liberă circulație.
(3) Promovarea are loc la data de 1 ianuarie ulterioară expirării termenului pentru promovare.
[…]
(5) După ce perioadele de serviciu precedente au fost comunicate și dovedite în mod corespunzător, cel târziu la expirarea termenului prevăzut la alineatul 4, încadrarea se efectuează în treptele de salarizare ale grilelor de salariu care figurează în anexele 2 și 2a la [Allgemeine Vertragsbedingungen für Dienstverträge bei den Österreichischen Bundesbahnen (AVB) (Condițiile generale aplicabile contractelor de muncă încheiate cu serviciul căilor ferate austriece)], pe baza datei de referință pentru avansare stabilite conform alineatului 2.
(6) Încadrarea prevăzută la alineatul 5 nu determină nicio reducere a salariilor încasate înainte de publicarea [Legii federale din 2015 privind căile ferate]. În cazul în care încadrarea efectuată potrivit alineatului 5 determină o reducere a salariului încasat în raport cu ultima lună care a precedat publicarea [Legii federale din 2015 privind căile ferate], acest ultim salariu încasat este menținut până când salariul care rezultă din încadrarea efectuată potrivit alineatului 5 atinge nivelul salariului menținut, conform anexelor 2 și 2a la [Condițiile generale aplicabile contractelor de muncă încheiate cu serviciul căilor ferate austriece].
[…]”
Litigiul principal și întrebările preliminare
11 Domnul Stollwitzer a început să lucreze la unul dintre predecesorii în drepturi ai ÖBB la 17 ianuarie 1983. Având în vedere perioadele de serviciu realizate de domnul Stollwitzer înainte de intrarea sa în funcție, data de referință pentru promovarea sa a fost stabilită la 2 iulie 1980.
12 Această dată determină printre altele grupa de remunerare din grila de salarizare, în cadrul căreia lucrătorul obține la intervale regulate o promovare în treaptă. La momentul respectiv, aceasta era determinată prin calcularea perioadelor realizate înainte de intrarea în serviciu, însă cu excluderea perioadelor anterioare împlinirii vârstei de 18 ani. Perioada necesară pentru promovare era stabilită la doi ani pentru toate treptele.
13 Prin adoptarea articolului 53a din Legea federală din 2015 privind căile ferate, legiuitorul austriac a optat, în privința ÖBB, pentru o reformă completă și retroactivă a luării în calcul a perioadelor de activitate anterioare în vederea eliminării unei discriminări pe motive de vârstă precum cea care a fost constatată de Curte în Hotărârea din 28 ianuarie 2015, ÖBB Personenverkehr (C‑417/13, EU:C:2015:38).
14 Întemeindu‑se pe Hotărârea din 18 iunie 2009, Hütter (C‑88/08, EU:C:2009:381), și pe Hotărârea din 28 ianuarie 2015, ÖBB Personenverkehr (C‑417/13, EU:C:2015:38), domnul Stollwitzer a formulat o acțiune în fața Landesgericht Innsbruck (Tribunalul Regional din Innsbruck, Austria) împotriva ÖBB, solicitând ca aceasta să fie obligată să îi plătească o sumă corespunzătoare diferenței dintre salariul pe care l‑a încasat în cursul anilor 2008-2015 și cel care i‑ar fi fost datorat, în opinia sa, dacă perioadele necesare pentru promovare ar fi fost calculate potrivit situației juridice care exista înainte de intrarea în vigoare a articolului 53a din Legea federală din 2015 privind căile ferate, însă cu includerea perioadelor de serviciu realizate anterior împlinirii vârstei de 18 ani.
15 Landesgericht Innsbruck (Tribunalul Regional din Innsbruck) a respins acțiunea, considerând că aplicarea retroactivă a articolului 53a din Legea federală din 2015 privind căile ferate a pus capăt oricărei discriminări pe motive de vârstă. Întrucât domnul Stollwitzer nu a fost în măsură să facă dovada perioadelor de serviciu necesare în temeiul articolului 53a alineatul 2 din această lege, calculul datei de referință pentru remunerație nu se modifica deloc în cazul său.
16 Domnul Stollwitzer a sesizat instanța de trimitere, Oberlandesgericht Innsbruck (Tribunalul Regional Superior din Innsbruck, Austria), cu o cale de atac împotriva acestei hotărâri. În paralel, el a formulat o acțiune în fața Verfassungsgerichtshof (Curtea Constituțională a Austriei), în urma căreia aceasta a declarat că articolul 53a din Legea federală din 2015 privind căile ferate este compatibil cu sistemul constituțional austriac. Verfassungsgerichtshof (Curtea Constituțională) a arătat în această privință că, ulterior Hotărârii din 28 ianuarie 2015, ÖBB Personenverkehr (C‑417/13, EU:C:2015:38), datele de referință pentru promovare ale ansamblului lucrătorilor din întreprindere au fost recalculate în mod diligent. În eventualitatea în care modificarea datelor de referință pentru promovare ar avea ca efect defavorizarea unora dintre aceștia, salariile existente urmau să fie menținute, conform articolului 53a alineatul 6 din această lege (în continuare, „clauza de salvgardare”), în scopul respectării principiului încrederii legitime.
17 Potrivit instanței de trimitere, trebuie analizat dacă articolul 53a din Legea federală din 2015 privind căile ferate a eliminat într‑adevăr orice discriminare pe motive de vârstă. În această privință, ar fi necesar să se analizeze dacă această dispoziție nu instituie o altă formă de discriminare față de normele aplicabile anterior.
18 În aceste condiții, Oberlandesgericht Innsbruck (Tribunalul Regional Superior din Innsbruck) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:
„1) Dreptul Uniunii, în stadiul său actual, îndeosebi principiul general al dreptului Uniunii privind egalitatea de tratament, principiul general al interzicerii discriminării de orice fel pe motiv de vârstă în sensul articolului 6 alineatul (3) TUE și al articolului 21 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, interdicția discriminării care rezultă din libera circulație a lucrătorilor prevăzută la articolul 45 TFUE, precum și Directiva 2000/78, trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale care, pentru a pune capăt unei discriminări în funcție de vârstă, constatată de Curte în [Hotărârea din 28 ianuarie 2015, ÖBB Personenverkehr (C‑417/13, EU:C:2015:38)] (și anume neluarea în considerare a perioadelor de serviciu realizate înaintea împlinirii vârstei de 18 ani de către agenții [ÖBB]), ia în considerare perioadele de serviciu realizate înainte de împlinirea vârstei de 18 ani în cazul unui număr restrâns al agenților ÖBB discriminați sub imperiul reglementării vechi (însă doar pe acelea realizate efectiv în cadrul ÖBB și al altor întreprinderi publice similare de infrastructură feroviară și/sau întreprinderi de transport feroviar din UE, din CEE și din țările afiliate Uniunii Europene prin acorduri de asociere și/sau acorduri de liberă circulație), dar care, în cazul majorității agenților ÖBB discriminați inițial, nu ia în considerare toate celelalte perioade de serviciu realizate înainte de împlinirea vârstei de 18 ani, în special perioadele care abilitează agenții ÖBB în cauză să își îndeplinească mai bine atribuțiile, cum ar fi perioadele de serviciu anterioare realizate în alte întreprinderi publice sau private de transport și/sau de infrastructură, care produc, distribuie sau asigură mentenanța infrastructurii utilizate de angajator [ÖBB] (material rulant, construcția căii ferate, construcția liniilor de tensiune, instalații electrice și electronice, posturi de manevră, construcția gărilor și altele similare), sau în cadrul unor întreprinderi [analoge] acestora, confirmând astfel în mod efectiv și definitiv pentru majoritatea absolută a agenților ÖBB discriminați de reglementarea veche un tratament diferențiat pe motive de vârstă?
2) Constituie printre altele o încălcare suficient de gravă a dreptului Uniunii, de exemplu a articolului 2 alineatul (1) coroborat cu articolul 1 din Directiva 2000/78, astfel cum au fost interpretate prin mai multe hotărâri ale Curții de Justiție [Hotărârea din 18 iunie 2009, Hütter (C‑88/08, EU:C:2009:381), Hotărârea din 16 ianuarie 2014, Pohl (C‑429/12, EU:C:2014:12), și Hotărârea din 28 ianuarie 2015, ÖBB Personenverkehr (C‑417/13, EU:C:2015:38)], conduita unui stat membru care deține în proporție de 100 % o întreprindere de transport feroviar, având în esență calitatea de angajator al agenților acestei întreprinderi, și care din motive pur fiscale încearcă să elimine prin modificări legislative retroactive introduse în anii 2011 și 2015 – care nu țin seama de condițiile stabilite de jurisprudența Curții pentru a angaja răspunderea acestui stat membru în temeiul dreptului Uniunii – cererile întemeiate pe dreptul Uniunii ale acestor agenți privind dreptul la plata ulterioară a remunerației născut ca urmare a constatării unei discriminări, printre altele pe motive de vârstă, de către Curte prin [aceste] hotărâri […], precum și prin diferite hotărâri ale instanțelor naționale, printre altele și ale Oberster Gerichtshof (Curtea Supremă a Austriei) […]?”
Cu privire la întrebările preliminare
Cu privire la prima întrebare
19 Prin intermediul primei întrebări, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 45 TFUE, precum și articolele 2, 6 și 16 din Directiva 2000/78 trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări naționale, precum cea în discuție în litigiul principal, care, pentru a pune capăt unei discriminări pe motive de vârstă, apărută ca urmare a aplicării unei reglementări naționale care lua în calcul, în vederea încadrării lucrătorilor unei întreprinderi în baremul de salarizare, numai perioadele dobândite după împlinirea vârstei de 18 ani, elimină, în mod retroactiv și în privința tuturor acestor lucrători, această limită de vârstă, dar permite numai luarea în calcul a experienței dobândite în cadrul unor întreprinderi care își desfășoară activitatea în același sector economic.
20 De la bun început trebuie amintit că, potrivit unei jurisprudențe constante a Curții, atât din titlul și din preambulul Directivei 2000/78, cât și din conținutul și din finalitatea sa rezultă că aceasta urmărește să stabilească un cadru general pentru a asigura oricărei persoane egalitatea de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă, oferindu‑i o protecție eficientă împotriva discriminărilor bazate pe unul dintre motivele menționate la articolul 1, printre care figurează vârsta (a se vedea printre altele Hotărârea din 10 noiembrie 2016, de Lange, C‑548/15, EU:C:2016:850, punctul 16 și jurisprudența citată).
21 Trebuie amintit că, potrivit articolului 2 alineatul (1) din Directiva 2000/78, în sensul acestei directive, prin „principiul egalității de tratament” se înțelege absența oricărei discriminări directe sau indirecte, bazată pe unul dintre motivele menționate la articolul 1 din această directivă.
22 În temeiul articolului 2 alineatul (2) litera (a) din directiva menționată, o discriminare directă se produce atunci când o persoană este tratată într‑un mod mai puțin favorabil decât este, a fost sau va fi tratată într‑o situație asemănătoare o altă persoană. În temeiul articolului 2 alineatul (2) litera (b) din Directiva 2000/78, se consideră că are loc o discriminare indirectă atunci când o dispoziție, un criteriu sau o practică aparent neutră poate avea drept consecință un dezavantaj special pentru persoane de o anumită vârstă în raport cu alte persoane, cu excepția cazului în care această dispoziție, acest criteriu sau această practică este obiectiv justificată de un obiectiv legitim, iar mijloacele de realizare a acestui obiectiv sunt adecvate și necesare.
23 După cum rezultă din dosarul aflat la dispoziția Curții, articolul 53a din Legea federală din 2015 privind căile ferate prevede trei etape. Prima dintre acestea constă în a recalcula în mod retroactiv data de referință pentru promovare a lucrătorului respectiv în grila de salarizare corespunzătoare încadrării sale în muncă. Astfel, pentru calcularea acestei noi date, reglementarea menționată ia în considerare, integral și indiferent de vârsta la care lucrătorul le‑a realizat, numai perioadele de activitate realizate anterior în cadrul unor întreprinderi feroviare naționale, din alte state membre, din Republica Turcia sau din Confederația Elvețiană. Această nouă reglementare nu mai prevede însă luarea în calcul a altor perioade de activitate realizate anterior de lucrătorul respectiv.
24 A doua etapă constă în a reîncadra lucrătorul în cauză în funcție de noua dată de referință pentru promovare, altfel spus în a i se aplica regimul instituit prin articolul 53a din Legea federală din 2015 privind căile ferate. Noua dată de referință luată în calcul pentru promovare poate astfel să conducă la o creștere a salariului încasat și, așadar, să determine plata unor restanțe de salariu. Conform clauzei de salvgardare, dacă noua dată de referință pentru promovare conduce la încadrarea lucrătorului în cauză într‑o treaptă inferioară, salariul încasat în mod efectiv la momentul stabilirii acestei noi date este menținut pentru motive care țin de protecția drepturilor dobândite. Acest salariu îi este garantat până când va fi realizat perioada de serviciu necesară pentru a ajunge la o treaptă superioară pe baza noii date de referință pentru promovare.
25 A treia etapă prevăzută de legiuitorul austriac constă în introducerea, pentru toți lucrătorii din cadrul ÖBB, a unei trepte de salarizare suplimentare înainte de ultima treaptă, menită să compenseze efectele pecuniare negative pe care le‑ar genera, în caz contrar, modificarea datei lor de referință pentru promovare.
26 Trebuie analizat dacă această reglementare nu perpetuează discriminările pe motive de vârstă din regimurile anterioare și nu instituie o nouă discriminare pe motive de vârstă între lucrătorii din cadrul ÖBB.
27 Potrivit instanței de trimitere, creșterea salariului care ar rezulta din luarea în calcul, conform Hotărârii din 18 iunie 2009, Hütter (C‑88/08, EU:C:2009:381), și Hotărârii din 28 ianuarie 2015, ÖBB Personenverkehr (C‑417/13, EU:C:2015:38), a perioadelor de serviciu realizate înainte de împlinirea vârstei de 18 ani ar fi anulată de regimul instituit prin articolul 53a din Legea federală din 2015 privind căile ferate, în primul rând, din cauza lipsei cvasitotale a luării în calcul a perioadelor de serviciu realizate între vârsta de 18 ani și intrarea în serviciu, perioade care ar permite însă lucrătorului în cauză să își îndeplinească mai bine prestațiile, în al doilea rând, din cauza introducerii unei noi penultime trepte de salarizare și, în al treilea rând, din cauza clauzei de salvgardare. Aceste măsuri ar conduce în orice caz la o reducere a venitului încasat în cursul vieții profesionale a lucrătorilor care nu erau discriminați până atunci.
28 În primul rând, trebuie precizat că instanța de trimitere se întemeiază pe o interpretare eronată a acestor hotărâri. Astfel, punerea în conformitate a legislației naționale cu Hotărârea din 28 ianuarie 2015, ÖBB Personenverkehr (C‑417/13, EU:C:2015:38), nu conferă în mod necesar lucrătorilor care au făcut obiectul unei discriminări constatate de Curte un drept la o astfel de creștere salarială. După cum a arătat Curtea la punctele 43-45 din respectiva hotărâre, deși, în conformitate cu articolul 16 din Directiva 2000/78, statele membre au obligația de a anula actele cu putere de lege și actele administrative care contravin principiului egalității de tratament, acest articol nu le impune însă adoptarea anumitor măsuri în caz de încălcare a interdicției discriminării, ci le lasă libertatea de a alege dintre diferitele soluții apte să asigure realizarea obiectivului pe care îl urmărește pe cea care li se pare cea mai bine adaptată în acest scop, în funcție de situațiile care pot apărea.
29 Așadar, o asemenea punere în conformitate în vederea eliminării unei discriminări pe motive de vârstă, conform articolului 16 din această directivă, nu va avea în mod necesar drept consecință să permită unui lucrător ale cărui perioade de activitate realizate înainte de împlinirea vârstei de 18 ani nu au fost luate în calcul pentru promovare din cauza aplicării legislației naționale discriminante să obțină o compensație financiară care să corespundă diferenței dintre salariul pe care l‑ar fi obținut în lipsa unei astfel de discriminări și cel pe care l‑a încasat în mod efectiv.
30 Altfel spus, eliminarea unei discriminări nu înseamnă că persoana discriminată sub regimul juridic anterior beneficiază în mod automat de dreptul de a încasa în mod retroactiv o asemenea diferență de salariu sau o creștere a salariilor viitoare. Ea va beneficia de acest drept numai dacă și atât timp cât nu au fost adoptate de către legiuitorul național măsuri care să restabilească egalitatea de tratament. Astfel, în acest caz, respectarea principiului egalității nu poate fi asigurată decât acordând persoanelor din categoria defavorizată aceleași avantaje ca acelea de care beneficiază persoanele din categoria privilegiată, regim care, în lipsa aplicării corecte a dreptului Uniunii, rămâne singurul sistem de referință valabil (Hotărârea din 28 ianuarie 2015, ÖBB Personenverkehr, C‑417/13, EU:C:2015:38, punctul 46 și jurisprudența citată).
31 După cum a arătat avocatul general la punctul 36 din concluziile prezentate, în scopul de a elimina discriminarea pe motive de vârstă constatată de Curte prin Hotărârea din 18 iunie 2009, Hütter (C‑88/08, EU:C:2009:381), legiuitorul austriac avea, așadar, libertatea de a decide, astfel cum a procedat, să modifice retroactiv întregul sistem de calculare a perioadelor de activitate anterioare. Simpla înlăturare a interdicției de contabilizare a experienței profesionale dobândite înainte de împlinirea vârstei de 18 ani era doar una dintre posibilitățile oferite legiuitorului în cauză pentru a se conforma dispozițiilor Directivei 2000/78.
32 Trebuie constatat de asemenea că, datorită intrării sale în vigoare retroactive, criteriul vârstei este eliminat în mod formal, permițând astfel luarea în calcul a experienței realizate, indiferent de vârsta la care a fost dobândită.
33 În plus, articolul 53a din Legea federală din 2015 privind căile ferate este aplicabil deopotrivă tuturor lucrătorilor din cadrul ÖBB, așadar atât celor care erau discriminați de vechiul sistem, cât și celor pe care acesta îi favoriza, și transferă toți acești lucrători în noul sistem de remunerare pe care îl instituie.
34 Articolul 53a din Legea federală din 2015 privind căile ferate se deosebește în această privință de reglementarea națională în discuție în cauzele în care s‑au pronunțat Hotărârea din 11 noiembrie 2014, Schmitzer (C‑530/13, EU:C:2014:2359), și Hotărârea din 28 ianuarie 2015, ÖBB Personenverkehr (C‑417/13, EU:C:2015:38), în care noua reglementare nu își producea efectele decât în privința lucrătorilor discriminați de vechiul sistem și menținea astfel diferența de tratament dintre cele două grupe de lucrători în ceea ce privește încadrarea lor în grila de salarizare.
35 În al doilea rând, instanța de trimitere precizează că lucrătorilor care au realizat înainte de împlinirea vârstei de 18 ani perioade de activitate sau de formare care nu intră sub incidența celor luate în considerare pe baza regimului articolului 53a din Legea federală din 2015 privind căile ferate (denumite în continuare „experiența nerelevantă”) li se refuză contabilizarea lor, ca și înainte de intrarea în vigoare a acestei legi, și aceasta atât pentru stabilirea remunerației încasate înainte de publicarea legii respective, a cărei menținere este garantată în temeiul clauzei de salvgardare, cât și pentru plata restanțelor salariale încă neprescrise.
36 Această categorie este însă compusă exclusiv din lucrători care nu au decât o experiență nerelevantă.
37 Prin urmare, considerația formulată de instanța de trimitere potrivit căreia din neluarea în considerare a perioadelor realizate înainte de împlinirea vârstei de 18 ani în cadrul altor întreprinderi ar putea rezulta o discriminare pe motive de vârstă echivalează cu a repune în discuție noile modalități de luare în calcul a experienței, decise de legiuitorul național.
38 Guvernul austriac susține în această privință că luarea în calcul, în vechea reglementare, fără restricții și pentru jumătate, a experienței nerelevante depășea recompensarea experienței dobândite în domeniul respectiv și prezenta în esență aceleași dezavantaje ca și criteriul vârstei, în măsura în care nu se întemeia pe experiența care permite lucrătorului respectiv să își îndeplinească mai bine prestațiile în serviciul ÖBB.
39 În această privință, trebuie amintit că, pe de o parte, potrivit unei jurisprudențe constante a Curții, recompensarea experienței dobândite în domeniul în cauză, care permite lucrătorului să își îndeplinească mai bine prestațiile, constituie un scop legitim de politică salarială (a se vedea în acest sens Hotărârea din 3 octombrie 2006, Cadman, C‑17/05, EU:C:2006:633, punctul 34 și următoarele, și Hotărârea din 18 iunie 2009, Hütter, C‑88/08, EU:C:2009:381, punctul 47, precum și jurisprudența citată). Angajatorul are deci în principiu libertatea de a lua în calcul, în cadrul remunerației, numai astfel de perioade de activitate realizate anterior.
40 Pe de altă parte, Curtea a considerat că, deși o dispoziție de drept național care ia în calcul numai anumite perioade de activitate anterioare și ignoră altele poate avea drept consecință, desigur, un tratament diferențiat în funcție de data recrutării de către angajatorul în cauză, o asemenea diferență nu este, direct sau indirect, întemeiată pe vârstă, nici pe un eveniment legat de vârstă. Astfel, experiența dobândită în cadrul altor întreprinderi nu este luată în considerare, independent de vârsta la care a fost dobândită sau de vârsta la care a fost recrutat lucrătorul în cauză (a se vedea în acest sens Hotărârea din 7 iunie 2012, Tyrolean Airways Tiroler Luftfahrt Gesellschaft, C‑132/11, EU:C:2012:329, punctul 29).
41 În al treilea rând, în ceea ce privește clauza de salvgardare, potrivit căreia, dacă noua dată de referință pentru promovare conduce la încadrarea lucrătorului în cauză într‑o treaptă inferioară, salariul încasat în mod efectiv în momentul stabilirii acestei noi date este menținut, din dosarul aflat la dispoziția Curții reiese că această clauză oferă lucrătorului garanția unui transfer în noul sistem fără pierderi financiare, cu respectarea drepturilor dobândite și a protecției încrederii legitime, care constituie un obiectiv legitim de politică a ocupării forței de muncă și a pieței muncii.
42 În orice caz, trebuie precizat că o astfel de clauză poate viza numai lucrătorii care nu mai pot invoca experiența lor nerelevantă. Prin urmare, o pretinsă discriminare legată de consecințele aplicării clauzei de salvgardare nu ar fi întemeiată, în orice caz, pe criteriul vârstei, ci pe modalitățile de luare în considerare a experienței anterioare. Or, din cuprinsul punctelor 39 și 40 din prezenta hotărâre reiese că, în speță, un astfel de temei nu poate fi repus în discuție.
43 Același lucru este valabil pentru introducerea unei penultime trepte de salarizare, care, după cum reiese în special din răspunsurile la una dintre întrebările adresate de Curte, urmărește să compenseze efectele legate de încadrarea într‑o treaptă inferioară.
44 Prin urmare, având în vedere obligațiile ce revin statelor membre în temeiul dreptului Uniunii în ceea ce privește eliminarea unei discriminări pe motive de vârstă la luarea în calcul a perioadelor de activitate anterioare și libertatea de care dispune legiuitorul național pentru a organiza regimul salarial al lucrătorilor din cadrul ÖBB, trebuie constatat că modificarea necesară a legislației în vigoare nu își pierde caracterul nediscriminatoriu ca urmare a faptului că nu ajunge, în cadrul unui transfer global al lucrătorilor într‑un nou sistem de luare în calcul a experienței anterioare care nu determină un tratament diferențiat pe motive de vârstă, să îi avantajeze pe toți lucrătorii. Rezultă deci, în acest context, că legiuitorul austriac nu a depășit limitele puterii de care beneficiază în materie.
45 În aceste condiții, trebuie considerat, ținând seama de marja de apreciere extinsă recunoscută statelor membre nu numai în ceea ce privește alegerea urmăririi unui obiectiv determinat în materie de politică socială și de ocupare a forței de muncă, ci și în ceea ce privește definirea măsurilor susceptibile să îl realizeze, că legiuitorul austriac a respectat, în cadrul procesului de adoptare a articolului 53a din Legea federală din 2015 privind căile ferate, echilibrul dintre, pe de o parte, eliminarea discriminării pe motive de vârstă și, pe de altă parte, menținerea drepturilor dobândite sub vechiul regim juridic.
46 În ceea ce privește, în sfârșit, articolul 45 TFUE, în măsura în care articolul 53a din Legea federală din 2015 privind căile ferate prevede în mod explicit luarea în calcul a perioadelor de activitate anterioare în sectorul feroviar care au fost realizate în alte state membre, trebuie constatat că Curtea nu are la dispoziție niciun element care să permită constatarea unei eventuale încălcări a libertății de circulație a lucrătorilor prevăzute la acest articol.
47 Având în vedere considerațiile ce precedă, trebuie să se răspundă la prima întrebare că articolul 45 TFUE, precum și articolele 2, 6 și 16 din Directiva 2000/78 trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei reglementări naționale, cum este cea în discuție în litigiul principal, care, pentru a pune capăt unei discriminări pe motive de vârstă, apărută ca urmare a aplicării unei reglementări naționale care lua în calcul, în vederea încadrării lucrătorilor unei întreprinderi în baremul de salarizare, numai perioadele de activitate realizate după împlinirea vârstei de 18 ani, elimină, în mod retroactiv și în privința tuturor acestor lucrători, respectiva limită de vârstă, dar permite numai luarea în calcul a experienței dobândite în cadrul unor întreprinderi care își desfășoară activitatea în același sector economic.
Cu privire la a doua întrebare
48 Având în vedere răspunsul dat la prima întrebare, nu este necesar să se răspundă la a doua întrebare.
Cu privire la cheltuielile de judecată
49 Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.
Pentru aceste motive, Curtea (Camera întâi) declară:
Articolul 45 TFUE, precum și articolele 2, 6 și 16 din Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei reglementări naționale, cum este cea în discuție în litigiul principal, care, pentru a pune capăt unei discriminări pe motive de vârstă, apărută ca urmare a aplicării unei reglementări naționale care lua în calcul, în vederea încadrării lucrătorilor unei întreprinderi în baremul de salarizare, numai perioadele de activitate realizate după împlinirea vârstei de 18 ani, elimină, în mod retroactiv și în privința tuturor acestor lucrători, respectiva limită de vârstă, dar permite numai luarea în calcul a experienței dobândite în cadrul unor întreprinderi care își desfășoară activitatea în același sector economic.
Semnături