Acțiune introdusă la 1 octombrie 2008 - AKM/Comisia

(Cauza T-432/08)

Limba de procedură: germana

Părțile

Reclamantă: Staatlich genehmigte Gesellschaft der Autoren, Komponisten und Musikverleger reg. Gen. mbH (AKM) (Viena, Austria) (reprezentanți: H. Wollmann și F. Urlesberger, avocați)

Pârâtă: Comisia Comunităților Europene

Concluziile reclamantei

În conformitate cu articolul 231 primul paragraf CE, anularea deciziei Comisiei, în măsura în care se referă la AKM;

obligarea pârâtei, în temeiul articolului 87 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Acțiunea se referă la Decizia C (2008) 3435 final a Comisiei din 16 iulie 2008, adoptată în cauza COMP/C2/38.698 - CISAC, prin care Comisia a stabilit că practica concertată referitoare la acordarea reciprocă de drepturi de autor pentru opere muzicale între societățile de gestiune colectivă a dreptului de autor care fac parte din Confederația Internațională a Societăților de Autori și Compozitori (denumită în continuare "CISAC") este incompatibilă cu articolul 81 CE și cu articolul 53 din Acordul SEE.

Reclamanta solicită anularea deciziei în măsura în care Comisia a constatat în cadrul acesteia că AKM a încălcat articolul 81 CE și articolul 53 din Acordul SEE prin folosirea, în acordurile sale de reprezentare reciprocă, a restricțiilor privind calitatea de membru cuprinse în articolul 11 alineatul (2) din contractul tip al CISAC, sau prin aplicarea de facto a restricțiilor privind calitatea de membru, precum și prin coordonarea limitărilor teritoriale ale licențelor și în măsura în care a impus AKM să înceteze aceste încălcări.

Reclamanta invocă în susținerea acțiunii formulate următoarele motive:

În primul rând, reclamanta susține că stabilirea situației de fapt realizată de Comisie este eronată în ceea ce privește aplicarea de către AKM a unor restricții privind calitatea de membru. Comisia nu ar fi prezentat nicio probă care să confirme aplicarea efectivă a unei asemenea restricții de către AKM. Dimpotrivă, Comisia nu ar fi ținut seama de probele care dovedeau că AKM aplică "o politică de afiliere deschisă". În plus, Comisia nu ar fi luat în considerare faptul că clauzele de membru care erau anterior în vigoare în acordurile de reprezentare reciprocă ale AKM au fost ignorate, cel puțin tacit, și nu au mai fost incluse în acordurile de reprezentare reciprocă încheiate de AKM.

În plus, articolul 3 din decizia Comisiei, în care aceasta reproșează AKM că a "încălcat articolul 81 CE și articolul 53 din Acordul SEE prin coordonarea restricțiilor teritoriale astfel încât domeniul de aplicare al unei licențe este limitat la teritoriul național al fiecărei societăți de gestiune colectivă", ar fi în contradicție cu motivarea deciziei. În special, textul deciziei nu se limitează la fiecare dintre mijloacele de difuzare (satelit, internet și cablu) pe care Comisia le-a analizat în considerente.

În plus, limitările teritoriale ale licențelor existente în acordurile de reprezentare reciprocă ale AKM nu ar fi rezultatul unei practici concertate. Pentru a dovedi existența unei practici concertate intenționate, Comisia s-ar fi bazat numai pe faptul că acordurile de reprezentare reciprocă ale societăților de gestiune colectivă europene ar urma un sistem uniform. Acest comportament paralel poate fi însă explicat pur și simplu de structura tradițională a pieței și de cadrul normativ care reglementează activitatea societăților de gestiune colectivă a dreptului de autor.

În final, decizia Comisiei ar încălca principiul preciziei, întrucât nu ar reieși în mod clar din articolul 4 alineatul (2) din decizie ce se înțelege prin cerința de a "controla" anumite dispoziții contractuale.

____________