HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE (Camera a doua)

10 noiembrie 2011

Cauza F‑110/10

Denise Couyoufa

împotriva

Comisiei Europene

„Funcție publică – Funcționari – Reprezentanțele Comisiei Europene în statele membre – Exercițiul de rotație 2011 – Cerere de a nu fi supus rotației – Admisibilitate – Act cu caracter decizional – Tardivitate”

Obiectul:      Acțiune formulată în temeiul articolului 270 TFUE, aplicabil Tratatului CEEA în temeiul articolului 106a din acesta, prin care doamna Couyoufa solicită, în esență, anularea deciziei din 26 februarie 2010 de respingere a cererii sale de a nu fi supusă rotației în vigoare pentru funcționarii repartizați la reprezentanțele Comisiei în statele membre și a deciziei autorității împuternicite să facă numiri din 27 iulie 2010 de respingere a reclamației sale împotriva deciziei din 26 februarie 2010

Decizia:      Respinge acțiunea. Comisia suportă, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, jumătate din cheltuielile de judecată efectuate de reclamantă. Reclamanta suportă jumătate din cheltuielile sale de judecată.

Sumarul hotărârii

1.      Funcționari – Acțiune – Reclamație administrativă prealabilă – Termene – Caracter de ordine publică – Punct de plecare

[Statutul funcționarilor, art. 90 alin. (2)]

2.      Funcționari – Acțiune – Reclamație administrativă prealabilă – Termene – Decădere – Redeschidere – Condiție – Fapt nou și esențial

(Statutul funcționarilor, art. 90 și 91)

3.      Funcționari – Acțiune – Excepție de nelegalitate – Caracter incident – Acțiune principală inadmisibilă – Inadmisibilitatea excepției

(art. 277 TFUE)

1.      Potrivit articolului 90 alineatul (2) din statut, reclamația trebuie depusă, în cazul unei măsuri cu caracter individual, în termen de trei luni, care se calculează de la data comunicării deciziei destinatarului și în orice caz cel târziu de la data la care persoana în cauză a luat cunoștință de decizie. Acest termen a fost instituit în vederea asigurării clarității și securității situațiilor juridice, astfel încât este de ordine publică și nu este la dispoziția părților și a instanței.

(a se vedea punctul 22)

Trimitere la:

Tribunalul Uniunii Europene: 21 iunie 2010, Meister/OAPI, T‑284/09 P, punctul 25 și jurisprudența citată

Tribunalul Funcției Publice: 28 aprilie 2009, Verheyden/Comisia, F‑72/06, punctul 39 și jurisprudența citată

2.      Posibilitatea acordată oricărui funcționar, potrivit articolului 90 alineatul (1) din statut, de a solicita autorității împuternicite să facă numiri să adopte o decizie în ceea ce îl privește nu permite funcționarului să deroge de la termenele prevăzute la articolele 90 și 91 din statut, prin introducerea unei reclamații sau a unei acțiuni care să pună în discuție, prin intermediul unei cereri, o decizie anterioară care nu a fost contestată în termen. Numai existența unor fapte noi esențiale poate justifica formularea unei cereri de reexaminare a unei asemenea decizii.

(a se vedea punctul 27)

Trimitere la:

Curte: 15 mai 1985, Esly/Comisia, 127/84, punctul 10

Tribunalul de Primă Instanță: 7 iunie 1991, Weyrich/Comisia, T‑14/91, punctul 33

Tribunalul Funcției Publice: 20 septembrie 2007, Giannopoulos/Consiliul, F‑111/06, punctul 28; 25 martie 2010, Marcuccio/Comisia, F‑102/08, punctul 36

3.      Articolul 277 CE nu creează un drept la acțiune autonom și nu poate fi invocat decât în mod incident, în cadrul unei acțiuni admisibile, neputând constitui obiectul unei acțiuni. Astfel, este inadmisibilă o excepție de nelegalitate invocată în cadrul unei acțiuni inadmisibile.

(a se vedea punctul 32)

Trimitere la:

Tribunalul Funcției Publice: 23 aprilie 2008, Pickering/Comisia, F‑103/05, punctul 94; 23 aprilie 2008, Bain și alții/Comisia, F‑112/05, punctul 96 și jurisprudența citată; 4 iunie 2009, Adjemian și alții/Comisia, F‑134/07 și F‑8/08, punctul 38