Language of document :

Cerere de decizie preliminară introdusă de Raad voor Vergunningsbetwistingen (Belgia) la 15 ianuarie 2019 – A, B, C, D, E/Gewestelijke stedenbouwkundige ambtenaar van het departement Ruimte Vlaanderen, afdeling Oost-Vlaanderen

(Cauza C-24/19)

Limba de procedură: neerlandeza

Instanța de trimitere

Raad voor Vergunningsbetwistingen

Părțile din procedura principală

Reclamanți: A, B, C, D, E

Pârât: Gewestelijke stedenbouwkundige ambtenaar van het departement Ruimte Vlaanderen, afdeling Oost-Vlaanderen

Întrebările preliminare

Articolul 2 litera (a) și articolul 3 alineatul (2) litera (a) din Directiva EEM1 determină ca articolul 99 din „Besluit van de Vlaamse regering van 23 december 2011 tot wijziging van het besluit van de Vlaamse regering van 6 februari 1991 houdende de vaststelling van het Vlaams reglement betreffende de milieuvergunning en van het besluit van de Vlaamse regering van 1 juni 1995 houdende algemene en sectorale bepalingen inzake milieuhygiëne” (Decretul guvernului flamand din 23 decembrie 2011 de modificare a decretului guvernului flamand din 6 februarie 1991 de stabilire a normelor flamande privind autorizația de mediu și a decretului guvernului flamand din 1 iunie 1995 de stabilire a dispozițiilor generale și sectoriale în domeniul igienei mediului, denumit în continuare „decretul din 23 decembrie 2011”), în ceea ce privește adaptarea acestor decrete la dezvoltarea tehnologică care introduce în VLAREM II secțiunea 5.20.6 privind instalațiile de producere a energiei electrice eoliene și „Omzendbrief „Afwegingskader en randvoorwaarden voor de inplanting van windturbines” (Circulara „Cadru de evaluare și condiții limită în instalarea de centrale energetice eoliene”, denumită în continuare „circulara”) din anul 2006 (denumite împreună în continuare, de asemenea, „instrumentele în discuție”), care conțin, ambele, diferite dispoziții privind instalarea de centrale energetice eoliene, precum și, printre altele, măsuri de siguranță și norme privind proiecția de umbră și nivelul de zgomot definite în funcție de domeniul de planificare, să trebuiască calificate drept „plan sau program” în sensul dispozițiilor citate ale directivei? În cazul în care se va dovedi că, înainte de adoptarea instrumentelor în discuție, trebuia efectuată o evaluare de mediu, instanța de trimitere poate menține cu titlu provizoriu efectele juridice ale acestor instrumente nelegale? Cu privire la acest subiect, este necesar să fie puse câteva întrebări parțiale:

O măsură politică, cum este circulara în discuție, a cărei competență de elaborare se bazează pe puterea de apreciere și pe libertatea de decizie politică a autorității în cauză, motiv pentru care nu este propriu-zis definită o autoritate competentă pentru elaborarea de „planuri și programe” și pentru care nu este prevăzută nici o procedură formală de elaborare, poate fi considerată ca fiind un „plan sau program” în sensul articolului 2 litera (a) din Directiva EEM?

Este suficient, pentru a fi considerată „plan sau program” în sensul articolului 2 litera (a) din Directiva EEM, ca o măsură politică sau o normă generală, cum sunt instrumentele în discuție, să limiteze parțial puterea de apreciere a autorității competente pentru acordarea autorizației, chiar dacă aceasta nu reprezintă o necesitate sau o condiție necesară pentru acordarea autorizației sau nu ar urma să stabilească un cadru pentru viitoare autorizații, deși legiuitorul Uniunii a privit acest scop ca parte integrantă a noțiunii de „planuri și programe”?

O măsură politică, cum este circulara în discuție, a cărei elaborare are loc din motive de securitate juridică și, deci, fără nicio obligație legală, poate fi considerată ca fiind un „plan sau program” în sensul articolului 2 litera (a) din Directiva EEM, iar o astfel de interpretare poate să fie contrară jurisprudenței Curții, conform căreia interpretarea teleologică a unei directive nu poate să difere în mod fundamental de voința exprimată în mod clar a legiuitorului Uniunii?

Secțiunea 5.20.6 din VLAREM II, care conține reguli a căror adoptare nu a fost impusă, poate fi considerată ca fiind un „plan sau program” în sensul articolului 2 litera (a) din Directiva EEM, iar o astfel de interpretare poate să fie contrară jurisprudenței Curții, conform căreia interpretarea teleologică a unei directive nu poate să difere în mod fundamental de voința exprimată în mod clar a legiuitorului Uniunii?

O măsură politică și un decret guvernamental normativ, precum instrumentele în discuție, care au un caracter indicativ limitat sau, cel puțin, nu fixează un cadru din care să poate să decurgă dreptul de a efectua un proiect și care nu creează dreptul la un cadru în care proiectele pot fi permise, pot fi considerate ca fiind un „plan sau program” în sensul articolului 2 litera (a) și al articolului 3 alineatul (2) din Directiva EEM, „care define[ște] cadrul în care punerea în aplicare a proiectelor [...] va putea fi autorizată în viitor”, iar o astfel de interpretare este contrară jurisprudenței Curții, conform căreia interpretarea teleologică a unei directive nu poate să difere în mod fundamental de voința exprimată în mod clar a legiuitorului Uniunii?

O măsură politică cum este Circulara EME/2006/01- RO/2006/02, care are un caracter pur orientativ, și/sau un decret guvernamental normativ cum este Secțiunea 5.20.6 din VLAREM II, care stabilește doar cerințe minime în vederea acordării autorizației, fiind în definitiv o reglementare generală complet autonomă, ambele cuprinzând doar un număr limitat de criterii și modalități și nici această măsură, nici acest decret guvernamental nefiind prin ele însele determinante pentru orice criteriu sau orice modalitate, astfel putându-se argumenta că, pe baza unor împrejurări obiective, se poate exclude că acestea ar putea avea efecte semnificative asupra mediului, pot fi considerate ca fiind un „plan sau program” în sensul articolului 2 litera (a) și al articolului 3 alineatul (2) din Directiva EEM și, astfel, ca acte legislative care, prin stabilirea regulilor și procedurilor de control aplicabile domeniului în cauză, prevăd un număr semnificativ de criterii și modalități pentru autorizarea și efectuarea unuia sau mai multor proiecte, care au în mod previzibil efecte semnificative asupra mediului?

În cazul unui răspuns negativ la întrebarea precedentă, o instanță poate să constate ea însăși acest lucru după adoptarea decretului sau a pseudoactelor normative (cum sunt prezentele norme din VLAREM și circulara)?

O instanță, în cazul în care este competentă doar indirect cu privire la o excepție aplicabilă inter partes și în cazul în care din răspunsul la întrebările preliminare reiese că instrumentele în discuție sunt nelegale, poate să dispună menținerea efectelor decretului nelegal și/sau ale circularei nelegale în cazul în care instrumentele nelegale contribuie la un obiectiv de protecție a mediului, care este de asemenea urmărit printr-o directivă în sensul articolului 288 TFUE, iar condițiile prevăzute de legislația Uniunii pentru o astfel de menținere (precum este stabilit în Hotărârea din 28 iulie 2016, Association France Nature Environnement [C-379/15]) sunt îndeplinite?

În cazul unui răspuns negativ la a opta întrebare, o instanță poate să dispună menținerea efectelor proiectului atacat pentru a îndeplini astfel, în mod indirect, condițiile prevăzute de dreptul Uniunii cu privire la menținerea efectelor juridice ale planului sau ale programului care contravine Directivei EEM (astfel cum este stabilit în Hotărârea Association France Nature Environnement)?

____________

1     Directiva 2001/42/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 27 iunie 2001 privind evaluarea efectelor anumitor planuri și programe asupra mediului (JO 2001, l 197, P. 30, Ediție specială, 15/vol. 7, p. 135).