Cerere de decizie preliminară introdusă de Audiencia Nacional (Spania) la 29 ianuarie 2018 – Federación de Servicios de Comisiones Obreras (CCOO)/Deutsche Bank SAE
(Cauza C-55/18)
Limba de procedură: spaniola
Instanța de trimitere
Audiencia Nacional
Părțile din procedura principală
Reclamantă: Federación de Servicios de Comisiones Obreras (CCOO)
Pârâtă: Deutsche Bank SAE
Părți interesate: Federación Estatal de Servicios de la Unión General de Trabajadores (FES-UGT), Confederación General del Trabajo (CGT), Confederación Solidaridad de Trabajadores Vascos (ELA), Confederación Intersindical Galega (CIG)
Întrebările preliminare
Trebuie să se considere că, prin intermediul articolelor 34 și 35 din Estatuto de los Trabajadores (Statutul lucrătorilor), astfel cum au fost interpretate de jurisprudenț[a] [spaniolă], Regatul Spaniei a adoptat măsurile necesare pentru a asigura efectivitatea limitărilor duratei zilei de lucru și a repausului săptămânal şi zilnic prevăzute la articolele 3, 5 și 6 din Directiva 2003/88/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 noiembrie 20031 pentru lucrătorii cu normă întreagă care nu s-au angajat în mod expres, individual sau colectiv, să efectueze ore suplimentare și care nu deţin statutul de lucrători mobili, de lucrători din marina comercială sau de lucrători feroviari?
Articolul 31 alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și articolele 3, 5, 6, 16 și 22 din Directiva 2003/88/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 noiembrie 2003 coroborate cu articolul 4 alineatul (1), cu articolul 11 alineatul (3) și cu articolul 16 alineatul (3) din Directiva 89/391/CEE a Consiliului din 12 iunie 19892 trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări naționale precum articolele 34 și 35 din Statutul lucrătorilor, din care, potrivit unei jurisprudenţe [spaniole] constante, nu se poate deduce că este obligatorie pentru întreprinderi instituirea unui sistem de evidenţă a programului zilnic de lucru efectuat de lucrătorii cu normă întreagă care nu s-au angajat în mod expres, individual sau colectiv, să efectueze ore suplimentare și care nu deţin statutul de lucrători mobili, de lucrători din marina comercială sau de lucrători feroviari?
Trebuie să se considere că obligaţia care revine statelor membre, prevăzută la articolul 31 alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și la articolele 3, 5, 6, 16 și 22 din Directiva 2003/88 coroborate cu articolul 4 alineatul (1), cu articolul 11 alineatul (3) și cu articolul 16 alineatul (3) din Directiva 89/391, de a limita durata programului zilnic de lucru pentru toți lucrătorii în general este îndeplinită în cazul lucrătorilor obişnuiţi prin reglementarea naţională, prevăzută la articolele 34 și 35 din Statutul lucrătorilor, din care, potrivit unei jurisprudenţe [spaniole] constante, nu se poate deduce că este obligatorie pentru întreprinderi instituirea unui sistem de evidenţă a programului zilnic de lucru efectuat de lucrătorii cu normă întreagă care nu s-au angajat în mod expres, individual sau colectiv, să efectueze ore suplimentare, spre deosebire de lucrătorii mobili, de lucrătorii din marina comercială sau de lucrătorii feroviari?”
____________
1 Directiva 2003/88/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru (JO 2003, L 299, p. 9, Ediție specială, 05/vol. 7, p. 3).
2 Directiva 89/391/CEE Directiva Consiliului din 12 iunie 1989 privind punerea în aplicare de măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și sănătății lucrătorilor la locul de muncă (JO 1989, L 183, p. 1, Ediție specială, 05/vol. 2, p. 88).