ORDONANȚA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE
A UNIUNII EUROPENE
(Camera a doua)
25 septembrie 2014
Cauza F‑61/11 DEP
Daniele Possanzini
împotriva
Agenției Europene pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe ale Statelor Membre ale Uniunii Europene (Frontex)
„Funcție publică – Procedură – Stabilirea cheltuielilor de judecată”
Obiectul: Cerere de stabilire a cheltuielilor de judecată recuperabile, formulată în temeiul articolului 92 din Regulamentul de procedură, de Agenția Europeană pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe ale Statelor Membre ale Uniunii Europene (Frontex, denumită în continuare „agenția”) în urma Ordonanțelor Possanzini/Frontex (F‑61/11 R, EU:F:2011:183) și Possanzini/Frontex (F‑61/11, EU:F:2012:146)
Decizia: Cuantumul cheltuielilor recuperabile de către Agenția Europeană pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe ale Statelor Membre ale Uniunii Europene de la domnul Possanzini pentru cauzele F‑61/11, Possanzini/Frontex, și F‑61/11 R, Possanzini/Frontex, se ridică la 8 978,28 euro. Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată efectuate în temeiul prezentei proceduri de stabilire a cheltuielilor de judecată.
Sumarul ordonanței
1. Procedură jurisdicțională – Cheltuieli de judecată – Stabilire – Cheltuieli recuperabile – Cheltuieli necesare efectuate de către părți – Noțiune – Onorarii plătite de o instituție avocatului său – Includere
[Statutul Curții de Justiție, art. 19 primul paragraf și anexa I, art. 7 alin. (1); Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, art. 91 lit. (b)]
2. Procedură jurisdicțională – Cheltuieli de judecată – Stabilire – Cheltuieli recuperabile – Cheltuieli necesare efectuate de către părți – Noțiune – Cheltuieli de deplasare efectuate de un agent al unei instituții pentru a întâlni un avocat care îl asistă la locul de reședință al acestuia din urmă – Includere – Condiții
[Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, art. 91 lit. (b)]
3. Procedură jurisdicțională – Cheltuieli de judecată – Stabilire – Cheltuieli recuperabile – Elemente care trebuie luate în considerare – Cheltuieli necesare aferente procedurii de stabilire a cheltuielilor de judecată – Includere
[Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, art. 91 lit. (b)]
1. Din articolul 19 primul paragraf din Statutul Curții de Justiție, aplicabil Tribunalului Funcției Publice în temeiul articolului 7 alineatul (1) din anexa I la statutul menționat, reiese că instituțiile pot recurge la asistența unui avocat. Onorariul acestuia intră, așadar, în noțiunea de cheltuieli necesare efectuate în legătură cu procedura, fără ca instituția să fie obligată să demonstreze că o astfel de asistență era justificată în mod obiectiv. Prin urmare, deși faptul că o instituție este reprezentată de un agent și de doi avocați nu influențează natura potențial recuperabilă a cheltuielilor de judecată, dat fiind că niciun element nu permite să le excludem în principiu, acesta poate avea un impact asupra stabilirii cuantumului cheltuielilor de judecată efectuate în legătură cu procedura de recuperat in fine.
(a se vedea punctul 28)
Trimitere la:
Tribunalul Uniunii Europene: Ordonanța Kerstens/Comisia, T‑498/09 P, EU:T:2012:147, punctul 20, și Ordonanța Marcuccio/Comisia, T‑278/07 P‑DEP, EU:T:2013:269, punctul 14 și jurisprudența citată
2. Cheltuielile de deplasare efectuate de un avocat pentru a se întâlni personal cu clientul la locul de reședință al acestuia nu pot fi considerate în general ca fiind indispensabile în legătură cu procedura, cu excepția situației în care partea care solicită restituirea acestora poate justifica caracterul necesar pentru procedura principală al acestor întâlniri și necesitatea de a avea aceste întâlniri la domiciliul clientului. Un astfel de principiu trebuie aplicat și cheltuielilor efectuate de agentul unei instituții pentru a‑i întâlni pe avocații care îl asistă în cadrul unei proceduri în fața Tribunalului Funcției Publice. În această privință, deși este adevărat că mijloacele de comunicare existente facilitează schimburile dintre avocați și clienți, aceste mijloace nu pot înlocui complet orice întâlnire personală și este întotdeauna posibil să fie necesare întrevederi pentru buna desfășurare a procedurii în fața instanței respective. Revine totuși părții care solicită restituirea cheltuielilor referitoare la aceste reuniuni să demonstreze că ele priveau cauza principală și că erau necesare.
(a se vedea punctul 46)
Trimitere la:
Curte: Ordonanța ICI/Comisia, C‑286/95 P‑DEP, EU:C:2004:412, punctul 28, și Ordonanța Tetra Laval/Comisia, C‑12/03 P‑DEP și C‑13/03 P‑DEP, EU:C:2010:280, punctul 66
Tribunalul de Primă Instanță: Ordonanța Sison/Consiliul, T‑47/03 DEP, EU:T:2009:166, punctul 52
3. Chiar dacă, în mod formal, nu se impune pronunțarea separat cu privire la cheltuielile și onorariile asumate în cadrul unei proceduri de stabilire a cheltuielilor de judecată, revine totuși instanței Uniunii, atunci când stabilește cheltuielile recuperabile, obligația de a ține seama de toate împrejurările cauzei până la data adoptării ordonanței de stabilire a cheltuielilor de judecată.
(a se vedea punctul 52)
Trimitere la:
Tribunalul Funcției Publice: Ordonanța Kerstens/Comisia, F‑12/10 DEP, EU:F:2012:183, punctele 49 și 50; Ordonanța Martinez Erades/SEAE, F‑64/12 DEP, EU:F:2013:111, punctul 35 și jurisprudența citată, și Ordonanța Bogusz/Frontex, F‑5/12 DEP, EU:F:2014:179, punctul 45