HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a noua)
6 decembrie 2018(*)
„Marcă a Uniunii Europene – Procedură de opoziție – Cerere de înregistrare a mărcii figurative a Uniunii Europene V – Mărcile internaționale figurative anterioare V – Dovada existenței, a valabilității și a domeniului de protecție al unei mărci anterioare – Norma 19 alineatul (2) litera (a) punctul (ii) din Regulamentul (CE) nr. 2868/95 [devenită articolul 7 alineatul (2) litera (a) punctul (ii) din Regulamentul delegat (UE) 2018/625]”
În cauza T‑848/16,
Deichmann SE, cu sediul în Essen (Germania), reprezentată de C. Onken, avocat,
reclamantă,
împotriva
Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO), reprezentat de A. Söder și de D. Hanf, în calitate de agenți,
pârât,
cealaltă parte din procedura care s‑a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, intervenientă la Tribunal, fiind
Vans, Inc., cu sediul în Cypress, California (Statele Unite ale Americii), reprezentată de M. Hirsch, avocat,
având ca obiect o acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a patra de recurs a EUIPO din 20 septembrie 2016 (cauza R 2129/2015‑4) privind o procedură de opoziție între Deichmann și Vans,
TRIBUNALUL (Camera a noua),
compus din domnul S. Gervasoni (raportor), președinte, doamna K. Kowalik‑Bańczyk și domnul C. Mac Eochaidh, judecători,
grefier: R. Ukelyte, administrator,
având în vedere cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 1 decembrie 2016,
având în vedere memoriul în răspuns al intervenientei depus la grefa Tribunalului la 2 februarie 2017,
având în vedere memoriul în răspuns al EUIPO depus la grefa Tribunalului la 9 februarie 2017,
având în vedere decizia din 12 mai 2017 de conexare a cauzelor T‑848/16 și T‑817/16 pentru buna desfășurare a fazei orale a procedurii,
în urma ședinței din 16 mai 2018,
pronunță prezenta
Hotărâre
Situația de fapt
1 La 17 octombrie 2011, intervenienta, Vans, Inc., a depus o cerere de înregistrare a unei mărci a Uniunii Europene la Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO), în temeiul Regulamentului (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca Uniunii Europene (JO 2009, L 78, p. 1), cu modificările ulterioare [înlocuit prin Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 iunie 2017 privind marca Uniunii Europene (JO 2017, L 154, p. 1)].
2 Marca a cărei înregistrare a fost solicitată este următorul semn figurativ:
3 Produsele pentru care s‑a solicitat înregistrarea fac parte din clasele 18 și 25, în sensul Aranjamentului de la Nisa privind clasificarea internațională a produselor și serviciilor în vederea înregistrării mărcilor din 15 iunie 1957, cu revizuirile și modificările ulterioare.
4 La 21 februarie 2012, reclamanta, Deichmann SE, a formulat opoziție, în temeiul articolului 41 din Regulamentul nr. 207/2009 (devenit articolul 46 din Regulamentul 2017/1001), la înregistrarea mărcii solicitate.
5 Opoziția se întemeia pe următoarele mărci anterioare:
– înregistrarea internațională care desemnează Uniunea Europeană nr. 937 479 din 10 august 2007 pentru produse din clasele 18, 25 si 28, care se prezintă după cum urmează:
– înregistrarea internațională care desemnează Uniunea Europeană nr. 937 526 din 10 august 2007 pentru produse din clasele 18, 25 si 28, care se prezintă după cum urmează:
– înregistrarea internațională care desemnează Uniunea Europeană nr. 937 528 din 13 august 2007 pentru produse din clasele 18, 25 si 28, care se prezintă după cum urmează:
6 Motivul invocat în susținerea opoziției era cel menționat la articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din regulamentul 2017/1001].
7 La 28 septembrie 2015, divizia de opoziție a EUIPO a respins opoziția, considerând, pe de o parte, că nu exista un risc de confuzie în ceea ce privește mărcile nr. 937 479 și nr. 937 526 și, pe de altă parte, că protecția mărcii nr. 937 528 nu a fost dovedită corespunzător cerințelor legale.
8 La 21 octombrie 2015, reclamanta a formulat o cale de atac împotriva deciziei diviziei de opoziție, apreciind că exista un risc de confuzie în sensul articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009.
9 Prin Decizia din 20 septembrie 2016 (denumită în continuare „decizia atacată”), Camera a patra de recurs a EUIPO a respins calea de atac a reclamantei fără a examina existența riscului de confuzie invocat de aceasta din urmă.
10 În primul rând, camera de recurs a confirmat decizia diviziei de opoziție în ceea ce privește absența probei protecției înregistrării internaționale care desemnează Uniunea Europeană nr. 937 528 (punctul 11 din decizia atacată).
11 În al doilea rând, în temeiul normei 19, alineatele (1)-(3) din Regulamentul (CE) nr. 2868/95 al Comisiei din 13 decembrie 1995 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentul (CE) nr. 40/94 al Consiliului privind marca Uniunii Europene(JO 1995, L 303, p. 1) [devenită articolul 7 alineatele (1)-(4) din Regulamentul delegat (UE) 2018/625 al Comisiei din 5 martie 2018 de completare a Regulamentului 2017/1001 și de abrogare a Regulamentului delegat (UE) 2017/1430 (JO 2018, L 104, p. 1)], camera de recurs a apreciat că acțiunea era nefondată în ceea ce privește protecția înregistrărilor internaționale nr. 937 479 și nr. 937 526.
12 Camera de recurs a apreciat că avea sarcina să examineze din oficiu dovada protecției drepturilor anterioare, impusă de norma 19 din Regulamentul nr. 2868/95, fără a fi necesară o cerere a părților (punctul 12 din decizia atacată). Ea a apreciat că cerințele normei 19 din Regulamentul nr. 2868/95 nu constituie condiții de admisibilitate a opoziției, ci condiții privind examinarea fondului acesteia, și că, prin urmare, EUIPO nu avea obligația de a semnala persoanei care a formulat opoziția neregulile din documentele prezentate si nici de a‑i recomanda în mod concret să prezinte alte probe determinate (punctul 13 din decizia atacată).
13 Camera de recurs a considerat că, în ceea ce privește o înregistrare internațională a cărei protecție include teritoriul Uniunii Europene, dovada existenței, a valabilității și a domeniului de protecție al unei mărci anterioare ar trebui prezentată, în temeiul normei 19 alineatul (2) din Regulamentul nr. 2868/95 (devenită articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul 2018/625), pe baza documentelor oficiale care provin de la autoritatea competentă care a înregistrat marca și care sunt prezentate în limba de procedură sau sunt însoțite de o traducere în conformitate cu norma 19 alineatul (3) din Regulamentul nr. 2868/95 (punctul 14 din decizia atacată).
14 Camera de recurs a considerat că, conform articolului 152 din Regulamentul nr. 207/2009 (devenit articolul 190 din Regulamentul 2017/1001), o înregistrare internațională care desemnează Uniunea Europeană este publicată de EUIPO în așa fel încât să fie publicate anumite date bibliografice, reproducerea mărcii, precum și numerele claselor (punctul 16 din decizia atacată).
15 Camera de recurs a apreciat că, în conformitate cu norma 19 alineatele (2) și (3) din Regulamentul nr. 2868/95, reclamanta trebuia să prezinte un extras din registrul biroului internațional, inclusiv traducerea în limba de procedură, pentru a dovedi protecția înregistrărilor internaționale care desemnează Uniunea Europeană (punctul 17 din decizia atacată). Camera de recurs a subliniat că, prin faptul că a prezentat un extras din baza de date TMview, administrat nu de Organizația Mondială a Proprietății Intelectuale (OMPI), ci de EUIPO, precum și o traducere în limba de procedură a listei cu produse, reclamanta nu a furnizat dovada existenței, a valabilității și a domeniului de protecție al drepturilor sale anterioare (punctul 18 din decizia atacată).
16 Camera de recurs a adăugat că divizia de opoziție ar fi trebuit deja să respingă opoziția ca nemotivată, dat fiind că nu au fost prezentate în termenul stabilit dovezi corespunzătoare pentru înregistrările internaționale nr. 937 479 și nr. 937 526 (punctul 19 din decizia atacată).
Procedura și concluziile părților
17 Reclamanta solicită Tribunalului:
– anularea deciziei atacate;
– obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.
18 EUIPO solicită Tribunalului anularea deciziei atacate.
19 Intervenienta solicită Tribunalului:
– respingerea acțiunii;
– obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În drept
20 În susținerea acțiunii formulate, reclamanta invocă trei motive.
21 În cadrul primului motiv, reclamanta susține că respectiva cameră de recurs a încălcat dispozițiile articolului 151 alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009 (devenit articolul 189 alineatul (2) din Regulamentul 2017/1001), precum și dispozițiile normei 19 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul nr. 2868/95 [devenită articolul 7 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul 2018/625] atunci când a considerat că aceasta trebuia sa furnizeze dovada protecției înregistrărilor internaționale anterioare care desemnează Uniunea Europeană nr. 937 479 și nr. 937 526.
22 În cadrul celui de al doilea motiv, reclamanta arată că respectiva cameră de recurs a încălcat dispozițiile normei 19 alineatul (2) litera (a) punctul (ii) din Regulamentul nr. 2868/95 [devenită articolul 7 alineatul (2) litera (a) punctul (ii) din Regulamentul 2018/625] și ale normei 19 alineatul (3) din regulamentul respectiv, precum și pe cele ale nomei 20 din același regulament [devenită articolul 8 alineatele (1)-(4) și (7)-(9) din Regulamentul 2018/625] atunci când a considerat că aceasta nu a furnizat dovada protecției mărcilor sale anterioare care desemnează Uniunea Europeană nr. 937 479 și 937 526 și când a respins pentru acest motiv opoziția ca nefondată.
23 În cadrul celui de al treilea motiv, reclamanta arată în subsidiar că, chiar presupunând că extrasele din baza de date TMview nu îndeplinesc cerințele normei 19 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul nr. 2868/95, camera de recurs a încălcat principiile protecției încrederii legitime, securității juridice, bunei administrări, egalității de tratament și neretroactivității, având în vedere în special practica decizională a EUIPO și conținutul Orientărilor EUIPO privind examinarea.
Cu privire la primul motiv
24 Reclamanta susține că respectiva cameră de recurs a încălcat dispozițiile articolului 151 alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009, precum și dispozițiile normei 19 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul nr. 2868/95 atunci când a considerat că aceasta ar fi trebuit sa furnizeze dovada protecției înregistrărilor internaționale anterioare care desemnează Uniunea Europeană nr. 937 479 și nr. 937 526.
25 Reclamanta arată că înregistrările internaționale care desemnează Uniunea Europeană produc aceleași efecte ca mărcile Uniunii Europene, în aplicarea articolului 151 alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009, și că, prin urmare, aceste două categorii de mărci trebuie tratate uniform. În măsura în care nu este necesar, în cazul unei opoziții întemeiate pe o marcă a Uniunii Europene, să se furnizeze dovada protecției mărcii anterioare în temeiul normei 19 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul nr. 2868/95, același lucru ar trebui să fie valabil și în ceea ce privește înregistrările internaționale care desemnează Uniunea Europeană. Acest lucru ar fi cu atât mai adevărat cu cât dispozițiile Regulamentului nr. 207/2009 prevalează asupra celor din Regulamentul de punere în aplicare nr. 2868/95.
26 Reclamanta afirmă, pe de altă parte, că prezentarea dovezii drepturilor anterioare este inutilă în ceea ce privește înregistrările internaționale care desemnează Uniunea Europeană, ceea ce le‑ar distinge de mărcile naționale și de înregistrările internaționale care desemnează numai anumite state membre ale Uniunii Europene. Astfel, EUIPO ar avea la dispoziție informații care ar putea veni în sprijinul existenței, al valabilității și al domeniului de protecție al înregistrărilor internaționale care desemnează Uniunea Europeană, aceste informații fiind publicate în special în baza sa de date CTM‑Online (devenită eSearch plus), în conformitate cu articolul 152 din Regulamentul nr. 207/2009. Prezentarea de documente suplimentare în scopul motivării opoziției ar fi, prin urmare, superfluă, cu excepția traducerii eventuale a listei cu produse și servicii în limba de procedură, care ar fi fost prezentată în speță.
27 EUIPO apreciază că problema dacă este necesar să se dovedească existența, valabilitatea și domeniul de protecție al înregistrărilor internaționale care desemnează Uniunea Europeană nu a fost soluționată în speță, în condițiile în care al doilea motiv invocat de către reclamantă este întemeiat.
28 Intervenienta contestă argumentele reclamantei.
29 Cu titlu introductiv, trebuie amintite dispozițiile relevante din Regulamentul nr. 207/2009 aplicabile înregistrărilor internaționale care desemnează Uniunea Europeană, precum și pe cele din Regulamentul nr. 2868/95.
30 Potrivit articolului 145 din Regulamentul nr. 207/2009 (devenit articolul 182 din Regulamentul 2017/1001), care face parte din secțiunea 1 din titlul XIII, denumit „Înregistrarea internațională a mărcilor”:
„Cu excepția cazului în care se prevede altfel în prezentul titlu, prezentul regulament și regulamentele sale de aplicare se aplică oricărei cereri de înregistrare internațională depuse în temeiul Protocolului referitor la Aranjamentul de la Madrid privind înregistrarea internațională a mărcilor, adoptat la Madrid la 27 iunie 1989 (denumite în continuare «cerere internațională» și «Protocolul de la Madrid») și întemeiate pe o cerere de marcă comunitară sau pe o marcă comunitară, precum și înregistrării în registrul internațional ținut de Biroul Internațional al Organizației Mondiale a Proprietății Intelectuale (denumite în continuare «înregistrare internațională» și «Birou Internațional»), a mărcilor ce desemnează Comunitatea Europeană.”
31 Potrivit articolului 151 din Regulamentul nr. 207/2009:
„1. Orice înregistrare internațională care desemnează Comunitatea Europeană produce, de la data înregistrării prevăzută la articolul 3 alineatul (4) din Protocolul de la Madrid sau de la data extinderii ulterioare la Comunitatea Europeană, prevăzută la articolul 3b alineatul (2) din Protocolul de la Madrid, aceleași efecte ca și o cerere de marcă comunitară.
2. În cazul în care nu se notifică niciun refuz în temeiul articolului 5 alineatele (1) și (2) din Protocolul de la Madrid sau dacă, în caz de refuz, acesta este retras, înregistrarea internațională a unei mărci care desemnează Comunitatea Europeană produce, de la data prevăzută la alineatul (1), aceleași efecte ca și înregistrarea unei mărci ca marcă comunitară.
3. În înțelesul articolului 9 alineatul (3), publicarea indicațiilor înregistrării internaționale care desemnează Comunitatea Europeană prevăzute la articolul 152 alineatul (1) se substituie publicării unei cereri de marcă comunitară, iar publicarea indicației menționate la articolul 152 alineatul (2) se substituie publicării înregistrării unei mărci comunitare.”
32 Potrivit normei 20 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2868/95 (devenită articolul 8 alineatele (1) și (7) din Regulamentul 2018/625), opoziția este respinsă ca nefondată în cazul în care, până la expirarea termenului menționat la norma 19 alineatul (1) din același regulament, persoana care a formulat opoziția nu a dovedit existența, valabilitatea și domeniul de protecție al mărcii sale anterioare sau ale dreptului său anterior, precum și dreptul de a formula opoziție.
33 Norma 19 din Regulamentul nr. 2868/95 prevede:
„(1) Oficiul oferă persoanei care a formulat opoziția posibilitatea de a prezenta faptele, dovezile și argumentele în sprijinul opoziției sale sau de a completa orice fapte, dovezi sau argumente deja prezentate în temeiul normei 15 alineatul (3), într‑un termen pe care îl stabilește și care trebuie să fie de cel puțin două luni de la data la care se consideră că procedurile de opoziție încep în conformitate cu norma 18 alineatul (1).
(2) În termenul menționat la alineatul (1), persoana care a formulat opoziția depune, de asemenea, dovada existenței, valabilității și a domeniului de protecție al mărcii sale anterioare sau a dreptului său anterior, precum și dovada care atestă dreptul său de a depune o opoziție. În special, persoana care a formulat opoziția furnizează următoarele dovezi:
(a) în cazul în care opoziția se bazează pe o marcă ce nu este o marcă comunitară, dovada depunerii sau înregistrării sale, prin prezentarea:
(i) […];
(ii) în cazul în care marca este înregistrată, a unei copii a certificatului relevant de înregistrare și, după caz, a celui mai recent certificat de reînnoire care arată că termenul de protecție a mărcii se prelungește dincolo de termenul prevăzut la alineatul (1) și orice prelungire a acestuia sau a unui document echivalent care provine de la administrația la care a fost înregistrată marca;
[…]
(3) Informațiile și dovezile menționate la alineatele (1) și (2) trebuie să fie în limba de procedură sau trebuie să fie însoțite de o traducere. Traducerea este prezentată în termenul specificat pentru depunerea documentului original.”
34 Rezultă din dispozițiile normei 19 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul nr. 2868/95, care sunt aplicabile înregistrărilor internaționale care desemnează Uniunea Europeană în conformitate cu dispozițiile articolului 145 din Regulamentul nr. 207/2009, că persoana care a formulat opoziția trebuie sa furnizeze dovada depunerii sau a înregistrării mărcii anterioare, atunci când opoziția este întemeiată pe o altă marcă decât cea a Uniunii Europene. Necesitatea furnizării unei astfel de dovezi privește, prin urmare, și înregistrările internaționale care desemnează Uniunea Europeană, care nu constituie mărci ale Uniunii Europene.
35 Împrejurarea că articolul 151 alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009 prevede că înregistrarea internațională a unei mărci care desemnează Uniunea Europeană produce, începând de la data menționată la alineatul (1) al acestui articol, aceleași efecte ca înregistrarea unei mărci ca marcă a Uniunii Europene este lipsită de relevanță în ceea ce privește necesitatea ca persoana care a formulat opoziția să furnizeze dovada înregistrării internaționale anterioare care desemnează Uniunea Europeană, în temeiul dispozițiilor normei 19 alineatul (2) litera (a) punctul (ii) din Regulamentul 2868/95. Astfel, cerința privind furnizarea dovezii mărcii anterioare, prevăzută în norma 19 din Regulamentul nr. 2868/95, este o dispoziție care privește posibilitatea titularului unei mărci anterioare, inclusiv al unei înregistrări internaționale care vizează Uniunea Europeană, de a se opune înregistrării unei mărci a Uniunii Europene, iar nu o dispoziție referitoare la efectele mărcii Uniunii Europene, care sunt definite la articolele 9-14 din Regulamentul nr. 207/2009 (devenite articolele 9-17 din Regulamentul 2017/1001), care figurează în secțiunea 2, denumită „Efectele mărcii Uniunii Europene”, din titlul II din Regulamentul nr. 207/2009.
36 Astfel, norma 19 alineatul (2) litera (a) punctul (ii) din Regulamentul nr. 2868/95, care prevede că persoana care a formulat o opoziție trebuie să furnizeze dovezile protecției unei înregistrări internaționale care desemnează Uniunea Europeană, nu este contrară dispozițiilor articolului 151 alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009, care nu se referă, în ceea ce le privește, la normele procedurii de opoziție la înregistrarea unei mărci a Uniunii Europene.
37 Reclamanta nu poate susține în mod util, pentru a încerca să demonstreze încălcarea de către camera de recurs a dispozițiilor articolului 151 alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009, precum și a dispozițiilor normei 19 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul nr. 2868/95 că prezentarea dovezii mărcilor anterioare nu ar fi necesară în ceea ce privește înregistrările internaționale care desemnează Uniunea Europeană, deoarece EUIPO ar dispune, ținând seama de publicarea, în baza CTM‑Online (devenită eSearch plus), de indicații ale înregistrării internaționale care desemnează Uniunea Europeană prevăzute la articolul 152 din Regulamentul nr. 207/2009, de informații care ar putea veni în sprijinul existenței, al validității și al domeniului de protecție al înregistrărilor internaționale care desemnează Uniunea Europeană.
38 Astfel, chiar presupunând că EUIPO are la dispoziție informații cu privire la protecția înregistrărilor internaționale care desemnează Uniunea Europeană, rezultă din redactarea clară a normei 19 alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009, care, după cum s‑a precizat mai sus, nu este contrară dispozițiilor articolului 151 alineatul (2) din Regulamentul nr. 2868/95, că este atribuția persoanei care a formulat opoziția înseși să furnizeze dovada protecției dreptului său anterior.
39 În consecință, camera de recurs nu a încălcat dispozițiile articolului 151 alineatul (2) din Regulamentul nr. 207/2009 și nici dispozițiile normei 19 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul nr. 2868/95 atunci când a apreciat că reclamanta trebuia sa furnizeze dovada protecției înregistrărilor internaționale anterioare care desemnează Uniunea Europeană nr. 937 479 și nr. 937 526.
40 Prin urmare, primul motiv trebuie să fie înlăturat.
Cu privire la al doilea motiv
41 Reclamanta susține că, atunci când a apreciat că aceasta nu a furnizat dovada protecției mărcilor anterioare nr. 937 479 și nr. 937 526, camera de recurs a încălcat norma 19 alineatul (2) litera (a) punctul (ii) și alineatul (3) din Regulamentul nr. 2868/95, precum și norma 20 din același regulament.
42 Reclamanta afirmă că prezentarea unui extras din baza de date TMview constituie un mijloc de probă conform cerințelor normei 19 alineatul (2) din Regulamentul nr. 2868/95. Ea relatează că informațiile din baza de date TMview provin de la oficii de mărci participante, în special OMPI, și că extrasele din aceasta bază conțin toate informațiile pertinente pentru a furniza dovada protecției unei înregistrări internaționale anterioare care desemnează Uniunea Europeană. Aceasta adaugă că valabilitatea extraselor din baza de date TMview este recunoscută de practica administrativă constantă a EUIPO menționată în Orientările privind examinarea.
43 Reclamanta relatează ca a furnizat în speță extrase din baza de date TMview, precum și o traducere în limba de procedură a listei cu produse și servicii în conformitate cu norma 19 alineatul (3) din Regulamentul nr. 2868/95 și că, prin urmare, camera de recurs a considerat în mod eronat că aceasta nu a furnizat dovada protecției mărcilor internaționale anterioare nr. 937 479 și nr. 937 526.
44 EUIPO consideră ca motivul este întemeiat.
45 Intervenienta consideră că motivul trebuie să fie înlăturat din moment ce baza de date TMview este administrată de EUIPO, iar nu de OMPI, singura autoritate competentă în materie de înregistrare a mărcilor internaționale. Prezentarea extraselor din această bază de date ca dovadă a unei mărci internaționale anterioare ar fi deci contrară dispozițiilor normei 19 alineatul (2) litera (a) punctul (ii) din Regulamentul nr. 2868/95.
46 Potrivit intervenientei, Orientările EUIPO privind examinarea, întrucât admit extrasele din baza de date TMview ca dovadă a existenței și a valabilității drepturilor anterioare, nu ar fi aplicabile în speță. În primul rând, Orientările EUIPO privind examinarea ar fi ulterioare cu doi ani expirării termenului în care reclamanta era obligată să motiveze drepturile sale anterioare. În al doilea rând, aceste orientări nu ar avea caracter obligatoriu și nu ar fi conforme dispozițiilor din Regulamentele nr. 207/2009 și nr. 2868/95. Aceste regulamente ar prevala asupra Orientărilor EUIPO privind examinarea și ar trebui să fie aplicate de camerele de recurs, care s‑ar găsi în situația de competență reglementată atunci când iau decizii cu privire la înregistrarea unui semn ca marcă a Uniunii Europene.
47 În primul rând, trebuie analizat argumentul reclamantei întemeiat pe faptul că Orientările EUIPO privind examinarea autorizează prezentarea de extrase din baza de date TMview.
48 Reclamanta arată astfel, în susținerea celui de al doilea motiv invocat, că Orientările EUIPO privind examinarea precizează, în ceea ce privește norma 19 alineatul (2) din Regulamentul nr. 2868/95, că, pentru a dovedi valabilitatea unor înregistrări anterioare ale unor mărci care nu sunt mărci ale Uniunii Europene, persoana care a formulat opoziția poate sa prezinte, în ceea ce privește înregistrările anterioare care desemnează Uniunea Europeană, extrase din baza de date TMview.
49 În versiunea din 23 martie 2016, prezentată în anexa la cererea introductivă, aceste instrucțiuni precizează, la punctul 4.2.3.2 din partea C, „Opoziția”, secțiunea 1, „Chestiuni de procedură”, că EUIPO acceptă în special, în ceea ce privește înregistrările internaționale, extrase din banca de date TMview, cu condiția ca acestea să conțină informații utile.
50 Cu toate acestea, temeinicia motivului invocat de reclamantă trebuie sa fie examinată numai în raport cu dispozițiile pertinente ale Regulamentelor nr. 207/2009 și nr. 2868/95, iar nu cu Orientările EUIPO privind examinarea.
51 Astfel, deciziile adoptate de camerele de recurs potrivit Regulamentului nr. 207/2009 cu privire la înregistrarea unui semn ca marcă a Uniunii Europene sunt emise în exercitarea unei competențe reglementate, iar nu a unei puteri discreționare, și de aceea legalitatea deciziilor acelorași camere de recurs trebuie să fie interpretată doar pe baza acestui regulament, conform interpretării instanței Uniunii Europene (a se vedea în acest sens Hotărârea din 15 septembrie 2005, BioID/OAPI, C‑37/03 P, EU:C:2005:547, punctul 47, Hotărârea din 12 ianuarie 2006, Deutsche SiSi‑Werke/OAPI, C‑173/04 P, EU:C:2006:20, punctul 48, și Hotărârea din 19 ianuarie 2012, OAPI/Nike International, C‑53/11 P, EU:C:2012:27, punctul 57).
52 Orientările EUIPO privind examinarea nu constituie acte juridice obligatorii pentru interpretarea dispozițiilor dreptului Uniunii Europene (Hotărârea din 19 decembrie 2012, Leno Merken, C‑149/11, EU:C:2012:816, punctul 48). Prevederile Orientărilor EUIPO privind examinarea nu pot, în sine, nici să prevaleze față de dispozițiile Regulamentelor nr. 207/2009 și nr. 2868/95 și nici să modifice interpretarea dată acestora de instanțele Uniunii Europene. Dimpotrivă, au vocația de a fi interpretate în conformitate cu dispozițiile Regulamentelor nr. 207/2009 și nr. 2868/95 [Hotărârea din 27 iunie 2012, Interkobo/OAPI – XXXLutz Marken (my baby), T‑523/10, EU:T:2012:326, punctul 29].
53 În consecință, prevederile Orientărilor EUIPO privind examinarea invocate de reclamantă nu pot nici să prevaleze asupra dispozițiilor normei 19 alineatele (2) și (3) din Regulamentul nr. 2868/95, care privesc prezentarea de către persoana care a formulat opoziție a dovezii protecției mărcilor anterioare, și nici să modifice interpretarea dată de Tribunal acestor dispoziții.
54 Argumentația prin intermediul căreia reclamanta invocă conținutul Orientărilor EUIPO privind examinarea pentru a demonstra încălcarea dispozițiilor Regulamentului nr. 2868/95 trebuie deci să fie respinsă ca inoperantă.
55 În al doilea rând, dispozițiile normei 19 alineatul (2) litera (a) punctul (ii) din Regulamentul nr. 2868/95 permit persoanei care a formulat opoziția să prezinte nu numai copia certificatului de înregistrare relevant și, dacă este cazul, a celui mai recent certificat de reînnoire, ci și orice document echivalent care provine de la administrația la care a fost înregistrată marca.
56 S‑a statuat că prezentarea unui document care provine de la autoritatea competentă și care conține aceleași informații precum cele incluse într‑un certificat de înregistrare îndeplinește cerințele normei 19 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul nr. 2868/95 [Hotărârea din 5 februarie 2016, Kicktipp/OAPI – Italiana Calzature (kicktipp), T‑135/14, EU:T:2016:69, punctul 63].
57 Trebuie în plus subliniat că aceste dispoziții nu exclud posibilitatea de a prezenta documente care provin dintr‑o bază de date, precum baza de date a unui oficiu național competent [a se vedea în acest sens Hotărârea din 24 octombrie 2014, Grau Ferrer/OAPI – Rubio Ferrer (Bugui va), T‑543/12, nepublicată, EU:T:2014:911, punctele 25 și 26].
58 Precizând că documentele în cauză „provin de la administrația la care a fost înregistrată marca”, norma 19 alineatul (2) litera (a) punctul (ii) din Regulamentul nr. 2868/95 exclude posibilitatea de a prezenta extrase dintr‑o bază de date care acordă acces la documente care nu provin de la administrația la care a fost înregistrată marca. Astfel, extrasele din baza de date CTM‑Online a EUIPO nu constituie dovezi ale protecției unei înregistrări internaționale care desemnează Uniunea Europeană, din moment ce EUIPO, care nu este autoritatea competentă pentru înregistrarea mărcilor internaționale, nu este administrația la care a fost înregistrată marca [a se vedea în acest sens Hotărârea din 26 noiembrie 2014, Aldi Einkauf/OAPI – Alifoods (Alifoods), T‑240/13, EU:T:2014:994, punctele 27 și 28].
59 În schimb, deși este adevărat că dispozițiile normei 19 alineatul (2) litera (a) punctul (ii) din Regulamentul nr. 2868/95 prevăd că documentele „provin” de la autoritatea competentă, acestea nu împiedică faptul ca accesul la documentele care provin de la autoritatea competenta să se facă prin intermediul unui sistem informatic, administrat de EUIPO, dar la care participă autoritatea competentă prin transmiterea si actualizarea informațiilor pertinente.
60 Reiese din înscrisurile din dosar, în special din explicațiile aduse de EUIPO în concluziile sale scrise și în cursul ședinței, că baza de date TMview este un instrument informatic administrat de EUIPO la care participă oficii de marcă terțe, în special OMPI. Acest instrument reunește cererile și înregistrările de mărci ale oficiilor de mărci participante și permite accesul la acestea. Informațiile sunt furnizate de oficiile de mărci care au responsabilitatea conținutului și a actualizării sale zilnice. Baza de date TMview permite consultarea informațiilor cu privire la mărcile înregistrate de oficiile de mărci care participă la această bază de date astfel cum acestea figurează în registrelor de mărci respective. Un extras din baza de date TMview corespunde stării registrului autorității competente în momentul consultării acestei baze de către utilizator.
61 Ținând seama de caracteristicile bazei de date TMview expuse la punctul 60 de mai sus, un extras din această bază de date constituie, în ceea ce privește înregistrările internaționale care desemnează Uniunea Europeană, un document echivalent unei copii a certificatului de înregistrare și, dacă este cazul, a celui mai recent certificat de reînnoire, care provine de la OMPI, în sensul dispozițiilor normei 19 alineatul (2) litera (a) punctul (ii) din Regulamentul nr. 2868/95, cu condiția ca extrasul furnizat de persoana care a formulat opoziția să prezinte toate informațiile utile. În măsura în care este îndeplinită această condiție, un extras din baza de date TMview este asimilabil, după cum arată în mod întemeiat reclamanta și EUIPO, unui extras din baza de date Romarin a OMPI sau unei copii a certificatului de înregistrare de la această organizație.
62 Circumstanța invocată de intervenientă că baza de date TMview este administrată de EUIPO nu pune sub semnul întrebării această concluzie din moment ce OMPI, care este autoritatea competentă pentru înregistrarea mărcilor internaționale, participă la funcționarea acestei baze de date prin furnizarea și actualizarea zilnică a datelor cu privire la mărcile internaționale.
63 În sfârșit, intervenienta nu este îndreptățită să susțină că Hotărârea din 26 noiembrie 2014, Alifoods (T‑240/13, EU:T:2014:994), se opune utilizării bazei de date TMview pentru a dovedi protecția unei mărci internaționale anterioare.
64 În Hotărârea din 26 noiembrie 2014, Alifoods (T‑240/13, EU:T:2014:994), Tribunalul a statuat că, întrucât EUIPO nu are în competență gestionarea înregistrărilor internaționale și nu este nici administrația la care a fost înregistrată marca, în sensul normei 19 alineatul (2) litera (a) punctul (ii) din Regulamentul nr. 2868/95, documentul prezentat de reclamantă, și anume un extras din baza de date CTM‑Online a EUIPO, nu constituia, în sensul acestei dispoziții, o probă a existenței, a valabilității și a domeniului de protecție al mărcii internaționale.
65 Tribunalul a precizat, ad abundantiam, că această apreciere era susținută de interpretarea teleologică a reglementării pertinente. Astfel, în temeiul articolului 152 din Regulamentul nr. 207/2009, publicarea de EUIPO a unei înregistrări internaționale care desemnează Uniunea Europeană nu privește decât anumite date, printre care reproducerea mărcii, precum și numerele claselor de produse sau servicii pentru care se revendică protecția, însă nu și lista cu aceste produse sau servicii. Respectiva listă nu este tradusă de EUIPO și, astfel, este disponibilă doar în cele trei limbi în care OMPI a publicat înregistrarea internațională, si anume engleza, spaniola și franceza. Rezultă că, dacă o asemenea informație publicată de EUIPO ar fi considerată suficientă ca dovadă a existenței, a valabilității și a domeniului de protecție al mărcii în discuție, ar rezulta, pe plan juridic, insecuritate și inegalitate (a se vedea în acest sens Hotărârea din 26 noiembrie 2014, Alifoods, T‑240/13, EU:T:2014:994, punctele 29-31).
66 Or, considerațiile Tribunalului din Hotărârea din 26 noiembrie 2014, Alifoods (T‑240/13, EU:T:2014:994), cu privire la extrasele din baza de date CTM‑Online nu pot fi transpuse la baza de date TMview.
67 Astfel, funcționarea bazei de date TMview este asigurată prin participarea oficiilor de mărci precum OMPI, care asigură zilnic actualizarea informațiilor, astfel încât aceste informații să reflecte în mod fidel registrele lor de mărci.
68 Pe de altă parte, informațiile cuprinse în baza de date TMview nu se limitează doar la indicațiile înregistrării internaționale care desemnează Uniunea Europeană a cărei publicare este prevăzută în dispozițiile articolului 152 din Regulamentul nr. 207/2009. Această bază de date, din care este posibil să se realizeze extrase, include toate datele pertinente pentru a dovedi protecția mărcii anterioare în sensul normei 19 din Regulamentul nr. 2868/95, inclusiv lista cu produse și servicii pentru care se revendică protecția.
69 În cazul în care lista cu produse și servicii, astfel cum figurează în extrasul din baza de date TMview, nu este disponibilă în limba de procedură a opoziției, persoana care a formulat opoziția trebuie să prezinte lista respectivă împreună cu traducerea sa în limba de procedură, conform dispozițiilor normei 19 alineatul (3) din Regulamentul nr. 2868/95. Dacă această condiție este îndeplinită, posibilitatea de a aduce dovada înregistrării internaționale anterioare care desemnează Uniunea Europeană prin prezentarea extraselor din baza de date TMview nu creează, pe plan juridic, nici insecuritate, nici inegalitate.
70 Rezultă din ceea ce precedă că prezentarea unui extras din baza de date TMview, sub rezerva ca acest extras să includă toate informațiile utile, în special lista cu produse și servicii pentru care se revendică protecția, constituie, în ceea ce privește înregistrările internaționale care desemnează Uniunea Europeană, un document echivalent unui certificat de înregistrare care provine de la OMPI, în sensul dispozițiilor normei 19 alineatul (2) litera (a) punctul (ii) din Regulamentul nr. 2868/95.
71 În al treilea rând, rezultă din înscrisurile din dosar că, în speță, reclamanta a prezentat, în termenul prevăzut în norma 19 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2868/95, extrase din baza de date TMview cu privire la înregistrările internaționale anterioare care desemnează Uniunea Europeană nr. 937 479 și nr. 937 526. Nu se contestă, după cum a confirmat de altfel intervenienta în ședință, că aceste extrase includeau toate informațiile pertinente referitoare la existența, valabilitatea și domeniul de protecție al mărcilor anterioare, în special lista cu produse pentru care se revendică protecția. Această listă cu produse este însoțită, în conformitate cu norma 19 alineatul (3) din Regulamentul nr. 2868/95, de o traducere în limba de procedură a opoziției, și anume germana, prezentată în termenul stabilit pentru prezentarea documentului original.
72 Astfel, reclamanta a dovedit, în conformitate cu cerințele normei 20 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2868/95, și după cum recunoaște de altfel EUIPO, existența, valabilitatea, și domeniul de protecție al mărcilor internaționale anterioare nr. 937 479 și nr. 937 526 înainte de expirarea termenului prevăzut în norma 19 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2868/95.
73 În aceste condiții, reclamanta este îndreptățită să susțină că respectiva cameră de recurs a încălcat dispozițiile normei 19 alineatul (2) litera (a) punctul (ii) și alineatul (3) din Regulamentul nr. 2868/95, precum și pe cele ale normei 20 din același regulament atunci când a apreciat că aceasta nu a adus, înainte de expirarea termenului prevăzut în norma 19 alineatul (1) din regulamentul respectiv, dovada protecției mărcilor anterioare nr. 937 479 și nr. 937 526 și când a respins pentru acest motiv opoziția ca nefondată.
74 Prin urmare, trebuie primit cel de al doilea motiv invocat de reclamantă.
75 Întrucât al doilea motiv este întemeiat, este necesar să se anuleze decizia atacată, fără să fie nevoie să se examineze al treilea motiv, subsidiar, întemeiat pe încălcarea principiilor protecției încrederii legitime, securității juridice, bunei administrări, egalității de tratament și neretroactivității.
Cu privire la cheltuielile de judecată
76 Potrivit articolului 134 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată.
77 Întrucât EUIPO a căzut în pretenții, în măsura în care decizia atacată este anulată, este necesar să fie obligat să suporte propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de reclamantă, conform concluziilor acesteia din urmă.
78 Întrucât intervenienta a căzut în pretenții, aceasta suportă propriile cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive,
TRIBUNALUL (Camera a noua)
declară și hotărăște:
1) Anulează Decizia Camerei a patra de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 20 septembrie 2016 (cauza R 2129/2015‑4).
2) Obligă EUIPO să suporte propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Deichmann SE.
3) Vans, Inc. suportă propriile cheltuieli de judecată.
Gervasoni | Kowalik‑Bańczyk | Mac Eochaidh |
Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 6 decembrie 2018.
Semnături