Language of document :

Cerere de decizie preliminară introdusă de Krajský súd v Prešove (Slovacia) la 25 iunie 2019 – LH/PROFI CREDIT Slovakia, s.r.o.

(Cauza C-485/19)

Limba de procedură: slovaca

Instanța de trimitere

Krajský súd v Prešove

Părțile din procedura principală

Reclamant: LH

Pârâtă: PROFI CREDIT Slovakia, s.r.o.

Întrebările preliminare

1)    Articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumit în continuare „articolul 47 din cartă”), și implicit dreptul consumatorului la o protecţie jurisdicțională efectivă, trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări – precum cea prevăzută la articolul 107 alineatul (2) din Codul civil slovac privind prescrierea dreptului consumatorului într-un termen de prescripție obiectiv de 3 ani – potrivit căreia dreptul consumatorului la restituirea unei prestații care decurge dintr-o clauză contractuală abuzivă se prescrie chiar în cazul în care consumatorul respectiv nu este în măsură să evalueze el însuşi clauza contractuală abuzivă, iar o astfel de prescripție curge chiar în situația în care consumatorul nu avea cunoștință de caracterul abuziv al clauzei contractuale?

În cazul în care reglementarea privind prescrierea dreptului consumatorului într-un termen obiectiv de 3 ani, în pofida ignoranţei consumatorului, este compatibilă cu articolul 47 din cartă și cu principiul efectivității, instanţa de trimitere adresează următoarea întrebare:

articolul 47 din cartă și principiul efectivității se opun unei astfel de practici naționale, potrivit căreia revine consumatorului sarcina de a dovedi în justiție că persoanele care acționează pentru creditor aveau cunoștință de faptul că creditorul încalcă drepturile consumatorului, în speță de faptul că, prin neindicarea dobânzii anuale efective (DAE) exacte, creditorul încalcă o normă legală, precum și de a dovedi cunoașterea faptului că, în acest caz, împrumutul este acordat fără dobândă și că creditorul s-a îmbogățit fără justă cauză prin perceperea dobânzilor?

În cazul unui răspuns negativ la întrebarea A. 2), care sunt, așadar, persoanele, dintre administratorii, asociații sau reprezentanții comerciali ai creditorului, cu privire la care consumatorul trebuie să dovedească cunoașterea aspectelor menționate în aceeași întrebare?

În cazul unui răspuns negativ la întrebarea A. 2), ce grad de cunoaștere este suficient pentru îndeplinirea obiectivului de a dovedi intenția furnizorului de a încălca reglementarea în discuție de pe piața financiară?

Efectele directivelor și ale jurisprudenței relevante a Curții de Justiție a Uniunii Europene în această privință, precum Hotărârea Rasmussen (C-441/14, EU:C:2016:278), Hotărârea Pfeiffer (C-397/01-C-403/01, EU:C:2004:584, punctele 113 și 114), Hotărârea Kücükdeveci (C-555/07, EU:C:2010:21, punctul 48), Hotărârea Impact (C-268/06, EU:C:2008:223, punctul 100), Hotărârea Dominguez (C-282/10, punctele 25 și 27) și Hotărârea Association de médiation sociale (C-176/12, EU:C:2014:2, punctul 38), se opun unei astfel de practici naționale, în temeiul căreia instanța națională a ajuns la concluzia privind interpretarea conformă cu dreptul Uniunii Europene, fără a utiliza metode de interpretare și fără o motivare corespunzătoare?

În cazul în care, în urma aplicării unor metode de interpretare, cum ar fi în special interpretarea teleologică, interpretarea autentică, interpretarea istorică, interpretarea sistematică și interpretarea logică (metoda a contrario și metoda reductio ad absurdum), și în urma aplicării legislației naționale în ansamblul său, pentru a atinge obiectivul prevăzut la articolul 10 alineatul (2) literele (h) și (i) din Directiva 2008/481 (denumită în continuare „directiva”), instanța ajunge la concluzia că interpretarea conformă cu dreptul Uniunii conduce la o situație contra legem, se poate recunoaște – de exemplu prin comparație cu raporturile existente în caz de discriminare sau de protecție a lucrătorilor – un efect direct al dispoziției menționate a directivei, în scopul protecţiei profesioniştilor faţă de consumatori în raporturile de credit dintre profesionişti și consumatori, și se poate lăsa neaplicată dispoziția legală care nu este conformă cu dreptul Uniunii Europene?

____________

1 Directiva 2008/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind contractele de credit pentru consumatori și de abrogare a Directivei 87/102/CEE a Consiliului (JO 2008, L 133, p. 66).