HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE A UNIUNII EUROPENE

(Camera întâi)

21 ianuarie 2014

Cauza F‑102/12

Marc Van Asbroeck

împotriva

Parlamentului European

„Funcție publică – Încadrare în grad – Candidați înscriși pe lista de rezervă a unor concursuri de trecere într‑o altă categorie înainte de intrarea în vigoare a reformei statutare din 2004 – Indemnizație compensatorie – Decizie de reîncadrare a funcționarilor care beneficiază de această indemnizație compensatorie”

Obiectul:      Acțiune formulată în temeiul articolului 270 TFUE, aplicabil Tratatului CEEA potrivit articolului 106a din acesta, prin care domnul Van Asbroeck solicită anularea deciziei din 15 noiembrie 2011 prin care Parlamentul European l‑a reîncadrat, ca urmare a transferului său de la Comisia Europeană, în gradul AST 5, treapta 3, vechimea sa în treaptă fiind stabilită la 1 septembrie 2011, și, în cazul în care se va dovedi necesar, a deciziei din 15 iunie 2012 de respingere a reclamației sale

Decizia:      Respinge acțiunea. Parlamentul European suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligat să suporte cheltuielile de judecată efectuate de domnul Van Asbroeck.

Sumarul hotărârii

1.      Funcționari – Statut – Regulamentul nr. 723/2004 de modificare a statutului – Regim de tranziție – Puterea de apreciere a administrației – Întindere – Autonomia instituțiilor

[Statutul funcționarilor, art. 110; Regulamentul nr. 723/2004 al Consiliului, considerentul (37)]

2.      Funcționari – Egalitate de tratament – Limite – Avantaj acordat ilegal

1.      Prin adoptarea Regulamentului nr. 723/2004 prin care s‑a modificat Statutul funcționarilor, precum și Regimul aplicabil celorlalți agenți, legiuitorul Uniunii nu a instituit un regim de tranziție uniform pentru toate instituțiile și organele și, în consecință, fiecare autoritate împuternicită să facă numiri a trebuit să adopte dispoziții interne proprii instituției sau organului în cauză pentru a conserva drepturile dobândite de funcționari și a garanta așteptările legitime ale acestora. Această alegere a legiuitorului are drept consecință inevitabilă faptul că, în ceea ce privește reîncadrarea funcționarilor cărora li s‑a schimbat categoria, deși aceștia sunt tratați în mod uniform în interiorul aceleiași instituții, această situație nu se regăsește în mod necesar în cazul transferului dintr‑o instituție în alta, cu respectarea, desigur, a dispozițiilor pertinente din statut.

Deși, potrivit principiului unicității funcției publice, toți funcționarii tuturor instituțiilor Uniunii sunt supuși unui statut unic, un asemenea principiu nu implică faptul că instituțiile trebuie să facă uz în același mod de puterea de apreciere care le‑a fost recunoscută prin statut, în condițiile în care, dimpotrivă, în gestionarea personalului lor, ele beneficiază de un principiu al autonomiei.

(a se vedea punctele 28 și 29)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: 16 septembrie 1997, Gimenez/Comitetul Regiunilor, T‑220/95, punctul 72

Tribunalul Funcției Publice: 18 septembrie 2013, Scheidemann/Comisia, F‑76/12, punctul 26

2.      Respectarea principiului egalității de tratament trebuie să se concilieze cu respectarea principiului legalității, ceea ce înseamnă că nimeni nu poate invoca în beneficiul său o nelegalitate săvârșită în favoarea altuia.

(a se vedea punctul 38)

Trimitere la:

Curte: 4 iulie 1985, Williams/Curtea de Conturi, 134/84, punctul 14; 2 iunie 1994, Curtea de Conturi/Parlamentul, C‑326/91 P, punctele 51 și 52

Tribunalul Funcției Publice: 1 iulie 2010, Časta/Comisia, F‑40/09, punctul 88