HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE
(Camera întâi)
19 iunie 2007
Cauza F‑54/06
John Davis și alții
împotriva
Consiliului Uniunii Europene
„Funcție publică – Funcționari – Pensii – Coeficienți corectori – Pensionare după intrarea în vigoare a statutului în versiunea sa aplicabilă de la 1 mai 2004 – Aplicarea coeficienților corectori calculați în funcție de costul mediu al vieții în țara de reședință a pensionarilor – Regim tranzitoriu – Eliminarea coeficienților corectori pentru drepturile de pensie dobândite după intrarea în vigoare a statutului în versiunea sa aplicabilă de la 1 mai 2004”
Obiectul: Acțiune formulată în temeiul articolelor 236 CE și 152 EA, prin care domnul Davis și alți trei funcționari ai Consiliului solicită anularea deciziilor Consiliului privind stabilirea drepturilor respective de pensie pentru limită de vârstă în măsura în care, pe de o parte, drepturilor lor de pensie dobândite după 30 aprilie 2004 nu li se aplică un coeficient corector și, pe de altă parte, coeficientul corector aplicat drepturilor de pensie dobândite înainte de 1 mai 2004 este diferit de cel care se aplică remunerațiilor funcționarilor Comunităților Europene în activitate în Regatul Unit sau în Danemarca
Decizia: Respinge acțiunea. Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată.
Sumarul hotărârii
1. Funcționari – Pensii – Coeficient corector – Eliminarea drepturilor de pensie dobândite după intrarea în vigoare a Regulamentului nr. 723/2004
[Statutul funcționarilor, art. 82 alin. (1); anexa XIII, art. 20; Regulamentul nr. 723/2004 al Consiliului]
2. Funcționari – Pensii – Coeficient corector – Eliminarea drepturilor de pensie dobândite după intrarea în vigoare a Regulamentului nr. 723/2004
[Statutul funcționarilor, art. 82 alin. (1); anexa XIII, art. 20; Regulamentul nr. 723/2004 al Consiliului]
3. Funcționari – Pensii – Coeficient corector – Eliminarea drepturilor de pensie dobândite după intrarea în vigoare a Regulamentului nr. 723/2004
[Statutul funcționarilor, art. 82 alin. (1)]
4. Libera circulație a persoanelor – Lucrător – Noțiune – Funcționar comunitar – Includere – Funcționari europeni pensionați – Excludere
(art. 18 CE și 39 CE)
5. Cetățenia Uniunii Europene – Dreptul la libera circulație și la libera ședere pe teritoriul statelor membre – Funcționari europeni pensionați
[art. 18 CE; Statutul funcționarilor, art. 82 alin. (1)]
1. Principiul egalității de tratament nu este încălcat dacă diferențele de tratament dintre diferite categorii de funcționari sunt justificate pe baza unui criteriu obiectiv și rezonabil, iar aceste diferențe sunt proporționale cu scopul urmărit prin diferențierea în cauză.
În ceea ce privește eliminarea coeficienților corectori pentru drepturile de pensie dobândite începând de la 1 mai 2004, operată de Regulamentul nr. 723/2004 de modificare a Statutului funcționarilor, precum și a Regimului aplicabil celorlalți agenți, diferența de tratament dintre funcționarii pensionați după intrarea în vigoare a reformei statutare și cei pensionați la câteva luni după intrarea sa în vigoare, prin faptul că numai aceștia din urmă ar beneficia de un coeficient corector aplicabil tuturor drepturilor lor de pensie, respectă principiul egalității de tratament. Această diferență este justificată pe baza unui criteriu obiectiv și rezonabil, și anume pensionarea funcționarilor înainte sau după intrarea în vigoare a reformei statutare. În plus, în ceea ce privește obiectivele reformei statutare menționate, această diferență de tratament respectă cerința proporționalității, întrucât, în ciuda faptului că primii au fost pensionați după data intrării în vigoare a reformei statutare, tuturor drepturilor lor dobândite anterior acestei date li se aplică în continuare coeficienți corectori și, în plus, aceiași coeficienți corectori precum cei aplicabili funcționarilor pensionați înainte de această dată. Pe de altă parte, aceste constatări sunt susținute de faptul că legiuitorul nu a adoptat norme care afectează în mod negativ numai drepturile de pensie dobândite începând de la 1 mai 2004, ci de asemenea norme care afectează negativ drepturile de pensie dobândite înainte de această dată, înlocuind în mod progresiv, pe o perioadă tranzitorie care s‑a încheiat la 30 aprilie 2008, coeficienții corectori pe capitală cu coeficienții corectori pe țară, mai puțin favorabili pensionarilor.
Cu atât mai mult, diferența de tratament nu poate fi considerată în niciun caz o discriminare arbitrară sau vădit inadecvată în raport cu obiectivele reformei statutare. Astfel, numai dacă există asemenea discriminări se poate admite motivul întemeiat pe încălcarea principiului egalității de tratament și al nediscriminării atunci când este invocat împotriva unor măsuri adoptate în domeniul în care legiuitorul dispune de o putere discreționară, cum este cazul în materia reglementării sistemului de pensii.
(a se vedea punctele 64, 74 și 75)
Trimitere la:
Tribunalul de Primă Instanță: 16 martie 2004, Afari/BCE, T‑11/03, RecFP, p. I‑A‑65 și II-267, punctul 65
Tribunalul Funcției Publice: 23 ianuarie 2007, Chassagne/Comisia, F‑43/05, nepublicată încă în Repertoriu, punctul 91
2. Într‑un domeniu în care legiuitorul dispune de o putere dicreționară, precum în materia reglementării sistemului de pensii, instanța se limitează, în cadrul verificării sale privind respectarea principiului egalității de tratament și al nediscriminării, să verifice dacă instituția vizată nu a procedat la o diferențiere arbitrară sau vădit inadecvată.
Legiuitorul nu a depășit aceste limite eliminând orice coeficient corector pentru drepturile de pensie dobândite începând de la 1 mai 2004, eliminare operată prin Regulamentul nr. 723/2004 de modificare a Statutului funcționarilor, precum și a Regimului aplicabil celorlalți agenți. Astfel, nu există un principiu superior de drept comunitar „al egalității de tratament în termeni de putere de cumpărare” a pensiilor comunitare, ci un principiu general al egalității de tratament și al nediscriminării, pe care legiuitorul comunitar este competent să îl pună în aplicare prin modalitatea și prin mijloacele pe care le consideră cele mai potrivite. Având în vedere puterea discreționară a legiuitorului în materia reglementării sistemului de pensii, Consiliul avea dreptul deplin să adopte un sistem care urmărea punerea în aplicare a principiului egalității de tratament și al nediscriminării eliminând coeficienții corectori și asigurându‑se că, dacă au contribuții egale, funcționarii vor primi o pensie nominală egală, cum este în general cazul în sistemele de pensii existente în alte organizații internaționale. În acest scop, Consiliul considera în mod temeinic că integrarea europeană făcea din ce în ce mai puțin necesară existența coeficienților corectori, iar pensionarii alegeau din ce în ce mai frecvent să își stabilească domiciliul în țara în care fuseseră repartizați sau într‑un alt stat membru decât cel de origine; Consiliul putea de altfel să țină cont de dezideratul de a evita atât fraudele, cât și procedurile de verificare costisitoare și dificile de la locul în care pensionarii își au în mod efectiv reședința.
În plus, legiuitorul este liber să modifice statutul adoptând dispoziții mai favorabile pentru funcționarii vizați decât cele aplicabile anterior, iar această libertate nu poate fi afectată de orice persoană care invocă principiul egalității „în termeni de putere de cumpărare”. Cu toate acestea, atunci când există drepturi dobândite de funcționari, legiuitorul este obligat să stabilească o perioadă tranzitorie cu o durată suficientă care urmărește să evite, în cadrul sistemului de pensii, o modificare neașteptată a modalităților de lichidare a drepturilor de pensie. În această privință, presupunând că protecția menționată cuprinde și funcționarii pensionați după intrarea în vigoare a reformei statutare, această protecție nu ar putea să se aplice decât drepturilor dobândite de funcționarii menționați înainte de această reformă.
(a se vedea punctele 65, 78 și 80-82)
Trimitere la:
Tribunalul de Primă Instanță: 30 septembrie 1998, Losch/Curtea de Justiție, T‑13/97, RecFP, p. I‑A‑543 și II-1633, punctele 113, 121 și 122, 30 septembrie 1998, Busacca și alții/Curtea de Conturi, T‑164/97, RecFP, p. I‑A‑565 și II-1699, punctele 49, 58 și 59, 6 iulie 1999, Séché/Comisia, T‑112/96 și T‑115/96, RecFP, p. I‑A‑115 și II-623, punctele 127 și 132, 8 ianuarie 2003, Hirsch și alții/BCE, T‑94/01, T‑152/01 și T‑286/01, RecFP, p. I‑A‑1 și II-27, punctul 51, 26 februarie 2003, Drouvis/Comisia, T‑184/00, RecFP, p. I‑A‑51 și II-297, punctul 57, confirmată de Curte, 29 aprilie 2004, Drouvis/Comisia, C‑187/03 P, 29 noiembrie 2006, Campoli/Comisia, T‑135/05, RecFP, p. I‑A‑2-297 și II‑A-2-1527, punctele 71, 72, 78, 79, 85, 87, 97, 100 și 105
Tribunalul Funcției Publice: 23 ianuarie 2007, Chassagne/Comisia, F‑43/05, nepublicată încă în Repertoriu, punctul 62
3. Eliminarea coeficienților corectori pentru drepturile de pensie dobândite începând de la 1 mai 2004, operată prin Regulamentul nr. 723/2004 de modificare a Statutului funcționarilor, precum și al Regimului aplicabil celorlalți agenți nu încalcă, în privința pensionarilor care își au reședința într‑un alt stat membru cu un cost al vieții mai ridicat, principiul egalității de tratament și al nediscriminării în raport cu o persoană care își are reședința într‑un stat membru cu un cost al vieții mai scăzut. O astfel de concluzie este valabilă și în ceea ce privește comparația dintre pensionarii care nu își au reședința în Belgia și cei care își au reședința în acest stat.
Astfel, pe de o parte, deși eliminarea amintită a coeficienților corectori are ca efect crearea unor diferențe în privința puterii de cumpărare dintre pensionari, în funcție de faptul dacă aceștia din urmă se stabilesc în țări cu un cost al vieții mai ridicat sau mai scăzut, astfel de diferențe se întemeiază pe un criteriu obiectiv și rezonabil, și anume cuantumul egal al contribuțiilor plătite de funcționari pe parcursul carierei lor, și, pe de altă parte, cel puțin în primii ani de aplicare a noului sistem de pensii, aceste diferențe sunt proporționale cu obiectivele reformei statutare. Pe parcursul acestor ani, funcționarii pensionați după intrarea în vigoare a reformei statutare vor fi dobândit, astfel, marea majoritate a drepturilor lor de pensie și vor beneficia în consecință de coeficienți destul de apropiați în ansamblu de cei de care ar fi beneficiat dacă reforma statutară ar fi păstrat sistemul de coeficienți corectori. Numai dacă, contrar previziunilor Consiliului, diferențele privind costul vieții dintre statele membre s‑ar menține în viitor, diferența de tratament dintre pensionarii care se stabilesc în locuri în care costul vieții este ridicat și cei care se stabilesc în locuri în care acest cost este mai redus ar putea, ținând cont de lipsa coeficienților corectori asupra unei părți importante din drepturile de pensie și cu condiția ca Consiliul să nu adopte măsuri corectoare, să se dovedească disproporționată în raport cu obiectivele reformei statutare.
De asemenea, pe baza acelorași considerații și ținând cont de puterea discreționară a legiuitorului în materia reglementării sistemului de pensii, consecințele eliminării coeficienților corectori nu pot constitui discriminări arbitrare sau vădit inadecvate în raport cu obiectivele reformei statutare.
(a se vedea punctele 84-87)
4. Funcționarul comunitar are calitatea de lucrător migrant și, în calitate de resortisant comunitar care lucrează într‑un alt stat membru decât statul de origine, nu pierde calitatea de lucrător în sensul articolului 39 alineatul (1) CE, întrucât ocupă un post în cadrul unei organizații internaționale, chiar dacă condițiile intrării și șederii sale în țara în care este angajat sunt reglementate în mod special de o convenție internațională. În schimb, pensionarii comunitari nu pot să se prevaleze de principiul liberei circulații și de cel al libertății de stabilire care urmăresc în principal exercitarea unei activități economice, ci numai de articolul 18 CE, care garantează resortisanților comunitari dreptul la libera circulație și la libera ședere pe teritoriul statelor membre.
(a se vedea punctele 96-98)
Trimitere la:
Curte: 15 martie 1989, Echternach și Moritz, 389/87 și 390/87, Rec., p. 723, punctul 11, 16 decembrie 2004, My, C‑293/03, Rec., p. I‑12013, punctul 37, 16 februarie 2006, Öberg, C‑185/04, Rec., p. I‑1453, punctul 12
5. Articolul 18 CE garantează resortisanților comunitari dreptul la libera circulație și la libera ședere pe teritoriul statelor membre, drept care rezultă direct din statutul de cetățean al Uniunii Europene, conferit prin articolul 17 CE, care are vocația de a fi statutul fundamental al resortisanților statelor membre. Sub rezerva limitărilor și a condițiilor prevăzute în tratat și în dreptul derivat, articolul 18 CE poate, în sine, să confere cetățenilor Uniunii Europene drepturi pe care le pot invoca în justiție. Această dispoziție ar putea astfel, în lipsa unei norme speciale prevăzute în acest sens, să reprezinte temeiul unui drept, pentru funcționarii comunitari pensionari, să se stabilească într‑un stat membru liber ales.
Nu numai măsurile care prevăd prohibiții și restricții directe, ci de asemenea cele care descurajează persoanele interesate să se stabilească într‑un alt stat membru ar aduce atingere dreptului la libera circulație. Cu toate acestea, nu se poate deduce din articolul 18 CE o obligație pozitivă în sarcina legiuitorului comunitar pentru ca aceasta din urmă să acorde titularilor de pensii comunitare un supliment financiar sub formă de coeficienți corectori pentru a compensa costul vieții mai ridicat constatat într‑un stat membru în care pensionarul ar dori să se stabilească; astfel, în măsura în care nu s‑ar pune problema inegalității de tratament în raport cu alți pensionari comunitari care au ales să se stabilească în același stat membru, dezavantajele pe care stabilirea în acest stat membru le presupune, care ar rezulta din situațiile generale și obiective de natură să afecteze orice pensionar, chiar orice altă persoană care se stabilește în același stat, reprezintă consecința tuturor avantajelor și inconvenientelor acestei alegeri și nu pot fi considerate în niciun caz obstacole implicite în calea liberei circulații.
(a se vedea punctele 98-100)
Trimitere la:
Curte: 1 februarie 1996, Perfili, C‑177/94, Rec., p. I‑161, punctele 17-19, 17 septembrie 2002, Baumbast și R, C‑413/99, Rec., p. I‑7091, punctele 82, 84 și 86, 2 octombrie 2003, Garcia Avello, C‑148/02, Rec., p. I‑11613, punctele 21-24, 12 iulie 2005, Schempp, C‑403/03, Rec., p. I‑6421, punctele 45-47, 16 februarie 2006, Rockler, C‑137/04, Rec., p. I‑1441, punctele 17-19, 26 octombrie 2006, Tas‑Hagen și Tas, C‑192/05, Rec., p. I‑10451, 9 noiembrie 2006, Turpeinen, C‑520/04, Rec., p. I‑10685, punctul 13, 11 ianuarie 2007, ITC, C‑208/05, Rep., p. I‑181, punctele 31 și 33, 30 ianuarie 2007, Comisia/Danemarca, C‑150/04, Rep., p. I‑1163, punctele 41-45