ORDONANȚA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE
A UNIUNII EUROPENE
(judecător unic)
18 decembrie 2015
Cauza F‑128/11
Carlo De Nicola
împotriva
Băncii Europene de Investiții (BEI)
„Funcție publică – Personalul BEI – Evaluare – Raport de evaluare 2010 – Contestație – Proceduri interne – Condiții – Desistare – Acțiune – Interesul de a exercita acțiunea – Lipsă – Termen rezonabil – Nerespectare – Inadmisibilitate vădită”
Obiectul: Acțiune introdusă în temeiul articolului 270 TFUE, prin care domnul De Nicola solicită, în primul rând, anularea e‑mailului din 4 iulie 2011 al secretariatului comitetului de recurs al Băncii Europene de Investiții (denumită în continuare „BEI” sau „banca”) prin care i s‑a solicitat să regularizeze recursul intern introdus la 26 martie 2011 împotriva raportului de evaluare întocmit în privința sa privind anul 2010, precum și anularea e‑mailului aceluiași secretariat din 12 august 2011 prin care este informat că comitetul de recurs a luat act de desistarea sa în procedura de recurs în fața comitetului de recurs, în al doilea rând, anularea deciziei președintelui BEI din 6 septembrie 2011 de respingere a cererii sale de inițiere a unei proceduri de conciliere având ca obiect raportul său de evaluare pentru anul 2010, în al treilea rând, anularea Liniilor directoare privind exercițiul de evaluare a personalului Băncii pentru anul 2010, în al patrulea rând, anularea raportului de evaluare 2010, în al cincilea rând, anularea tuturor actelor conexe, ulterioare și prealabile, inclusiv a deciziilor de promovare pentru anul 2010 și, în al șaselea și ultimul rând, obligarea băncii la repararea prejudiciilor morale și materiale suferite, consecințe ale raportului de evaluare 2010, precum și la plata cheltuielilor de judecată, a dobânzilor și a compensării deprecierii monetare pentru sumele acordate
Decizia: Respinge acțiunea ca vădit inadmisibilă. Domnul De Nicola suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligat să suporte cheltuielile de judecată efectuate de Banca Europeană de Investiții.
Sumarul ordonanței
1. Acțiune introdusă de funcționari – Agenți ai Băncii Europene de Investiții – Evaluare – Contestație – Comitetul de recurs și procedura de conciliere – Caracter facultativ – Posibilitatea de a utiliza cele două proceduri împotriva aceluiași raport de evaluare – Limite
(Statutul funcționarilor, art. 90 și 91; Regulamentul personalului Băncii Europene de Investiții, art. 22 și 41)
2. Acțiune introdusă de funcționari – Agenți ai Băncii Europene de Investiții – Termene – Cerința unui termen rezonabil – Contenciosul în materie de evaluare a personalului – Momentul de la care începe să curgă termenul
(Statutul funcționarilor, art. 90 și 91; Regulamentul personalului Băncii Europene de Investiții, art. 22 și 41)
1. Regulamentul personalului Băncii Europene de Investiții recunoaște agenților băncii posibilitatea de a solicita – înainte de a se adresa justiției și dacă doresc – inițierea unei proceduri ad‑hoc, precum cea desfășurată înaintea comitetului de recurs, tocmai în scopul de a se verifica în mod prealabil de către un organism imparțial și exterior serviciului agentului vizat legalitatea unui raport de evaluare și chiar să obțină, dacă este cazul, modificarea integrală a acestuia, comitetul de recurs putând astfel să înlocuiască integral aprecierea evaluatorului cu propria sa evaluare.
Cealaltă procedură pusă la dispoziția agenților băncii în scopul de a contesta un act care i‑ar leza este cea a concilierii, prevăzută și reglementată de articolul 41 din Regulamentul personalului.
Pe de altă parte, aceste două proceduri facultative nu sunt alternative, una neexcluzând‑o pe cealaltă, și ar putea fi desfășurate de agentul interesat chiar simultan sau în mod independent.
Trebuie de asemenea ca aceste proceduri facultative de contestare, interne băncii, să nu fie exercitate în mod abuziv și în detrimentul respectării principiului securității juridice, care constituie o garanție esențială a oricărui act administrativ care poate produce efecte juridice față de destinatarii săi.
(a se vedea punctele 85-88)
Trimitere la:
Tribunalul de Primă Instanță: Hotărârea din 23 februarie 2001, De Nicola/BEI, T‑7/98, T‑208/98 și T‑109/99, EU:T:2001:69, punctul 96
2. Agenții Băncii Europene de Investiții, ca și ceilalți agenți și funcționari în serviciul Uniunii, se pot prevala în litigiile dintre ei și administrație de două grade de jurisdicție în controlul legalității actelor administrative care îi lezează. Un prim grad le este accesibil direct în fața Tribunalului Funcției Publice, iar la un al doilea grad, sub forma unui recurs limitat totuși la chestiuni de drept, au acces în fața Tribunalului Uniunii Europene. În cele din urmă, pot beneficia de o procedură de reexaminare a hotărârii din recurs, această din urmă procedură depinzând însă de inițiativa Curții de Justiție a Uniunii Europene și fiind de competența exclusivă a acesteia, nefiind deci la dispoziția părților. Cu toate acestea, eventuala hotărâre a Curții prin care se reexaminează o hotărâre de recurs a Tribunalului Uniunii Europene constituie o garanție ulterioară a controlului legalității actului administrativ în cauză, care, în cele din urmă, este în beneficiul părților.
În schimb, în ceea ce privește respectarea principiului securității juridice, nici dispozițiile dreptului primar al Uniunii care reglementează funcționarea băncii, nici regulamentul personalului acesteia nu cuprind dispoziții precum cele aflate la articolele 90 și 91 din Statutul funcționarilor Uniunii Europene, care stabilesc termene de decădere pentru contestarea în fața instanței Uniunii a actelor care lezează adoptate de bancă, astfel încât, ulterior expirării acestor termene, actul respectiv care lezează poate fi considerat în principiu definitiv.
În această privință, în contenciosul în materie de evaluare a personalului dintre bancă și unul dintre agenții acesteia, un termen de peste opt luni pentru sesizarea Tribunalului Funcției Publice, care începe din data comunicării actului care lezează agentului vizat, poate fi considerat un termen rezonabil, însă cu condiția ca, pe de o parte, eventuala procedură în fața comitetului de recurs împotriva acestui act să fi fost inițiată de agentul vizat într‑un termen rezonabil și/sau, pe de altă parte, ca persoana interesată să fi introdus o cerere eventuală de conciliere tot într‑un termen rezonabil în raport cu ansamblul împrejurărilor speței.
(a se vedea punctele 89-91)
Trimitere la:
Tribunalul Uniunii Europene: Hotărârea din 16 septembrie 2013, De Nicola/BEI, T‑264/11 P, EU:T:2013:461, punctul 52