HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE
(Camera a treia)
4 noiembrie 2008
Cauza F‑126/07
Isabelle Van Beers
împotriva
Comisiei Comunităților Europene
„Funcție publică — Funcționari — Promovare — Procedură de certificare — Exercițiul 2006 — Neînscriere pe lista funcționarilor preselectați — Articolul 45a din statut”
Obiectul: Acțiune formulată în temeiul articolelor 236 CE și 152 EA, prin care doamna Van Beers solicită în esență anularea deciziei Comisiei din 29 martie 2007 prin care se respinge cererea sa de candidatură la procedura de certificare în cadrul exercițiului 2006
Decizia: Respinge acțiunea. Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată.
Sumarul hotărârii
1. Funcționari — Procedura de certificare — Preselecția candidaților — Criterii — Puterea de apreciere a instituțiilor (Statutul funcționarilor, art. 45a)
2. Funcționari — Procedura de certificare — Preselecția candidaților — Criterii — Dispoziții generale de punere în aplicare care impun o anumită vechime într‑un grad minim al grupei de funcții a asistenților
[Statutul funcționarilor, art. 45a; anexa XIII, art. 1, art. 4 lit. (h) și art. 8 alin. (1)]
1. Reiese cu claritate din modul de redactare și din structura articolului 45a din statut că acesta condiționează preselecția candidaților la certificare de două categorii de criterii, legate pe de o parte de candidat însuși, și anume rapoartele anuale asupra evoluției carierei întocmite în privința sa, și de nivelul studiilor și al formării sale, pe de altă parte, pentru necesitățile serviciului. Revine fiecărei instituții sarcina să clarifice mai mult aceste criterii, stabilind dispoziții generale de punere în aplicare. În consecință, o instituție are dreptul mai întâi să clarifice, dacă este cazul, într‑o manieră mai aprofundată, criteriile care au legătură cu candidații înșiși și ulterior să precizeze întinderea pe care înțelege să o confere „necesităților serviciului”, introducând, dacă este cazul, criterii care vizează în mod specific aceste necesități, având dreptul, în exercițiul puterii sale de apreciere, de a le combina cu acelea care au legătură cu candidații înșiși.
Astfel, nu încalcă articolul 45a din statut o instituție care adoptă dispoziții generale de punere în aplicare prevăzând, pe de o parte, condiția unei vechimi minime într‑un anumit grad minim al grupei de funcții a asistenților, modulată în funcție de nivelul studiilor și al formării, și solicitând, pe de altă parte, ca trei dintre ultimele cinci rapoarte de evaluare să ateste că funcționarul dispune de potențialul cerut pentru a exercita atribuții de administrator, aceste două condiții nefăcând decât să clarifice conținutul articolului 45a din statut și în mod special în privința „necesităților serviciului”, utilizând marja de manevră lăsată de legiuitor cu privire la această ultimă expresie.
(a se vedea punctele 35-38, 41 și 43)
2. În cadrul procedurii de certificare, refuzul instituției de a proceda la aprecierea concretă a experienței profesionale a unui funcționar din fosta categorie C, care ar fi exercitat în mod efectiv atribuții corespunzând vechilor categorii A sau B, nu încalcă principiile egalității de tratament, bunei administrări și dreptului la carieră. Astfel, în ceea ce privește principiul egalității de tratament, neluarea în considerare a acestei experiențe se întemeiază pe criteriul obiectiv al neapartenenței la fosta categorie B și o asemenea clasificare, nefiind discriminatorie în esență cu privire la obiectivul pe care îl urmărește, nu poate fi reproșată instituției, aceasta chiar presupunând că pentru un funcționar decurg de aici anumite inconveniente particulare. Referitor la principiul bunei administrări, acesta este respectat atunci când, pe de o parte, instituția respectivă stabilește, în prealabil, condițiile care stau la baza preselecției candidaților și, pe de altă parte, aplică în mod fidel aceste condiții, astfel încât, începând din momentul în care un candidat nu îndeplinește așa‑zisa condiție de vechime într‑o anumită categorie, nu se poate reproșa instituției că nu ia în considerare experiența dobândită de acesta în fosta categorie C. Încălcarea principiului dreptului la carieră trebuie de asemenea înlăturată pentru aceleași motive.
În concluzie, un funcționar a cărui experiență dobândită în categoria C nu este luată în calcul în vederea admiterii la procedura de certificare nu poate invoca o încălcare a principiului încrederii legitime nici din motivul absenței dintre criteriile enunțate la articolul 45a din statut a celui privind o vechime formală într‑o categorie sau într‑un grad minim al unei grupe de funcții, deoarece o instituție are dreptul, întrucât dispune de o putere de apreciere suficientă, ținând cont de necesitățile serviciului, de a stabili o condiție legată de vechimea minimă într‑un anumit grad al grupei de funcții de asistenți, nici întemeindu‑se pe faptul că superiorul său ierarhic a indicat în rapoartele de evaluare întocmite în privința sa că, având în vedere meritele sale, el ar trebui să poată să acceadă la atribuții de administrator în mod rapid, deoarece indicațiile sale nu pot constitui asigurări precise si necondiționate din partea instituției, un asemenea superior nefiind serviciul responsabil de punerea în aplicare a procedurii de certificare.
(a se vedea punctele 63, 68, 69, 71, 72 și 76-79)
Trimitere la:
Curte: 16 octombrie 1980, Hochstrass/Curtea de Justiție, 147/79, Rec., p. 3005, punctul 14