Cauza C‑373/13

H. T.

împotriva

Land Baden‑Württemberg

(cerere de decizie preliminară formulată de
Verwaltungsgerichtshof Baden‑Württemberg)

„Trimitere preliminară – Spațiul de libertate, securitate și justiție – Frontiere, azil și imigrație – Directiva 2004/83/CE – Articolul 24 alineatul (1) – Standarde minime referitoare la condițiile de acordare a statutului de refugiat sau a statutului conferit prin protecție subsidiară – Revocarea permisului de ședere – Condiții – Noțiunea «motive imperioase de siguranță națională sau de ordine publică» – Participarea unei persoane care are statutul de refugiat la activitățile unei organizații care figurează pe lista organizațiilor teroriste întocmită de Uniunea Europeană”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera întâi) din 24 iunie 2015

1.        Controale la frontiere, azil și imigrare – Politica privind azilul – Statut de refugiat sau statut conferit prin protecție subsidiară – Directiva 2004/83 – Revocarea permisului de ședere – Admisibilitate – Condiții

[Directiva 2004/83 a Consiliului, art. 21 alin. (2) și (3) și art. 24 alin. (1)]

2.        Dreptul Uniunii Europene – Interpretare – Metode – Interpretare literală, sistematică și teleologică

3.        Dreptul Uniunii Europene – Interpretare – Texte plurilingve – Interpretare uniformă – Divergențe între diferitele versiuni lingvistice – Luarea în considerare a economiei generale și a finalității reglementării în cauză

[Directiva 2004/83 a Consiliului, art. 21 alin. (2) și art. 24 alin. (1)]

4.        Controale la frontiere, azil și imigrare – Politica privind azilul – Statut de refugiat sau statut conferit prin protecție subsidiară – Directiva 2004/83 – Revocarea permisului de ședere – Motive imperioase de siguranță națională sau de ordine publică – Noțiune – Susținere de către o persoană care are statutul de refugiat a activităților unei asociații care figurează pe lista organizațiilor teroriste întocmită de Uniune – Includere – Neîndeplinirea condițiilor prevăzute pentru aplicarea derogării de la principiul nereturnării – Irelevanță – Obligația autorităților competente de a efectua o apreciere individuală a elementelor de fapt specifice referitoare atât la acțiunile asociației vizate, cât și ale refugiatului

[Poziția comună 2001/931/PESC a Consiliului; Directiva 2004/83 a Consiliului, art. 21 alin. (2) și art. 24 alin. (1)]

5.        Controale la frontiere, azil și imigrare – Politica privind azilul – Statut de refugiat sau statut conferit prin protecție subsidiară – Directiva 2004/83 – Revocarea permisului de ședere – Decizie de expulzare a refugiatului ca urmare a acestei revocări – Suspendarea executării acestei decizii – Privarea de accesul la drepturile și la avantajele garantate prin capitolul VII din directivă – Inadmisibilitate

[Directiva 2004/83 a Consiliului, capitolul VII și art. 24 alin. (1)]

1.        Directiva 2004/83 privind standardele minime referitoare la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanții țărilor terțe sau apatrizii pentru a putea beneficia de statutul de refugiat sau persoanele care, din alte motive, au nevoie de protecție internațională și referitoare la conținutul protecției acordate trebuie interpretată în sensul că un permis de ședere, odată acordat unui refugiat, poate fi revocat, fie în temeiul articolului 24 alineatul (1) din această directivă, atunci când există motive imperioase de siguranță națională sau de ordine publică în sensul acestei dispoziții, fie în aplicarea articolului 21 alineatul (3) din directiva menționată, atunci când există motive pentru aplicarea derogării de la principiul nereturnării prevăzute la articolul 21 alineatul (2) din aceeași directivă.

Această interpretare este coerentă cu economia Directivei 2004/83. Articolul 24 alineatul (1) din aceeași directivă completează articolul 21 alineatul (3) din aceasta prin faptul că autorizează în mod implicit, dar necesar, statul membru în cauză să revoce un permis de ședere sau să dispună încetarea acestuia, inclusiv în cazurile în care condițiile prevăzute la articolul 21 alineatul (2) din directiva menționată nu sunt îndeplinite, atunci când motive imperioase de siguranță națională sau de ordine publică în sensul articolului 24 din aceeași directivă justifică acest lucru.

În plus, posibilitatea ca un stat membru să revoce permisul de ședere acordat anterior unui refugiat răspunde unor cerințe logice evidente. Astfel, nu se poate exclude ca, pentru un motiv pur fortuit, un stat membru care a acordat un permis de ședere unui refugiat să fie ulterior informat cu privire la existența unor fapte săvârșite de acesta înainte de eliberarea permisului de ședere și care, dacă ar fi fost cunoscute de statul membru respectiv în timp util, ar fi împiedicat, pentru motive imperioase de siguranță națională sau de ordine publică, eliberarea acestui permis. Or, ar fi incompatibil cu obiectivul urmărit de Directiva 2004/83 ca într‑o astfel de situație să nu existe nicio posibilitate de a se revoca un asemenea permis de ședere deja acordat. Această concluzie este valabilă a fortiori atunci când actele reținute în sarcina refugiatului vizat au fost săvârșite după acordarea permisului de ședere în cauză.

(a se vedea punctele 50, 54 și 55 și dispozitiv 1)

2.        A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctul 58)

3.        A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 59-62)

4.        Susținerea unei asociații teroriste înscrise pe lista anexată la Poziția comună 2001/931 privind aplicarea de măsuri specifice pentru combaterea terorismului poate constitui unul dintre „motivele imperioase de siguranță națională sau de ordine publică” în sensul articolului 24 alineatul (1) din Directiva 2004/83 privind standardele minime referitoare la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanții țărilor terțe sau apatrizii pentru a putea beneficia de statutul de refugiat sau persoanele care, din alte motive, au nevoie de protecție internațională și referitoare la conținutul protecției acordate, chiar dacă nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 21 alineatul (2) din aceasta.

Astfel, noțiunea „motive imperioase” în sensul articolului 24 alineatul (1) din Directiva 2004/83 are un domeniu de aplicare mai extins decât noțiunea „motive serioase” în sensul articolului 21 alineatul (2) din această directivă, iar anumite circumstanțe care nu prezintă nivelul de gravitate ce autorizează un stat membru să recurgă la derogarea prevăzută la articolul 21 alineatul (2) din directiva menționată și să adopte o decizie de returnare pot să îi permită totuși acestui stat membru, în temeiul articolului 24 alineatul (1) din aceeași directivă, să îl priveze pe refugiatul vizat de permisul său de ședere. Pentru ca un permis de ședere acordat unui refugiat să poată fi revocat în temeiul acestei dispoziții, pentru motivul că refugiatul respectiv susține o asemenea asociație teroristă, autoritățile competente sunt obligate totuși să efectueze, sub controlul instanțelor naționale, o apreciere individuală a elementelor de fapt specifice referitoare atât la acțiunile asociației vizate, cât și ale refugiatului în cauză.

(a se vedea punctele 75 și 99 și dispozitiv 2)

5.        Atunci când un stat membru decide să îndepărteze un refugiat al cărui permis de ședere a fost revocat în temeiul articolului 24 alineatul (1) din Directiva 2004/83 privind standardele minime referitoare la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanții țărilor terțe sau apatrizii pentru a putea beneficia de statutul de refugiat sau persoanele care, din alte motive, au nevoie de protecție internațională și referitoare la conținutul protecției acordate, însă suspendă executarea acestei decizii, este incompatibil cu directiva menționată faptul de a‑l priva de accesul la avantajele garantate de capitolul VII din această directivă, cu excepția cazului în care se aplică o excepție prevăzută în mod expres de aceeași directivă.

Astfel, chiar dacă este privată de permisul de ședere, persoana interesată continuă să fie refugiat și își păstrează, pe acest temei, dreptul de a beneficia de avantajele pe care capitolul VII din Directiva 2004/83 le garantează oricărui refugiat. Cu alte cuvinte, un stat membru nu dispune de nicio putere discreționară pentru a continua să acorde acestui refugiat sau pentru a‑i refuza avantajele substanțiale garantate de directiva menționată. Dat fiind că aceste drepturi conferite refugiaților sunt consecința acordării statutului de refugiat, iar nu a eliberării permisului de ședere, refugiatul, atât timp cât deține acest statut, trebuie să beneficieze de drepturile care îi sunt astfel garantate de Directiva 2004/83, iar aceste drepturi nu pot fi limitate decât cu respectarea condițiilor stabilite de capitolul VII din directiva menționată, statele membre neavând dreptul de a adăuga restricții care nu figurează în aceasta.

(a se vedea punctele 95, 97 și 99 și dispozitiv 2)