HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE A UNIUNII EUROPENE (Ședință plenară)
11 decembrie 2013(*)
„Funcție publică – Funcționari – Pensii – Transferul drepturilor de pensie dobândite într‑un sistem național de pensii – Regulament de adaptare a ratei de contribuție la regimul de pensii al Uniunii – Adaptarea valorilor actuariale – Necesitatea adoptării unor dispoziții generale de aplicare – Aplicarea în timp a noilor dispoziții generale de aplicare”
În cauza F‑117/11,
având ca obiect o acțiune introdusă în temeiul articolului 270 TFUE, aplicabil Tratatului CEEA în temeiul articolului 106a,
Catherine Teughels, funcționar în cadrul Comisiei Europene, cu domiciliul în Eppegem (Belgia), reprezentată de L. Vogel, avocat,
reclamantă,
împotriva
Comisiei Europene, reprezentată de D. Martin și de J. Baquero Cruz, în calitate de agenți,
pârâtă,
TRIBUNALUL FUNCȚIEI PUBLICE (Ședință plenară),
compus din domnul S. Van Raepenbusch, președinte, doamna M. I. Rofes i Pujol, președinte de cameră, domnul E. Perillo (raportor) și domnii R. Barents și K. Bradley, judecători,
grefier: domnul J. Tomac, administrator,
având în vedere procedura scrisă și în urma ședinței din 24 aprilie 2013,
pronunță prezenta
Hotărâre
1 Prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 8 noiembrie 2011, doamna Teughels a introdus prezenta acțiune, având ca obiect, în esență, anularea, pe de o parte, a Deciziei Comisiei Europene din 24 mai 2011 privind stabilirea numărului de ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii care trebuie luați în considerare în sistemul de pensii al Uniunii în caz de transfer al drepturilor sale de pensie naționale și, pe de altă parte, a deciziei din 28 iulie 2011 prin care Comisia a respins reclamația sa îndreptată împotriva Deciziei Comisiei C(2011) 1278 din 3 martie 2011 privind dispozițiile generale de aplicare a articolelor 11 și 12 din anexa VIII la Statutul funcționarilor Uniunii Europene (denumit în continuare „statutul”) referitoare la transferul drepturilor de pensie (denumite în continuare „DGA 2011”).
Cadrul juridic
2 Articolul 83a din statut prevede următoarele:
„(1) Echilibrul sistemului de pensii este asigurat în conformitate cu normele prevăzute în anexa XII [la statut].
[…]
(3) Cu ocazia evaluării actuariale efectuate la fiecare cinci ani în conformitate cu anexa XII [la statut] și pentru a asigura echilibrul sistemului [de pensii], Consiliul [Uniunii Europene] hotărăște rata contribuției și eventuala modificare a vârstei de pensionare.
(4) Comisia prezintă anual Consiliului o versiune actualizată a evaluării actuariale, în conformitate cu articolul 1 alineatul (2) din anexa XII [la statut]. Atunci când se demonstrează că există o diferență de cel puțin 0,25 de puncte între rata în vigoare a contribuției și rata necesară menținerii echilibrului actuarial, Consiliul examinează oportunitatea ajustării ratei în conformitate cu normele stabilite în anexa XII [la statut].
[…]”
3 Conform articolului 84 din statut:
„Normele privind sistemul de pensii prevăzut mai sus sunt stabilite în anexa VIII [la statut].”
4 Articolul 110 alineatul (1) din statut prevede:
„Dispozițiile generale de aplicare a prezentului statut sunt adoptate de fiecare instituție în urma consultării comitetului său pentru personal și obținerii avizului Comitetului pentru statutul personalului. […]”
5 Articolul 8 din anexa VIII la statut, anterior intrării în vigoare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1324/2008 al Consiliului din 18 decembrie 2008 de ajustare, începând de la 1 iulie 2008, a nivelului contribuției la sistemul de pensii al funcționarilor și al celorlalți agenți ai Comunităților Europene (JO L 345, p. 17), prevedea următoarele:
„Echivalentul actuarial al pensiei pentru limită de vârstă este definit ca fiind egal cu valoarea în capital a prestației care îi revine funcționarului, calculată conform tabelului mortalității menționat la articolul 9 din anexa XII [la statut] și pe baza ratei dobânzii de 3,5 % pe an, care poate fi revizuită în conformitate cu normele prevăzute la articolul 10 din anexa XII [la statut].”
6 Articolul 2 din Regulamentul nr. 1324/2008 stabilește în această privință:
„Începând cu 1 ianuarie 2009, nivelul prevăzut la articolul 4 alineatul (1) și la articolul 8 din anexa VIII la Statutul […] este de 3,1 %.”
7 Potrivit articolului 11 alineatul (1) din anexa VIII la statut:
„Funcționarul care își încetează activitatea pentru:
– a intra în serviciul unei administrații, al unei organizații naționale sau internaționale care a încheiat un acord cu Uniunea;
[…]
are dreptul de a transfera echivalentul actuarial, actualizat la data transferului efectiv, al drepturilor sale de pensie pentru limită de vârstă dobândite în cadrul Uniunii la fondul de pensii al administrației sau organizației respective […]”
8 În schimb, potrivit articolului 11 alineatul (2) din anexa VIII la statut:
„Funcționarul care intră în serviciul Uniunii după ce:
– și‑a încheiat activitatea în cadrul unei administrații, al unei organizații naționale sau internaționale
[…]
poate plăti Uniunii, între data titularizării și data în care obține dreptul la o pensie pentru limită de vârstă […], capitalul, actualizat până la data transferului efectiv, reprezentând drepturile de pensie dobândite în temeiul exercitării activităților menționate anterior.
Într‑un astfel de caz, instituția în cadrul căreia își exercită atribuțiile funcționarul stabilește, prin intermediul unor dispoziții generale de punere în aplicare și ținând seama de salariul de bază, de vârstă și de cursul de schimb la data depunerii cererii de transfer, numărul de ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii pe care aceasta îi ia în considerare conform sistemului de pensii din Uniune, aferenți perioadei de muncă anterioare, pe baza capitalului transferat, din care se deduce suma care reprezintă aprecierea capitalului între data la care a fost depusă cererea de transfer și data realizării efective a transferului.
Funcționarul poate utiliza acest drept o singură dată pentru fiecare stat membru și fond de pensii.”
9 Articolul 26 alineatul (4) din anexa XIII la statut prevede:
„În cazurile prevăzute la alineatele (2) și (3) din prezentul articol, instituția în care funcționarul își desfășoară activitatea stabilește numărul de ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii de luat în considerare conform propriului său sistem, în conformitate cu dispozițiile generale de [punere în] aplicare adoptate în temeiul articolului 11 alineatul (2) din anexa VIII [la statut] și ținând seama de dispozițiile prezentei anexe […]”
10 Prin Decizia C(2004) 1588 din 28 aprilie 2004, publicată în Informații administrative nr. 60 din 9 iunie 2004, Comisia a adoptat dispozițiile generale de aplicare a articolelor 11 și 12 din anexa VIII [la statut] referitoare la transferul drepturilor de pensie (denumite în continuare „DGA 2004”). DGA 2004 fac trimitere la două tabele de valori actuariale care fac obiectul a două anexe, anexa 1, care privește valorile actuariale (V1) pentru calcularea cuantumului echivalentului actuarial transferabil în aplicarea articolului 11 alineatul (1) și a articolului 12 din anexa VIII la statut, și anexa 2, care privește valorile actuariale (V2) pentru calcularea numărului de ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii care trebuie bonificați în aplicarea articolului 11 alineatele (2) și 3 din anexa VIII la statut.
11 Valorile actuariale V1 și V2, calculate în funcție de vârsta la data cererii și pe baza parametrilor prevăzuți în anexa XII la statut, sunt identice.
12 Prin Decizia din 3 martie 2011, Comisia a abrogat DGA 2004 și a adoptat DGA 2011, publicate în Informații administrative nr. 17 din 28 martie 2011.
13 DGA 2011 au intrat în vigoare la 1 aprilie 2011 și, la articolul 9, prevăd următoarele:
„Prezentele dispoziții generale de punere în aplicare […] intră în vigoare în prima zi a lunii următoare datei în care sunt publicate în [Informații administrative].
Acestea abrogă și înlocuiesc [DGA 2004].
[DGA 2004] rămân însă aplicabile transferurilor în temeiul articolului 11 alineatul (1) și al articolului 12 din anexa VIII la statut în cazul în care încetarea funcțiilor a avut loc înainte de [1 ianuarie] 2009. Acestea rămân aplicabile, de asemenea, dosarelor agenților ale căror cereri de transfer în temeiul articolului 11 alineatele (2) și (3) din anexa VIII la statut au fost înregistrate anterior datei de [1 ianuarie 2009].
Coeficienții de conversie […] prevăzuți în anexa 1 se aplică începând de la [1 ianuarie] 2009. Acești coeficienți de conversie vor fi modificați de drept prin intrarea în vigoare a unei ajustări a ratei dobânzii prevăzute la articolul 8 din anexa VIII la statut.”
14 Spre deosebire de DGA 2004, anexa 1 la DGA 2011 cuprinde un singur tabel în care sunt incluse valori actuariale, denumite în prezent „coeficienți de conversie”, valabile atât pentru calcularea cuantumului echivalentului actuarial transferabil, cât și pentru calcularea numărului de ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii care trebuie bonificați. Acești coeficienți de conversie, calculați de asemenea în funcție de vârsta la data cererii și pe baza parametrilor prevăzuți în anexa XII la statut, sunt mai mari decât valorile actuariale V1 și V2 prevăzute în anexele 1 și 2 la DGA 2004.
Situația de fapt
15 Reclamanta, funcționar în cadrul Comisiei, a formulat la 3 noiembrie 2009 o cerere de transfer al drepturilor de pensie pe care le dobândise la Office national des pensions belge (Oficiul Național de Pensii belgian) înainte de a intra în serviciul Comisiei (denumită în continuare „cererea de transfer”).
16 Prin nota din 29 iunie 2010 adresată reclamantei (denumită în continuare „prima propunere privind sporul de ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii”), serviciul competent al Comisiei, în speță sectorul „Transferuri” din cadrul unității „Pensii” a Oficiului „Gestiunea și lichidarea drepturilor individuale” (PMO) (denumit în continuare „PMO 4”), a stabilit la 22 ani, 1 lună și 6 zile numărul de ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii care trebuie luați în considerare în sistemul de pensii al Uniunii și care rezultă din transferul drepturilor dobândite de reclamantă în Belgia. Întrucât excedentul de capital, în sumă de 12 531,41 de euro, nu putea să facă obiectul unei conversii în ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensie statutară, acesta trebuia să fie plătit reclamantei în cazul unui transfer definitiv al drepturilor sale de pensie. Prima propunere privind sporul de ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii preciza de asemenea că, în cazul modificării dispozițiilor generale de aplicare a articolului 11 din anexa VIII la statut, numărul anilor de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii acordați nu va fi modificat. Reclamanta avea un termen de două luni pentru a accepta sau pentru a respinge prima propunere privind sporul de ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii.
17 Reclamanta a solicitat precizări cu privire la prima propunere privind sporul de ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii. Au urmat schimburi de e‑mailuri.
18 Între timp, printr‑o comunicare către personal din 5 mai 2010 (denumită în continuare „comunicarea din 5 mai 2010”), serviciile Comisiei au precizat că „[dispozițiile generale de aplicare] actualizate [ar] intr[a] în vigoare în prima zi a lunii [următoare] publicării lor în Informații administrative” și că „toate cererile de transfer înregistrate anterior datei intrării în vigoare [a noilor dispoziții generale de aplicare] [ar] fi soluționate potrivit [DGA 2004]”.
19 Pe de altă parte, directorul general al Direcției Generale „Resurse Umane și Securitate” din cadrul Comisiei, prin nota din 25 mai 2010 adresată Secretarului General al Comisiei, precum și altor trei directori generali ai instituției, a precizat că „pentru a asigura o transparență mai bună a sistemului de transfer al drepturilor de pensie, precum și o mai mare certitudine juridică, [a] decis să aprobe o versiune modificată a [dispozițiilor generale de aplicare], care nu mai prevede un efect retroactiv”.
20 De asemenea, într‑o notă adresată personalului publicată în Informații administrative din 30 iulie 2010 (denumită în continuare „comunicarea din 30 iulie 2010”), Comisia a arătat că „[dispozițiile generale de aplicare] actualizate [ar] intr[a] în vigoare în prima zi a lunii [următoare ] publicării lor în Informații administrative și că „toate cererile de transfer înregistrate înainte de data intrării în vigoare [a viitoarelor dispoziții generale de aplicare] [ar] fi soluționate potrivit [DGA 2004]”. Comunicarea din 30 iulie 2010 preciza că modificarea DGA 2004 ar privi transferul drepturilor dobândite în Uniune către un sistem de pensii național și transferul către sistemul de pensii al Uniunii al drepturilor dobândite într‑un un stat membru.
21 Prin e‑mailul din 20 august 2010 și la solicitarea reclamantei, PMO 4 a prelungit până la 30 septembrie 2010 termenul pentru ca reclamanta să adopte o poziție cu privire la prima propunere privind sporul de ani de plată a contribuțiilor. Reclamanta nici nu a acceptat, nici nu a respins în mod formal prima propunere privind sporul de ani de plată a contribuțiilor.
22 Într‑o notă adresată personalului din 17 septembrie 2010 (denumită în continuare „comunicarea din 17 septembrie 2010”), Comisia a constatat că, „anticipând adoptarea de către Comisie a unor noi dispoziții generale de aplicare […] a articolelor 11 și 12 din anexa VIII la [s]tatut”, „numeroși” funcționari au depus cereri de transfer al drepturilor lor de pensie și că „mai mult de 10 000 de cereri” fuseseră astfel înregistrate de PMO 4 începând de la 1 ianuarie 2010. Comunicarea din 17 septembrie 2010 preciza totuși că, „în pofida unei comunicări deficitare din partea, printre altele, a administrației în luna mai 2010, punerea în aplicare a noilor [dispoziții generale de aplicare] și în special a noilor valori actuariale trebui[a] să urmeze normele prevăzute de statut și în special Regulamentul [... ] nr. 1324/2008 [... ]. În consecință, [noile dispoziții generale de aplicare] trebui[au] să se aplice în mod necesar tuturor transferurilor [de drepturi dobândite într‑un stat membru către sistemul de pensii al Uniunii] pentru care [fuseseră] depuse cereri începând cu 1 ianuarie 2009 și tuturor transferurilor [către un sistem național de pensii al capitalului drepturilor de pensie dobândite de un funcționar în cadrul Uniunii] pentru plecările începând cu această dată”. În sfârșit, potrivit comunicării din 17 septembrie 2010, „[n]umărul redus de transferuri care [făcuseră] deja obiectul unei propuneri de transfer sau al unei plăți a capitalului de către fondul de origine [va] face obiectul unui tratament adecvat. Colegilor interesați le [va] fi comunicat personal răspunsul care [va] fi dat cererilor lor de transfer, printr‑o scrisoare, în cel mai scurt timp”.
23 Ca urmare a comunicării din 17 septembrie 2010, PMO 4 a informat reclamanta, printr‑un e‑mail din 28 septembrie 2010, că Comisia „era obligată să revizuiască propunerea care [îi] fusese adresată”, în scopul aplicării dispozițiilor generale de aplicare viitoare, „care vor intra în vigoare retroactiv de la 1 ianuarie 2009”.
24 La 17 decembrie 2010, reclamanta a formulat o reclamație în temeiul articolului 90 alineatul (2) din statut, îndreptată împotriva comunicării din 17 septembrie 2010. Reclamația respectivă a fost respinsă la 12 aprilie 2011 pentru motivul că comunicarea din 17 septembrie 2010 nu conținea un act care lezează.
25 Ca urmare a adoptării DGA 2011, PMO 4 a transmis reclamantei, la 24 mai 2011, o a doua propunere privind sporul de ani de plată a contribuțiilor, însoțită de o notă prin care se explica faptul că noua propunere „anulează și înlocuiește” prima propunere privind sporul de ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii (denumită în continuare „a doua propunere privind sporul de ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii”). Potrivit celei de a doua propuneri privind sporul de ani de plată a contribuțiilor, coeficienții de conversie reținuți în prima propunere privind sporul de ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii erau „caduci” și „lipsiți de temei legal începând cu 1 ianuarie 2009” ca urmare a intrării în vigoare, la aceeași dată, a ratei dobânzii stabilite prin Regulamentul nr. 1324/2008. Această rată a dobânzii ar fi fost unul dintre elementele incluse în calcularea coeficienților de conversie care trebuiau utilizați la conversia drepturilor de pensie dobândite anterior în număr de ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii statutar ce trebuiau bonificați. În consecință, prima propunere privind sporul de ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii trebuia „să fie considerat[ă] drept nul[ă] și neavenit[ă]”. Prin aplicarea coeficienților de conversie stabiliți prin DGA 2011, numărul de ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii ce trebuiau bonificați, recalculat astfel, era de 17 ani și 7 luni.
26 La 3 iunie 2011, reclamanta a formulat o reclamație în temeiul articolului 90 alineatul 2 din statut împotriva DGA 2011 și mai exact a articolului 9 din acestea, apreciind că prin această dispoziție se aducea atingere principiului neretroactivității.
27 Prin decizia din 28 iulie 2011, comunicată consilierului juridic al reclamantei la 29 iulie 2011, autoritatea împuternicită să facă numiri (denumită în continuare „AIPN”), după ce a precizat că „[i]ndiferent de aspectul dacă DGA [2011] p[uteau] fi calificate drept act[e] care lezează, a [doua] propunere [privind sporul de ani de plată a contribuțiilor] [... ] [era] analizată drept un act care lezează” și că, în consecință, a doua propunere privind sporul de ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii era cea care „f[ăcea] obiectul prezentei decizii”, a respins reclamația (denumită în continuare „decizia de respingere a reclamației”).
Procedura și concluziile părților
28 Prin act separat depus la grefa Tribunalului la 4 ianuarie 2012, Comisia a ridicat o excepție de inadmisibilitate în temeiul articolului 78 din Regulamentul de procedură al Tribunalului și a solicitat Tribunalului să se pronunțe fără a intra în dezbaterea fondului.
29 Prin actul depus la grefa Tribunalului la 27 ianuarie 2012, reclamanta a prezentat observații referitoare la excepția de inadmisibilitate ridicată de Comisie.
30 Prin scrisoarea din 25 mai 2012, grefa Tribunalului a informat părțile că Tribunalul a decis să unească excepția de inadmisibilitate cu fondul.
31 Reclamanta solicită Tribunalului:
– anularea deciziei de respingere a reclamației;
– în măsura în care este necesar, anularea celei de a doua propuneri privind sporul de ani de plată a contribuțiilor;
– „aplicând dacă este necesar articolul 277 [TFUE]”, anularea DGA 2011 și mai exact a articolului 9 din acestea;
– obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
32 Comisia solicită Tribunalului:
– declararea acțiunii ca fiind inadmisibilă și în orice caz nefondată;
– obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
33 Prin scrisoarea din 28 ianuarie 2013, Tribunalul a solicitat părților, în cadrul măsurilor de organizare a procedurii, să aducă precizări cu privire la anumite puncte din înscrisurile acestora și să prezinte diverse documente. Părțile au răspuns la aceste măsuri în conformitate cu instrucțiunile Tribunalului.
34 Cauza, atribuită inițial Camerei a treia a Tribunalului, a fost trimisă spre judecare ședinței plenare a Tribunalului, aspect despre care părțile au fost informate prin scrisoarea grefei din 7 februarie 2013 privind convocarea la ședință și comunicarea raportului pregătitor de ședință.
În drept
Cu privire la obiectul acțiunii
35 Prin intermediul primului capăt de cerere, reclamanta solicită anularea deciziei de respingere a reclamației.
36 În această privință, este necesar să se amintească faptul că concluziile în anulare îndreptate formal împotriva deciziei de respingere a unei reclamații au ca efect, în cazul în care această decizie este lipsită de conținut autonom, sesizarea Tribunalului în ceea ce privește actul care lezează împotriva căruia a fost introdusă reclamația (Hotărârea Curții din 17 ianuarie 1989, Vainker/Parlamentul European, 293/87, punctul 8).
37 În speță, reclamația din 3 iunie 2011, deși îndreptată împotriva DGA 2011, a fost interpretată de AIPN ca fiind îndreptată numai împotriva celei de a doua propuneri privind sporul de ani de plată a contribuțiilor, ceea ce reclamanta nu a contestat în fața Tribunalului.
38 Or, decizia de respingere a reclamației confirmă a doua propunere privind sporul de ani de plată a contribuțiilor. În consecință, este necesar ca concluziile îndreptate împotriva deciziei de respingere a reclamației să fie îndreptate împotriva celei de a doua propuneri privind sporul de ani de plată a contribuțiilor, care face de altfel obiectul celui de al doilea capăt de cerere.
39 Prin intermediul celui de al treilea capăt de cerere, reclamanta solicită anularea, „în măsura în care este necesar […], aplicând dacă este necesar articolul 277 [TFUE ]”, a DGA 2011 și mai exact a articolului 9 din acestea.
40 Reiese din trimiterea la articolul 277 TFUE și din argumentele din cererea introductivă că reclamanta, prin intermediul celui de al treilea capăt de cerere, invocă în realitate excepția de nelegalitate a articolului 9 din actul cu aplicabilitate generală care este DGA 2011, excepție care, presupunând că este fondată, nu poate să conducă, în speță, decât la anularea celei de a doua propuneri privind sporul de ani de plată a contribuțiilor, care face chiar obiectul celui de al doilea capăt de cerere.
41 Având în vedere toate cele de mai sus, este necesar să se examineze numai concluziile în anularea celei de a doua propuneri privind sporul de ani de plată a contribuțiilor.
Cu privire la excepția de inadmisibilitate
Argumentele părților
42 Comisia susține că acțiunea este inadmisibilă întrucât ar fi îndreptată împotriva celei de a doua propuneri privind sporul de ani de plată a contribuțiilor, care nu ar fi un act care lezează.
43 Potrivit Comisiei, procedura administrativă privind soluționarea cererilor de transfer al drepturilor de pensie dobândite într‑un sistem de pensii național ar cuprinde mai multe etape. Or, propunerea privind sporul de ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii ar fi numai una dintre etapele acestei proceduri.
44 Acordarea unui spor de ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii cuprinsă în propunerea adresată persoanei interesate ar deveni definitivă numai după ce sumele corespunzătoare capitalului actualizat al drepturilor de pensie au fost efectiv plătite în contul bancar al Comisiei de către fondurile de pensii naționale sau internaționale în cauză, astfel încât decizia de acordare a unui spor notificată funcționarului după încasarea capitalului transferat ar fi singurul act care lezează funcționarul care a depus o cerere de transfer.
45 În aceste condiții, a doua propunere privind sporul de ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii ar fi un act pregătitor, al cărui scop ar fi numai cel de a pregăti decizia finală de acordare a unui spor.
46 În ședință, Comisia a arătat de asemenea că drepturile de pensie ale funcționarului nu sunt definitivate prin propunerea privind sporul de ani de plată a contribuțiilor, a fortiori atunci când aceasta nu a fost acceptată de persoana interesată și că, între adoptarea acestei propuneri și cea a deciziei de închidere a procedurii, cuantumul capitalului transferat și, pe cale de consecință, numărul de ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii care trebuie luați în considerare s‑ar putea modifica. Comisia se întemeiază în această privință pe articolul 11 alineatul (2) din anexa VIII la statut, care prevede că instituția interesată stabilește „pe baza capitalului transferat” numărul de ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii pe care îi ia în considerare potrivit sistemului de pensii al Uniunii pentru perioada de serviciu anterioară.
47 Dimpotrivă, reclamanta apreciază că, potrivit jurisprudenței, o propunere privind sporul de ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii este un act care lezează, indiferent de acceptarea sau de neacceptarea acesteia de către funcționarul în cauză.
Aprecierea Tribunalului
48 Trebuie amintit mai întâi că sistemul de transfer al drepturilor de pensie, astfel cum este prevăzut la articolul 11 alineatul (2) din anexa VIII la statut, întrucât permite o coordonare între sistemele naționale și sistemul de pensii al Uniunii, urmărește să faciliteze trecerea angajaților naționali, publici sau privați, și de asemenea internaționali în administrația Uniunii și să asigure astfel Uniunii cele mai bune posibilități de a alege un personal calificat care are deja o experiență profesională adecvată (Ordonanța Curții din 9 iulie 2010, Ricci, C‑286/09 și C‑287/09, punctul 28 și jurisprudența citată).
49 În acest context, Tribunalul de Primă Instanță al Comunităților Europene a considerat în special că propunerile privind sporul de ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii transmise funcționarului în vederea acordului sunt „decizii” care au un efect dublu: pe de o parte, cel de a conserva în folosul funcționarului interesat și în sistemul juridic de origine cuantumul drepturilor de pensie pe care le‑a dobândit în sistemul de pensii corespunzător și, pe de altă parte, cel de a asigura în sistemul juridic al Uniunii și sub rezerva îndeplinirii anumitor condiții suplimentare luarea în considerare a acestor drepturi în sistemul de pensii al Uniunii (Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 18 decembrie 2008, Belgia și Comisia/Genette, T‑90/07 P și T‑99/07 P, punctul 91 și jurisprudența citată).
50 În ceea ce privește Tribunalul, acesta a statuat deja de asemenea că propunerile privind sporul de ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii constituie acte cu caracter unilateral, care nu necesită nicio altă măsură din partea instituției competente și care lezează funcționarul interesat. În caz contrar, astfel de acte nu ar putea face, ca atare, obiectul unei contestații contencioase sau cel puțin nu ar putea face obiectul unei reclamații și al unei acțiuni decât în urma adoptării unei decizii ulterioare, la o dată nedeterminată, emisă de o altă autoritate decât AIPN. Această analiză nu ar respecta nici dreptul funcționarilor la o protecție jurisdicțională efectivă, nici cerințele de securitate juridică inerente normelor privind termenele prevăzute de statut (Ordonanța Tribunalului din 10 octombrie 2007, Pouzol/Curtea de Conturi, F‑17/07, punctele 52 și 53).
51 În sfârșit, această linie jurisprudențială a fost de asemenea confirmată prin Hotărârea Tribunalului din 11 decembrie 2012, Cocchi și Falcione/Comisia (F‑122/10, care face obiectul unui recurs pendinte la Tribunalul Uniunii Europene, cauza T‑103/13 P, punctele 37-39), în care Tribunalul a statuat că propunerea privind sporul de ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii era un act care lezează funcționarul în cauză.
52 În definitiv, reiese din jurisprudența citată la punctele 49-51 din prezenta hotărâre că propunerea privind sporul de ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii pe care serviciile competente ale Comisiei o supun acordului funcționarului, în cadrul procedurii administrative de transfer al drepturilor de pensie în mai multe etape descrise mai sus, este un act unilateral, detașabil de cadrul procedural în care intervine și adoptat în temeiul unei competențe nediscreționare, atribuită ex lege instituției, întrucât rezultă direct din dreptul individual pe care articolul 11 alineatul (2) din anexa VIII la statut îl conferă în mod expres funcționarilor și agenților la intrarea în funcție a acestora în cadrul Uniunii.
53 Astfel, exercitarea acestei competențe nediscreționare impune Comisiei să elaboreze o propunere privind sporul de ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii care să se întemeieze pe toate datele relevante pe care trebuie să le obțină de la autoritățile naționale sau internaționale implicate, tocmai în cadrul unei coordonări strânse și al unei cooperări loiale între acestea din urmă și serviciile sale. În consecință, o astfel de propunere privind sporul de ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii nu poate fi considerată drept manifestarea unei „simple intenții” a serviciilor instituției de a informa funcționarul interesat, în așteptarea primirii efective a acordului său și, ulterior, a încasării capitalului care permite să se procedeze la acordarea sporului. Dimpotrivă, o astfel de propunere constituie angajamentul necesar din partea instituției de a efectua în mod corect punerea în aplicare efectivă a dreptului de a transfera drepturile de pensie ale funcționarului, pe care acesta l‑a exercitat prin depunerea cererii sale de transfer. Transferul capitalului actualizat la sistemul de pensii al Uniunii constituie, în sine, executarea unei obligații distincte care revine autorităților naționale sau internaționale și care este necesară pentru a completa întreaga procedură de transfer al drepturilor de pensie la fondurile din sistemul de pensii al Uniunii.
54 De aceea, exercitarea competenței nediscreționare în scopul punerii în aplicare a articolului 11 alineatul (2) din anexa VIII la statut impune Comisiei să depună toată diligența necesară pentru a permite funcționarului care a depus o cerere de aplicare a articolului 11 alineatul (2) din anexa VIII la statut să își exprime acordul cu privire la propunerea privind sporul de ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii în deplină cunoștință de cauză, atât în ceea ce privește elementele necesare de calcul referitoare la determinarea numărului de ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii statutar care trebuie luați în considerare, cât și în ceea ce privește normele care reglementează „la data cererii de transfer” modalitățile acestui calcul, după cum precizează textul articolului 11 alineatul (2) din anexa VIII la statut. Această dispoziție prevede astfel că instituția în cadrul căreia își exercită atribuțiile funcționarul „stabilește”, prin intermediul unor dispoziții generale de aplicare și ținând seama de salariul de bază, de vârstă și de cursul de schimb la data depunerii cererii de transfer, „numărul de ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii” pe care aceasta îi ia în considerare.
55 Reiese din toate cele de mai sus că o propunere privind sporul de ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii este un act care lezează funcționarul care a depus o cerere de transfer al drepturilor sale de pensie.
56 Această concluzie este confirmată de asemenea de considerațiile prezentate în continuare.
57 În primul rând, confirmând o practică anterioară care era exprimată în clauzele prevăzute în propunerile privind sporul de ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii, DGA 2011 prevăd de acum în mod expres la articolul 8 că acordul pe care funcționarul este invitat să îl exprime cu privire la propunerea privind sporul de ani de plată a contribuțiilor, odată exprimat, este „irevocabil”. Or, caracterul irevocabil al acordului funcționarului odată exprimat se justifică numai în cazul în care Comisia, la rândul său, a transmis persoanei interesate o propunere al cărei conținut a fost calculat și prezentat cu întreaga diligență necesară și care obligă Comisia, în sensul în care îi impune să continue, pe această bază, procedura de transfer, în cazul unui acord al persoanei interesate.
58 În al doilea rând, propunerea privind sporul de ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii se face, în principiu, pe baza unei metode de calcul care este aceeași cu cea aplicată în momentul în care sistemul de pensii al Uniunii primește integral capitalul transferat definitiv de fondurile de pensii naționale sau internaționale de origine.
59 Ceea ce ar putea cel mult să se schimbe, dacă este cazul, între data propunerii privind sporul de ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii și cea a încasării definitive a capitalului ar fi suma despre care este vorba, întrucât cuantumul capitalului transferabil actualizat la data cererii de transfer poate fi diferit de cuantumul capitalului la data la care acesta este efectiv transferat, în funcție, de exemplu, de variațiile ratelor de schimb. Chiar și în acest din urmă caz, care, pe de altă parte, poate afecta numai transferurile de capital exprimate în alte monede decât euro, metoda de calcul aplicată pentru aceste două valori este de fapt aceeași.
60 În al treilea rând, teza Comisiei potrivit căreia numai decizia de acordare a unui spor adoptată după încasarea definitivă a capitalului despre care este vorba ar leza funcționarul în cauză este vădit contrară scopului procedurii administrative de transfer al drepturilor de pensie. Această procedură are ca finalitate tocmai să permită funcționarului interesat să decidă, în deplină cunoștință de cauză și înainte de transferarea definitivă la sistemul de pensii al Uniunii a capitalului corespunzător tuturor contribuțiilor sale, dacă este mai avantajos pentru el să cumuleze drepturile de pensie anterioare cu cele pe care le dobândește în calitate de funcționar al Uniunii sau, dimpotrivă, să păstreze aceste drepturi în sistemul juridic național (a se vedea Hotărârea Belgia și Comisia/Genette, citată anterior, punctul 91). Astfel, teza Comisiei ar obliga funcționarul interesat să conteste metoda prin care serviciile Comisiei au calculat numărul anilor de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii bonificați la care are dreptul numai după ce fondurile de pensii naționale sau internaționale de origine au transferat definitiv capitalul către Comisie, ceea ce în practică ar anula însăși esența dreptului conferit funcționarului de articolul 11 alineatul (2) din anexa VIII la statut de a alege să își transfere drepturile de pensie sau să le păstreze în fondurile de pensii naționale sau internaționale de origine.
61 În sfârșit, în al patrulea rând, nu se poate susține, astfel cum procedează Comisia, că propunerile privind sporul de ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii sunt numai acte pregătitoare pentru motivul că articolul 11 alineatul (2) din anexa VIII la statut impune ca numărul anilor de plată a contribuțiilor să se calculeze „pe baza capitalului transferat”.
62 În această privință trebuie mai întâi să amintim că reiese din modul de redactare a articolului 11 alineatul (2) din anexa VIII la statut că instituția interesată „stabilește” numărul de ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii mai întâi „prin intermediul unor dispoziții generale de punere în aplicare și ținând seama de salariul de bază, de vârstă și de cursul de schimb la data depunerii cererii de transfer” și că aceasta ia ulterior în considerare numărul de ani de plată a contribuțiilor, astfel stabilit, conform sistemului de pensii al Uniunii, „pe baza capitalului transferat”.
63 Această formulare este confirmată de modul de redactare a articolului 7 din DGA 2004 și a articolului 7 din DGA 2011. Redactarea ambelor articole prevede astfel, la alineatul (1), că numărul de ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii care sunt luați în considerare „se calculează ulterior pe baza cuantumului transferabil reprezentând drepturile dobândite [... ], după deducerea cuantumului care reprezintă aprecierea capitalului între data înregistrării cererii de transfer și data transferului efectiv”.
64 Alineatul (2) al articolului 7 din DGA 2004 și DGA 2011 precizează în schimb că numărul de ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii care trebuie luați în considerare „se calculează ulterior […] pe baza cuantumului transferat”, în conformitate cu formula matematică prevăzută la prima liniuță a aceluiași alineat.
65 Prin urmare, reiese din dispozițiile menționate mai sus că propunerile privind sporul de ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii sunt calculate pe baza cuantumului transferabil la data înregistrării cererii, astfel cum este comunicat serviciilor Comisiei de către autoritățile naționale sau internaționale competente, cu deducerea, dacă este cazul, a cuantumului care reprezintă aprecierea capitalului între data înregistrării cererii și data transferul efectiv, întrucât această diferență pecuniară nu trebuie de fapt să fie suportată de sistemul de pensii al Uniunii.
66 Rezultă din toate considerațiile de mai sus că a doua propunere privind sporul de ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii este un act care lezează și că, prin urmare, concluziile în anulare sunt admisibile. În consecință, este necesar să se respingă excepția de inadmisibilitate ridicată de Comisie.
Cu privire la fond
67 În susținerea concluziilor sale în anulare îndreptate împotriva celei de a doua propuneri privind sporul de ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii, reclamanta invocă un singur motiv, întemeiat pe „încălcarea articolului 11 alineatul (2) din anexa VIII la [s]tatut [și] a articolului 26 alineatul (4) din anexa XIII la [s]tatut, încălcarea drepturilor dobândite, precum și încălcarea principiilor securității juridice și neretroactivității [și] o eroare vădită de apreciere”.
Argumentele părților
68 Reclamanta susține că articolul 11 alineatul (2) din anexa VIII la statut impune Comisiei, dacă aceasta dorește să modifice valorile actuariale aplicabile cererilor de transfer al drepturilor de pensie dobândite într‑un stat membru la sistemul de pensii al Uniunii (denumit în continuare „transferul «in»”), obligația să adopte în prealabil noi dispoziții generale de aplicare. Or, Comisia ar fi adoptat noi dispoziții generale de aplicare numai la 3 martie 2011. DGA 2004, în vigoare anterior acestei date, ar fi, prin urmare, singurele aplicabile cererii de transfer.
69 Intrarea în vigoare a Regulamentului nr. 1324/2008 la 1 ianuarie 2009 nu ar afecta ratele care trebuie aplicate pentru a calcula numărul de ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii care trebuie bonificați. Astfel, acest regulament ar fi modificat rata dobânzii prevăzută la articolul 8 din anexa VIII la statut, care ar fi utilizată exclusiv în cazul unui transfer către un sistem național de pensii a echivalentului actuarial, și anume a capitalului drepturilor de pensie dobândite de un funcționar în cadrul Uniunii (denumit în continuare „transferul «out»”) și, prin urmare, nu ar fi aplicabilă în cazul unui transfer „in”.
70 Pe de altă parte, nicio dispoziție, nici din statut, nici din Regulamentul nr. 1324/2008, nu ar impune aplicarea imediată, de plin drept, a ratei dobânzii stabilite prin Regulamentul nr. 1324/2008 în ceea ce privește calculul numărului de ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii care trebuie bonificați în cazul unui transfer „in”.
71 Potrivit reclamantei, în aplicarea evaluării actuariale efectuate la fiecare cinci ani în temeiul articolului 83a alineatul (3) din statut, Regulamentul nr. 1324/2008 nu ar putea să adapteze, în mod limitativ, decât rata contribuției la sistemul de pensii al Uniunii și rata dobânzii prevăzută de dispozițiile vizate la articolul 2 din același regulament. Prin aceste măsuri, Consiliul ar fi „epuizat”, în consecință, toate prerogativele pe care i le conferă articolul 83a din statut. Consiliul nu ar fi fost abilitat să adopte o decizie de orice fel care să afecteze calculul prevăzut la articolul 11 alineatul (2) din anexa VIII la statut.
72 În plus, modificarea ratei dobânzii decise de Consiliu nu ar putea fi aplicabilă obligatoriu în mod simultan tuturor calculelor actuariale.
73 Reclamanta susține de asemenea că drepturile sale s‑au cristalizat la data cererii de transfer, și anume la 3 noiembrie 2009, și, prin urmare, ar fi trebuit definite în aplicarea DGA 2004, singurele în vigoare la această dată.
74 În sfârșit, reclamanta consideră că aplicarea retroactivă a DGA 2011 era „neașteptată”. Nota directorului general al Direcției Generale „Resurse Umane și Securitate” din 25 mai 2010 și comunicarea din 30 iulie 2010 anunțau că noile norme nu vor fi aplicate retroactiv.
75 În ceea ce o privește, Comisia susține că, deși Regulamentul nr. 1324/2008 nu putea să modifice articolul 11 alineatul (2) din anexa VIII la statut, întrucât această dispoziție nu menționează rata dobânzii care trebuie utilizată pentru a calcula echivalentul actuarial, dispozițiile generale de aplicare a articolului 11 alineatul (2) din anexa VIII la statut utilizează în schimb coeficienți de conversie care ar fi „legați direct de ratele prevăzute la articolul 8 din anexa VIII [la statut]”.
76 În opinia Comisiei, modificarea ratei dobânzii prevăzute la articolul 8 din anexa VIII la statut, stabilită la 1 ianuarie 2009 prin intrarea în vigoare a Regulamentului nr. 1324/2008, ar fi determinat, prin urmare, „în mod necesar”, la aceeași dată, modificarea coeficienților de conversie menționați. Coeficienții de conversie prevăzuți de DGA 2004 ar fi devenit astfel „caduci” și lipsiți de temei legal la 1 ianuarie 2009, iar aceasta independent de orice abrogare formală și contextuală a DGA 2004.
Aprecierea Tribunalului
77 Cu titlu introductiv, trebuie să se constate că motivul întemeiat pe o eroare vădită de apreciere nu este susținut în niciun fel, nefiind invocat niciun argument în sprijinul său. Prin urmare, este necesară respingerea acestuia în temeiul articolului 35 alineatul (1) litera (e) din Regulamentul de procedură.
78 În cadrul motivului său unic, reclamanta invocă o excepție de nelegalitate a articolului 9 al treilea paragraf ultima teză, precum și a articolului 9 al patrulea paragraf prima teză din DGA 2011. Potrivit reclamantei, aceste dispoziții din DGA 2011 prevăd că coeficienții de conversie incluși în anexa 1 din DGA 2011, stabiliți în conformitate cu Regulamentul nr. 1324/2008, se aplică de la 1 ianuarie 2009, data intrării în vigoare a regulamentului respectiv, în timp ce la această dată anexa 2 din DGA 2004, care prevedea coeficienți de conversie diferiți și aplicabili de la 1 mai 2004, nu a făcut obiectul niciunei modificări formale. Reclamanta susține că o astfel de modificare formală se impunea, în temeiul articolului 11 alineatul (2) din anexa VIII la statut, și că aplicarea cu efect retroactiv la 1 ianuarie 2009 a noilor coeficienți de conversie prevăzuți în anexa 1 din DGA 2011, inclusiv în cazul dosarelor funcționarilor și agenților ale căror cereri de transfer „in” fuseseră introduse înainte de această dată, încalcă principiile securității juridice și neretroactivității.
79 Pentru a justifica în drept articolul 9 al treilea și al patrulea paragraf din DGA 2011, Comisia susține, în esență, că articolul 2 din Regulamentul nr. 1324/2008 a făcut să devină caduce și a lipsit în mod automat de temei legal DGA 2004 în ceea ce privește modul de calcul al numărului de ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii care trebuie luați în considerare.
– Cu privire la incidența Regulamentului nr. 1324/2008 asupra DGA 2004
80 Reiese din modul de redactare a articolului 2 din Regulamentul nr. 1324/2008 că acesta vizează, în ceea ce privește funcționarii și ceilalți agenți ai Uniunii, numai două aspecte.
81 Primul se referă la stabilirea, prin articolul 4 alineatul (1) din anexa VIII la statut, a ratei aplicabile la calcularea drepturilor de pensie ale unui funcționar care își reia serviciul în cadrul Uniunii după ce a încheiat anterior o perioadă în cadrul acesteia. Acest aspect este de la bun început lipsit de relevanță în speță.
82 Cel de al doilea se referă la stabilirea ratei care trebuie utilizată pentru definirea „echivalentului actuarial” al pensiei pentru limită de vârstă. Or, trebuie să se constate că această noțiune este utilizată la articolul 11 alineatul (1) din anexa VIII la statut pentru transferurile „out”, iar nu la articolul 11 alineatul (2) din aceeași anexă pentru transferurile „in”.
83 Astfel, trebuie amintit că articolul 11 din anexa VIII la statut face o distincție clară între, pe de o parte, transferul „out”, la alineatul (1), și, pe de altă parte, transferul „in”, la alineatul (2).
84 În cazul unui transfer „out”, articolul 11 alineatul (1) din anexa VIII la statut prevede că funcționarul în cauză are dreptul de a transfera „echivalentul actuarial, actualizat la data transferului efectiv, al drepturilor sale de pensie pentru limită de vârstă dobândite în cadrul Uniunii”. În schimb, în cazul unui transfer „in”, alineatul (2) al aceleiași dispoziții prevede că funcționarul interesat poate plăti Uniunii „capitalul, actualizat până la data transferului efectiv, reprezentând drepturile de pensie dobândite [în cadrul sistemului național sau internațional la care fusese afiliat până atunci]”. În cazul unui transfer „out”, suma de bani transferată este „echivalentul actuarial” al drepturilor dobândite în cadrul Uniunii; în ipoteza unui transfer „in”, suma de bani transferată este „capitalul actualizat”, și anume o sumă de bani care reprezintă material drepturile de pensie dobândite în temeiul activităților anterioare ale funcționarului în cauză în sistemul național sau internațional de pensii despre care este vorba, astfel cum a fost actualizat în temeiul articolului 11 alineatul (2) primul paragraf din anexa VIII la statut, la data transferului efectiv (a se vedea în acest sens Hotărârea Curții din 5 decembrie 2013, Časta, C‑166/12, punctul 26).
85 Or, „echivalentul actuarial” menționat la alineatul (1) al articolului 11 din anexa VIII la statut și „capitalul actualizat” menționat la alineatul (2) al aceluiași articol sunt două noțiuni juridice distincte, aparținând fiecare unor sisteme independente unul de celălalt.
86 Astfel, „echivalentul actuarial” se prezintă, în dreptul statutului, ca o noțiune autonomă, proprie sistemului regimului de pensii al Uniunii. Acesta este definit la articolul 8 din anexa VIII la statut ca „fiind egal cu valoarea în capital a prestației [pensiei pentru limită de vârstă] care îi revine funcționarului, calculată conform tabelului mortalității menționat la articolul 9 din anexa XII [la statut] și pe baza ratei dobânzii de 3,1 % pe an, care poate fi revizuită în conformitate cu normele prevăzute la articolul 10 din anexa XII [la statut]”. Cea mai recentă revizuire a ratei dobânzii menționate la articolul 8 din anexa VIII la statut a fost efectuată, potrivit articolului 10 din anexa XII la statut, chiar prin Regulamentul nr. 1324/2008, care a redus rata dobânzii de la 3,5 % la 3,1 %.
87 În schimb, „capitalul actualizat” nu este definit de statut, care nu indică nici metoda sa de calcul, iar aceasta întrucât procedurile de calcul și modalitățile de control ale acestui calcul sunt, astfel cum precizează în mod constant jurisprudența, exclusiv de competența autorităților naționale sau internaționale implicate (Hotărârea Belgia și Comisia/Genette, citată anterior, punctele 56 și 57 și jurisprudența citată).
88 Comisia susține însă că echivalentul actuarial ar fi totodată o „metodă de calcul” care, ca atare, ar trebui să fie utilizată nu numai în cazul unui transfer „out”, atunci când sumele ies din fondurile sistemului de pensii al Uniunii pentru a intra în cele ale unui sistem de pensii al unui stat membru sau al unei organizații internaționale, ci și în cazul unui transfer „in”, atunci când, invers, sumele de bani intră în fondurile sistemului de pensii al Uniunii.
89 Ca metodă de calcul, echivalentul actuarial s‑ar aplica deci, potrivit Comisiei, ambelor cazuri de transfer al drepturilor de pensie pentru limită de vârstă. Comisia subliniază în această privință că articolul 11 alineatul (2) din anexa VIII la statut prevede, de la reforma statutară din 2004, o nouă condiție în sarcina autorităților naționale interesate, și anume de a „actualiza până la data transferului efectiv” capitalul corespunzător tuturor contribuțiilor plătite de funcționarul care intră în serviciul Uniunii. Potrivit Comisiei, această nouă condiție, în măsura în care figurează în statut, ar crea în sarcina autorităților naționale interesate obligația de a actualiza capitalul potrivit parametrilor indicați în statut, inclusiv rata dobânzii, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Regulamentul nr. 1324/2008.
90 Teza Comisiei nu este însă justificată în drept.
91 Astfel, reiese din jurisprudență că sistemul de transfer „in” cuprinde două etape administrative distincte. Prima etapă constă în stabilirea capitalului actualizat de către autoritățile naționale sau internaționale care administrează sistemul de pensii la care persoana interesată a fost afiliată până la intrarea sa în serviciul Uniunii. Ansamblul acestei etape este de competența exclusivă a autorităților naționale sau internaționale competente. A doua etapă, în schimb, constă în transformarea, de către instituția Uniunii în cauză, a capitalului actualizat, stabilit astfel de către autoritățile naționale sau internaționale de origine, în ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii care trebuie luați în considerare în sistemul de pensii al Uniunii, iar aceasta pe baza unor norme specifice sistemului de pensii al Uniunii, inclusiv normele cuprinse în dispozițiile generale de aplicare pe care fiecare instituție este obligată să le adopte pentru transferurile „in” (a se vedea în acest sens Hotărârea Belgia și Comisia/Genette, citată anterior, punctele 56 și 57).
92 Cele două decizii, privind, prima, stabilirea capitalului actualizat și, a doua, transformarea acestor active în ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii se situează, în consecință, în două sisteme juridice diferite și intră fiecare sub incidența unor controale jurisdicționale specifice fiecăruia dintre aceste două sisteme juridice (Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 18 martie 2004, Lindorfer/Consiliul, T‑204/01, punctele 28-31).
93 Împrejurarea că articolul 11 alineatul (2) din anexa VIII la statut prevede, de la reforma statutară din 2004, că autoritățile naționale sau internaționale trebuie să actualizeze, până la data transferului efectiv, capitalul corespunzător tuturor contribuțiilor plătite de funcționarul sau de agentul care intră în serviciul Uniunii include în mod cert o obligație în sarcina autorităților menționate, însă nu implică, în lipsa unei dispoziții exprese în acest sens, că această actualizare ar trebui să se efectueze potrivit metodei stabilite pentru transferurile „out”. Dimpotrivă, după cum Curtea a statuat în Hotărârea Časta, citată anterior, punctele 25 și 26, statele membre sunt libere să aplice fie metoda numită „a echivalentului actuarial”, fie metoda numită „a valorii forfetare de răscumpărare”, fie chiar alte metode.
94 În consecință, în ceea ce privește, în primul rând, calcularea de către autoritățile naționale sau internaționale competente a capitalului actualizat în vederea transferului „in”, acest capital este stabilit pe baza dreptului național aplicabil și potrivit modalităților definite de acest drept sau, în cazul unei organizații internaționale, de normele proprii, iar nu pe baza articolului 8 din anexa VIII la statut și potrivit ratei dobânzii stabilite de această dispoziție. De altfel, în acest sens a statuat Tribunalul de Primă Instanță la punctul 57 din Hotărârea Belgia și Comisia/Genette, citată anterior, când a precizat că, în cazul unui transfer „in”, decizia privind calcularea drepturilor de pensie care urmează a fi transferate se situează în sistemul juridic național competent și intră numai sub incidența controlului instanței naționale (a se vedea în acest sens Hotărârea Časta, citată anterior, punctul 24).
95 Rezultă că articolul 2 din Regulamentul nr. 1324/2008 nu trebuie luat în considerare ca element al metodei de calcul al capitalului corespunzător drepturilor de pensie dobândite de funcționar sau de agent înainte de a intra în serviciul Uniunii și că nu trebuie să fie în mod obligatoriu luat în considerare de autoritățile naționale sau internaționale în cauză atunci când acestea efectuează actualizarea capitalului respectiv pe care sunt obligate să îl transfere.
96 În al doilea rând, în ceea ce privește calcularea de către serviciile instituției interesate a numărului de ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii bonificați și care trebuie luați în considerare în sistemul de pensii al Uniunii, calculare care este distinctă de calcularea capitalului actualizat, după cum rezultă de la punctele 91-93 din prezenta hotărâre, trebuie constatat că nici articolul 11 alineatul (2) din anexa VIII la statut, referitor la transferurile „in” și nicio altă dispoziție statutară nu prevede în mod expres obligația de a aplica la calcularea numărului de ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii bonificați în sistemul de pensii al Uniunii rata dobânzii prevăzută la articolul 8 din aceeași anexă. Rezultă că afirmația Comisiei potrivit căreia coeficienții de conversie, în cazul unui transfer „in”, ar fi „în legătură directă” cu rata dobânzii prevăzute la articolul 8 din anexa VIII la statut nu se întemeiază pe nicio dispoziție statutară.
97 În plus, Consiliul nu poate să reducă sfera de aplicare a articolului 11 alineatul (2) al doilea paragraf din anexa VIII la statut prin intermediul unui regulament de punere în aplicare adoptat în temeiul articolului 83a din statut, contestând autonomia pe care legiuitorul Uniunii a recunoscut‑o, în această dispoziție, instituțiilor, conferindu‑le competența de a stabili, prin intermediul unor dispoziții generale de aplicare, numărul de ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii bonificați în cazul unui transfer „in”.
98 În mod cert, articolul 7 alineatul (2) din DGA 2004 face trimitere, în scopul calculării numărului de ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii care trebuie luați în considerare pe baza capitalului efectiv transferat la sistemul de pensii al Uniunii, la valorile actuariale V2 prevăzute în tabelul din anexa 2 la DGA 2004, care sunt la rândul lor, potrivit aceleiași anexe 2, „calculate pe baza parametrilor prevăzuți în anexa XII la statut”. Or, printre acești parametri figurează rata stabilită la articolul 8 din anexa VIII la statut.
99 Cu toate acestea, anexa 2 la DGA 2004 prevede valorile actuariale astfel cum sunt calculate pe baza, în special, a ratei de 3,5 % prevăzute la articolul 8 din anexa VIII la statut, anterior modificării sale prin Regulamentul nr. 1324/2008. Tocmai aceste valori sunt cele care au fost luate în considerare de Comisie pentru stabilirea primei propuneri privind sporul de ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii, chiar dacă articolul 8 din anexa VIII la statut fusese între timp modificat prin Regulamentul nr. 1324/2008.
100 În aceste condiții, în cadrul punerii în aplicare a articolului 11 alineatul (2) din anexa VIII la statut și în special în scopul actualizării coeficienților de conversie în cazul unui transfer „in”, în raport cu noua rată de 3,1 % prevăzută la articolul 8 din anexa VIII la statut, ca urmare a intrării în vigoare a Regulamentului nr. 1324/2008, era de competența Comisiei, în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) menționat, care face trimitere la dispozițiile generale de aplicare în ceea ce privește punerea sa în aplicare, și de asemenea în conformitate cu principiul securității juridice, să modifice DGA 2004 și să stabilească un nou tabel de valori actuariale. De altfel, aceasta este chiar ceea ce a făcut Comisia prin adoptarea DGA 2011, care includ în anexă noi valori actuariale, denumite în aceste ultime dispoziții generale de aplicare „coeficienți de conversie”, în scopul calculării numărului de ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii bonificați.
101 Trebuie adăugat că articolul 8 din anexa VIII la statut, astfel cum a fost modificat ca urmare a intrării în vigoare a Regulamentului nr. 1324/2008, nu ar putea fi aplicabil transferurilor „in” decât pe calea unor dispoziții generale de aplicare, a căror adoptare este de competența instituțiilor în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din anexa VIII la statut. Aplicabilitatea articolului 8 menționat, în speță, decurge din trimiterea la „parametrii prevăzuți în anexa XII la statut”, care figurează în titlul anexei 2 la DGA 2004, iar aceasta în măsura în care anexa XII menționată face referire ea însăși, prin articolul 1 alineatul (2), prin articolul 10 alineatul (2), precum și prin articolul 12, la rata prevăzută la articolul 8 din anexa VIII la statut. Or, titlul anexei 2 la DGA 2004 are o valoare explicativă a metodei de calcul reținute de Comisie în temeiul competențelor sale de punere în aplicare, conferite de articolul 11 alineatul (2) din anexa VIII la statut, care poate să servească numai la interpretarea dispozitivului normativ cuprins în tabelul valorilor actuariale (a se vedea, în ceea ce privește valoarea normativă a titlului unui articol dintr‑o directivă, Hotărârea Curții din 3 aprilie 2003, Hoffmann, C‑144/00, punctele 37-40). În plus, astfel de referințe în cascadă, de altfel în mare măsură ermetice, nu pot să prevaleze asupra datelor explicite care figurează în tabelul valorilor actuariale în discuție fără a încălca principiul securității juridice.
102 În concluzie, argumentul Comisiei constând în a considera că metoda de calcul a echivalentului actuarial, prevăzută la articolul 8 din anexa VIII la statut, ar trebui în mod necesar să fie utilizată și la stabilirea capitalului actualizat sau a numărului de ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii bonificați, prevăzuți la articolul 11 alineatul (2) din anexa VIII la statut, este contrară textului acestei ultime dispoziții și intenției legiuitorului Uniunii, care a urmărit astfel să mențină în statut o distincție clară între cele două cazuri de transfer al drepturilor de pensie, „in” și „out”, și, în consecință, și între noțiunile de capital actualizat și de echivalent actuarial.
103 Având în vedere cele de mai sus, teza Comisiei potrivit căreia Regulamentul nr. 1324/2008 a făcut DGA 2004 să devină caduce și le‑a lipsit în mod automat de temei legal în ceea ce privește modul de calcul al numărului de ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii bonificați este eronată în drept, justificarea unei astfel de teze încălcând atât domeniul de aplicare al regulamentului menționat, cât și articolul 11 alineatul (2) din anexa VIII la statut.
104 Prin urmare, este necesar să se examineze problema dacă Comisia avea dreptul de a aplica coeficienții noi de conversie prevăzuți în anexa 1 la DGA 2011 la cererile de transfer depuse anterior intrării în vigoare, la 1 aprilie 2011, a DGA 2011.
– Cu privire la aplicarea retroactivă a coeficienților de conversie prevăzuți în anexa 1 la DGA 2011
105 Trebuie amintit cu titlu introductiv că, potrivit unui principiu general recunoscut și cu excepția cazului în care se prevede altfel, o normă nouă este de imediată aplicare pentru situațiile care vor lua naștere în viitor, precum și pentru efectele viitoare ale situațiilor care au luat naștere, fără a fi însă constituite în întregime, sub imperiul vechii norme (Hotărârea Tribunalului din 13 iunie 2012, Guittet/Comisia, F‑31/10, punctul 47 și jurisprudența citată).
106 În consecință, este necesar să se verifice dacă, la momentul la care coeficienții noi de conversie prevăzuți de DGA 2011 au devenit aplicabili, și anume la 1 aprilie 2011, reclamanta se găsea într‑o situație creată și constituită în întregime sub imperiul DGA 2004. Doar în această ipoteză ar putea să se recunoască efectiv că coeficienții noi de conversie prevăzuți de DGA 2011 au fost aplicați în mod retroactiv reclamantei. În acest caz, ar trebui examinată excepția de nelegalitate ridicată de reclamantă și în special legalitatea aplicării retroactive a coeficienților de conversie prevăzuți de DGA 2011 în raport cu principiile securității juridice și respectării încrederii legitime (a se vedea în acest sens Hotărârea Guittet/Comisia, citată anterior, punctul 48).
107 În speță, pentru ca situația unui funcționar sau a unui agent care a depus o cerere de transfer „in” să fi fost în întregime constituită sub imperiul valorilor actuariale V2 anexate la DGA 2004, trebuie să se stabilească faptul că, cel târziu la sfârșitul zilei care precede data intrării în vigoare a noilor coeficienți de conversie prevăzuți de DGA 2011, și anume 31 martie 2011, reclamanta a acceptat propunerea privind sporul de ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii care îi fusese adresată în temeiul DGA 2004.
108 În speță, astfel cum s‑a amintit la punctul 21 din prezenta hotărâre, reclamanta nici nu a acceptat, nici nu a respins în mod formal prima propunere privind sporul de ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii. Situația sa în ceea ce privește dreptul său la transferul „in”, chiar dacă a apărut sub imperiul DGA 2004, nu era prin urmare constituită în întregime sub imperiul DGA 2004 la momentul intrării în vigoare a DGA 2011, care nu au fost, prin urmare, aplicate retroactiv în speță.
109 În aceste condiții, reclamanta nu se poate prevala nici de un drept dobândit sau de nerespectarea condițiilor de retragere a actelor administrative (a se vedea Hotărârea Cocchi și Falcione, citată anterior, punctele 42 și 43).
110 Rezultă din toate cele de mai sus că trebuie respinse ca neîntemeiate concluziile având ca obiect anularea celei de a doua propuneri de acordare a unui spor.
111 Prin urmare, prezenta acțiune trebuie respinsă.
Cu privire la cheltuielile de judecată
112 Potrivit articolului 87 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, sub rezerva altor prevederi din capitolul VIII din titlul II din respectivul regulament, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. În temeiul alineatului (2) al aceluiași articol, Tribunalul poate, în măsura impusă de echitate, să decidă ca o parte care cade în pretenții să fie obligată numai la plata parțială a cheltuielilor de judecată sau chiar să nu fie obligată la plata acestora.
113 Din motivele prezentate mai sus rezultă că reclamanta este partea care a căzut în pretenții. Cu toate acestea, este necesar să se arate faptul că atitudinea Comisiei a putut să dea naștere unor întrebări și ezitări legitime ale reclamantei. În primul rând, trebuie amintit că, în decizia de respingere a reclamației, Comisia a recunoscut din proprie inițiativă că a doua propunere privind sporul de ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii a fost analizată drept un act care lezează. Or, deși, în cadrul prezentei acțiuni, Comisia avea dreptul să ridice o excepție de inadmisibilitate invitând Tribunalul să nu intre în dezbaterea fondului, nu este mai puțin adevărat că aceasta a susținut, dimpotrivă, că propunerea privind sporul de ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii nu era „în mod vădit” un act care lezează. În plus, Comisia a precizat de trei ori, și anume în prima propunere privind sporul de ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii, precum și în comunicările din 5 mai 2010 și din 30 iulie 2010, că DGA 2004 vor fi aplicate cererilor de transfer înregistrate înainte de data intrării în vigoare a DGA 2011. Mai mult, nicio mențiune cu privire la importanța pe care ar putea să o aibă, într‑un astfel de context, acceptarea unor propuneri privind sporul de ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii de către funcționarii și agenții interesați nu figurează în aceste comunicări. În consecință, circumstanțele speței justifică aplicarea dispozițiilor articolului 87 alineatul (2) din Regulamentul de procedură și obligarea Comisiei să suporte, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, cheltuielile de judecată efectuate de reclamantă.
Pentru aceste motive,
TRIBUNALUL FUNCȚIEI PUBLICE (Ședință plenară)
declară și hotărăște:
1) Respinge acțiunea.
2) Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligată la suportarea cheltuielilor efectuate de doamna Teughels.
Van Raepenbusch | Rofes i Pujol | Perillo |
Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 11 decembrie 2013.
W. Hakenberg | | S. Van Raepenbusch |