Cauza C‑503/16

Luís Isidro Delgado Mendes

împotriva

Crédito Agrícola Seguros – Companhia de Seguros de Ramos Reais SA

(cerere de decizie preliminară formulată de Tribunal da Relação de Évora)

„Trimitere preliminară – Asigurare obligatorie de răspundere civilă auto – Directivele 72/166/CEE, 84/5/CEE, 90/232/CEE și 2009/103/CE – Furt al unui vehicul – Accident de circulație – Vătămări corporale și prejudicii materiale suferite de persoana asigurată proprietar al vehiculului, în calitate de pieton – Răspundere civilă – Despăgubire – Acoperire prin asigurarea obligatorie – Clauze de excludere – Reglementare națională prin care se exclude persoana asigurată proprietar al vehiculului de la despăgubirea prin asigurare – Compatibilitatea cu aceste directive – Noțiunea «terț victimă»”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a șasea) din 14 septembrie 2017

1.        Apropierea legislațiilor – Asigurarea de răspundere civilă auto – Întinderea garanției în favoarea terților furnizate de asigurarea obligatorie – Noțiunea „terț victimă” – Pieton care are calitatea de asigurat proprietar al vehiculului implicat în accident – Includere

[Directiva 72/166 a Consiliului, Directiva 84/5 a Consiliului, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2005/14, art. 2 alin. (1), și Directiva 90/232 a Consiliului, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2005/14, art. 1a]

2.        Apropierea legislațiilor – Asigurarea de răspundere civilă auto – Întinderea garanției în favoarea terților furnizate de asigurarea obligatorie – Excluderea prejudiciilor produse asiguratului proprietar al vehiculului în calitatea sa de pieton – Inadmisibilitate

[Directiva 72/166 a Consiliului, art. 3 alin. (1), Directiva 84/5 a Consiliului, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2005/14, art. 1 alin. (1) și art. 2 alin. (1), și Directiva 90/232 a Consiliului, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2005/14, art. 1a]

1.      În ceea ce privește, mai exact, calitatea unei victime a unui accident de circulație de titular al poliței de asigurare și de proprietar al vehiculului implicat în acest accident, trebuie amintit că Curtea a considerat că obiectivul privind protecția victimelor urmărit de Prima, de A doua și de A treia directivă impune ca situația juridică a proprietarului vehiculului, care se afla la bordul acestuia din urmă ca pasager la momentul producerii accidentului respectiv, să fie asimilată cu situația oricărui alt pasager care a fost victimă a aceluiași accident (Hotărârea din 1 decembrie 2011, Churchill Insurance Company Limited și Evans, C‑442/10, EU:C:2011:799, punctul 30). Prin analogie, trebuie să se considere că faptul că un pieton lovit într‑un accident de circulație era titularul poliței de asigurare și proprietarul vehiculului care a cauzat acest accident nu permite să se excludă această persoană din sfera noțiunii „terț victimă” în sensul articolului 2 alineatul (1) din A doua directivă și al articolului 1a din A treia directivă. Astfel, după cum a arătat instanța de trimitere și a subliniat în mod întemeiat Comisia, împrejurarea că proprietarul vehiculului vizat și titularul poliței de asigurare nu se afla la bordul acestuia la momentul accidentului, ci a fost lovit, ca pieton, de acest vehicul nu poate justifica un tratament diferit, având în vedere același obiectiv de protecție urmărit de Prima, de A doua și de A treia directivă, astfel cum s‑a menționat la punctul 41 din prezenta hotărâre.

(a se vedea punctele 41, 44 și 45)

2.      Articolul 3 alineatul (1) din Directiva 72/166/CEE a Consiliului din 24 aprilie 1972 privind apropierea legislațiilor statelor membre cu privire la asigurarea de răspundere civilă auto și introducerea obligației de asigurare a acestei răspunderi, articolul 1 alineatul (1) și articolul 2 alineatul (1) din A doua directivă 84/5/CEE a Consiliului din 30 decembrie 1983 privind apropierea legislațiilor statelor membre privind asigurarea de răspundere civilă pentru pagubele produse de autovehicule, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2005/14/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005, precum și articolul 1a din A treia directivă 90/232/CEE a Consiliului din 14 mai 1990 privind armonizarea legislației statelor membre referitoare la asigurarea de răspundere civilă pentru pagubele produse de autovehicule, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2005/14, trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări naționale precum cea în discuție în litigiul principal, care exclude de la acoperire și, în consecință, de la despăgubirea prin asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto vătămările corporale și daunele materiale suferite de un pieton care a fost victima unui accident de circulație, pentru simplul motiv că acest pieton era titularul poliței de asigurare și proprietarul vehiculului care a cauzat aceste daune.

(a se vedea punctul 61 și dispozitivul)