HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE (Camera a doua)
11 septembrie 2008
Cauza F‑51/07
Philippe Bui Van
împotriva
Comisiei Comunităților Europene
„Funcție publică – Funcționari – Recrutare – Încadrare în grad și în treaptă – Încadrare incorectă – Retragerea unui act afectat de o ilegalitate – Încredere legitimă – Termen rezonabil – Dreptul la apărare – Dreptul la o bună administrare”
Obiectul: Acțiune formulată în temeiul articolelor 236 CE și 152 EA, prin care domnul Bui Van solicită anularea deciziei directorului general al Centrului comun de cercetare al Comisiei din 4 octombrie 2006, prin care era reîncadrat în gradul AST 3 treapta 2, deși inițial fusese încadrat în gradul AST 4 treapta 2, și a deciziei autorității împuternicite să facă numiri din 5 martie 2007 prin care se respinge reclamația sa, precum și acordarea sumei de un euro cu titlu simbolic pentru repararea prejudiciului moral suferit
Decizia: Obligă Comisia la plata către reclamant a sumei de 1 500 de euro cu titlu de daune interese. Respinge acțiunea pentru restul motivelor. Reclamantul suportă două treimi din propriile cheltuieli de judecată. Comisia suportă propriile cheltuieli de judecată și o treime din cheltuielile de judecată efectuate de reclamant.
Sumarul hotărârii
1. Funcționari – Principii – Protecția încrederii legitime – Condiții
(Statutul funcționarilor, art. 85 primul paragraf)
2. Acte ale instituțiilor – Revocare – Acte nelegale – Condiții – Termen rezonabil – Calcul
[Statutul funcționarilor, art. 91 alin. (3)]
3. Funcționari – Principii – Dreptul la apărare
[Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 41 alin. (2)]
1. Deși trebuie să se recunoască fiecărei instituții comunitare care constată că actul pe care tocmai l‑a adoptat este afectat de o ilegalitate dreptul de a putea să îl revoce cu efect retroactiv într‑un termen rezonabil care corespunde unei astfel de revocări, acest drept poate să fie limitat de necesitatea de a respecta încrederea legitimă a beneficiarului actului, care s‑ar fi putut baza pe legalitatea acestuia atunci când nu a determinat adoptarea sa prin indicații false sau incomplete. În această privință, data relevantă pentru dobândirea încrederii legitime de către destinatarul unui act administrativ este cea a notificării actului și nu cea a adoptării sau a revocării acestuia.
În această privință, este necesar să se pornească de la jurisprudența privind condițiile care justifică restituirea către administrație a plății nedatorate, prevăzută la articolul 85 primul paragraf din statut, în special condiția ca plata nedatorată să fie evidentă.
Pe de altă parte, chiar în prezența unei încrederi legitime a destinatarului actului ilegal, un interes public peremptoriu, în special cel al bunei gestiuni și al protecției resurselor financiare ale instituției, poate prevala asupra interesului beneficiarului de a menține o situație pe care putea să o considere stabilă.
(a se vedea punctele 51, 53, 54, 56 și 62)
Trimitere la:
Curte: 22 martie 1961, Snupat/Înalta Autoritate, 42/59 și 49/59, Rec., p. 99, 159 și 160; 12 iulie 1962, Koninklijke Nederlandsche Hoogovens en Staalfabrieken/Înalta Autoritate, 14/61, Rec., p. 485, 516 și 518; 3 martie 1982, Alpha Steel/Comisia, 14/81, Rec., p. 749, punctele 10-12; 26 februarie 1987, Consorzio Cooperative d’Abruzzo/Comisia, 15/85, Rec., p. 1005, punctele 12-17; 20 iunie 1991, Cargill/Comisia, C‑248/89, Rec., p. I‑2987, punctul 20; 20 iunie 1991, Cargill, C‑365/89, Rec., p. I‑3045, punctul 18; 17 aprilie 1997, De Compte/Parlamentul European, C‑90/95 P, Rec., p. I‑1999, punctele 35-37 și 39; 17 iulie 1997, Affish, C‑183/95, Rec., p. I‑4315, punctul 57 și jurisprudența citată
Tribunalul de Primă Instanță: 24 februarie 1994, Stahlschmidt/Parlamentul European, T‑38/93, RecFP, p. I‑A‑65 și II‑227, punctul 19; 5 noiembrie 2002, Ronsse/Comisia, T‑205/01, RecFP, p. I‑A‑211 și II‑1065, punctul 47; 15 iulie 2004, Gouvras/Comisia, T‑180/02 și T‑113/03, RecFP, p. I‑A‑225 și II‑987, punctul 110; 27 septembrie 2006, Kontouli/Consiliul, T‑416/04, RecFP, p. II‑A‑2‑897, punctele 161, 162 și 167; 16 mai 2007, F/Comisia, T‑324/04, nepublicată încă în Repertoriu, punctul 142
2. Revocarea unui act administrativ trebuie să intervină într‑un termen rezonabil, care trebuie apreciat în funcție de împrejurările proprii fiecărei cauze, precum importanța litigiului pentru persoana interesată, complexitatea cauzei, comportamentul părților implicate, împrejurarea dacă actul în cauză conferă sau nu conferă drepturi subiective, precum și compararea intereselor. Trebuie să se considere, în principiu, rezonabil un termen de revocare care corespunde termenului de trei luni de introducere a acțiunii, prevăzut la articolul 91 alineatul (3) din statut. Întrucât acest termen se aplică administrației înseși, trebuie să se ia în considerare, ca dată de la care se calculează termenul de revocare, data adoptării actului pe care administrația intenționează să îl retragă.
(a se vedea punctele 63 și 67-69)
Trimitere la:
Curte: Snupat/Înalta Autoritate, citată anterior, Rec., p. 159; Koninklijke Nederlandsche Hoogovens en Staalfabrieken/Înalta Autoritate, citată anterior, Rec., p. 520; De Compte/Parlamentul European, citată anterior, punctul 35; 15 octombrie 2002, Limburgse Vinyl Maatschappij și alții/Comisia, C‑238/99 P, C‑244/99 P, C‑245/99 P, C‑247/99 P, C‑250/99 P-C‑252/99 P și C‑254/99 P, Rec., p. I‑8375, punctul 187
Tribunalul de Primă Instanță: 27 noiembrie 1997, Pascall/Comisia, T‑20/96, RecFP, p. I‑A‑361 și II‑977, punctele 72 și 77; 5 decembrie 2000, Gooch/Comisia, T‑197/99, RecFP, p. I‑A‑271 și II‑1247, punctul 53; 5 octombrie 2004, Eagle și alții/Comisia, T‑144/02, Rec., p. II‑3381, punctul 66; Kontouli/Consiliul, citată anterior, punctul 161
3. Respectarea dreptului la apărare în orice procedură inițiată împotriva unei persoane și susceptibilă să conducă la adoptarea unui act care lezează constituie un principiu fundamental al dreptului comunitar și trebuie respectat chiar în lipsa oricărei reglementări referitoare la procedura în cauză. Acest principiu, care întrunește cerințele unei bune administrări, impune ca persoana vizată să fie pusă în măsură să își prezinte în mod util punctul de vedere privind elementele care i s‑ar putea imputa în actul care urmează a fi adoptat. În această privință, articolul 41 alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, proclamată la Nisa la 7 decembrie 2000, prevede că dreptul la bună administrare „include în principal […] dreptul oricărei persoane de a fi ascultată înainte de luarea oricărei măsuri individuale care ar putea să îi aducă atingere […]”.
Cu toate acestea, nu orice încălcare a dreptului la apărare este sancționată prin anularea actului atacat. Aceasta este situația în cazul în care ilegalitatea nu a influențat conținutul actului menționat. Totuși, o ilegalitate care reprezintă o greșeală de serviciu poate justifica o despăgubire.
Astfel, un funcționar care nu a fost ascultat înainte de adoptarea deciziei care îl lezează, a suferit un prejudiciu moral care rezultă din sentimentul că a fost pus în fața faptului împlinit și, prin urmare, trebuie despăgubit în mod corespunzător.
(a se vedea punctele 72-74, 81, 84 și 92-94)
Trimitere la:
Curte: 10 iulie 1986, Belgia/Comisia, 234/84, Rec., p. 2263, punctul 27; 14 februarie 1990, Franța/Comisia, C‑301/87, Rec., p. I‑307, punctul 31; 21 martie 1990, Belgia/Comisia, C‑142/87, Rec., p. I‑959, punctul 48; 3 octombrie 2000, Industrie des poudres sphériques/Consiliul, C‑458/98 P, Rec., p. I‑8147, punctul 99; 5 octombrie 2000, Germania/Comisia, C‑288/96, Rec., p. I‑8237, punctele 99 și 101; Limburgse Vinyl Maatschappij și alții/Comisia, citată anterior, punctele 318 și 324; 9 noiembrie 2006, Comisia/De Bry, C‑344/05 P, Rec., p. I‑10915, punctele 37 și 38
Tribunalul de Primă Instanță: 23 aprilie 2002, Campolargo/Comisia, T‑372/00, RecFP, p. I‑A‑49 și II‑223, punctul 31; 8 martie 2005, Vlachaki/Comisia, T‑277/03, RecFP, p. I‑A‑57 și II‑243, punctul 64