HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a patra)
22 mai 2019(*)
„Trimitere preliminară – Uniunea vamală – Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 – Articolul 212a – Proceduri de import – Datorie vamală – Scutire – Dumping – Subvenții – Importuri de module fotovoltaice pe bază de siliciu cristalin și componentele lor cheie (și anume celule) originare sau expediate din Republica Populară Chineză – Regulamentele de punere în aplicare (UE) nr. 1238/2013 și (UE) nr. 1239/2013 de instituire a unei taxe antidumping și a unui taxe compensatorii – Scutiri”
În cauza C‑226/18,
având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Finanzgericht Hamburg (Tribunalul Fiscal din Hamburg, Germania), prin decizia din 22 februarie 2018, primită de Curte la 29 martie 2018, în procedura
Krohn & Schröder GmbH
împotriva
Hauptzollamt Hamburg‑Hafen,
CURTEA (Camera a patra),
compusă din domnul M. Vilaras (raportor), președinte de cameră, doamna K. Jürimäe și domnii D. Šváby, S. Rodin și N. Piçarra, judecători,
avocat general: domnul G. Hogan,
grefier: domnul R. Schiano, administrator,
având în vedere procedura scrisă și în urma ședinței din 31 ianuarie 2019,
luând în considerare observațiile prezentate:
– pentru Krohn & Schröder GmbH, de L. Harings, Rechtsanwalt;
– pentru Comisia Europeană, de A. Caeiros, de B.‑R. Killmann, de T. Maxian Rusche și de F. Clotuche‑Duvieusart, în calitate de agenți,
după ascultarea concluziilor domnului avocat general în ședința din 14 martie 2019,
pronunță prezenta
Hotărâre
1 Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolului 212a din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului vamal comunitar (JO 1992, L 302, p. 1, Ediție specială, 02/vol. 5, p. 58), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 648/2005 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 aprilie 2005 (JO 2005, L 117, p. 13, Ediție specială, 02/vol. 17, p. 220) (denumit în continuare „Codul vamal”), a articolului 3 alineatul (1) literele (a)-(c) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1238/2013 al Consiliului din 2 decembrie 2013 de instituire a unei taxe antidumping definitive și de percepere definitivă a taxei provizorii impuse pentru importurile de module fotovoltaice pe bază de siliciu cristalin și componentele lor cheie (și anume celule) originare sau expediate din Republica Populară Chineză (JO 2013, L 325, p. 1) și a articolului 2 alineatul (1) literele (a)-(c) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1239/2013 al Consiliului din 2 decembrie 2013 de instituire a unei taxe compensatorii definitive la importurile de module fotovoltaice pe bază de siliciu cristalin și componentele lor cheie (și anume celule) originare sau expediate din Republica Populară Chineză (JO 2013, L 325, p. 66).
2 Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între Krohn & Schröder GmbH, pe de o parte, și Hauptzollamt Hamburg‑Hafen (Biroul Vamal Principal al Portului Hamburg, Germania) (denumit în continuare „Biroul Vamal Principal”), pe de altă parte, în legătură cu aplicarea, în privința acestei societăți, a unei taxe antidumping și a unei taxe compensatorii pentru neexecutarea unei obligații legate de depozitarea temporară a mărfurilor în discuție în litigiul principal.
Cadrul juridic
Legislația vamală
3 Potrivit articolului 4 punctul 10 din Codul vamal:
„«Drepturi de import» reprezintă:
– drepturile vamale și taxele cu efect echivalent prevăzute la importul de mărfuri;
[…]”
4 Articolul 36a din acest cod prevede:
„(1) Mărfurile introduse pe teritoriul vamal al Comunității fac obiectul unei declarații sumare, cu excepția mărfurilor care se găsesc la bordul unor mijloace de transport care doar tranzitează, fără întrerupere, apele teritoriale sau spațiul aerian al teritoriului vamal.
(2) Declarația sumară este depusă la biroul vamal de intrare.
[…]”
5 Articolul 49 alineatul (1) din codul menționat prevede:
„Atunci când mărfurile sunt cuprinse într‑o declarație sumară, trebuie îndeplinite formalitățile necesare pentru a li se acorda o destinație vamală în termen de:
[…]
(b) 20 de zile de la data depunerii declarației sumare, în cazul mărfurilor transportate altfel decât pe cale maritimă.”
6 Articolul 53 alineatul (1) din același cod prevede următoarele:
„Autoritățile vamale trebuie să ia fără întârziere toate măsurile necesare, inclusiv vânzarea mărfurilor, pentru a reglementa situația mărfurilor în privința cărora nu au fost începute formalitățile necesare pentru acordarea destinației vamale, în decursul perioadelor stabilite la articolul 49.”
7 Articolul 184 din Codul vamal prevede:
„Consiliul, hotărând cu majoritate calificată la propunerea Comisiei, stabilește cazurile în care, datorită unor împrejurări speciale, sunt scutite de drepturile de import sau de export mărfurile care sunt puse în liberă circulație sau sunt exportate.”
8 Articolul 204 alineatul (1) litera (a) din acest cod prevede:
„O datorie vamală la import ia naștere prin:
(a) neexecutarea uneia dintre obligațiile care rezultă, în privința mărfurilor supuse drepturilor de import, din depozitarea lor temporară sau din utilizarea regimului vamal sub care sunt plasate […]”
9 Potrivit articolului 212a din același cod:
„Atunci când legislația vamală prevede un tratament tarifar favorabil mărfurilor în temeiul naturii sau destinației lor speciale, o scutire sau o exonerare totală sau parțială de drepturi de import sau de export în temeiul articolelor 21, 82, 145 sau 184-187, acest tratament tarifar favorabil, această scutire sau această exonerare se aplică și în cazurile în care a luat naștere o datorie vamală în temeiul articolelor 202-205, 210 sau 211, numai când comportamentul persoanei interesate nu implică manevre dolozive sau neglijență manifestă și face dovada că au fost îndeplinite celelalte condiții de aplicare a tratamentului favorabil, a scutirii sau exonerării.”
Măsuri de protecție comercială
10 Potrivit considerentelor (6) și (8) din Decizia 2013/423/UE a Comisiei din 2 august 2013 de acceptare a unui angajament oferit în legătură cu procedura antidumping privind importurile de module fotovoltaice pe bază de siliciu cristalin și componentele lor cheie (celule și plachete) originare sau expediate din Republica Populară Chineză (JO 2013, L 209, p. 26):
„(6) Totodată, pentru a reduce riscul de reorientare către alte societăți și pentru a permite și a facilita monitorizarea numărului de exportatori participanți, exportatorii chinezi s‑au oferit să garanteze că volumul importurilor efectuate în cadrul angajamentului se va situa la niveluri anuale care corespund în linii mari performanței lor actuale pe piață.
[…]
(8) Eliminarea efectului prejudiciabil al dumpingului este așadar realizată printr‑un angajament de preț care acoperă importurile în limitele unui nivel anual asociat și, totodată, printr‑o taxă ad valorem provizorie aplicată asupra importurilor care depășesc nivelul anual menționat în considerentul (6).”
11 Considerentele (13) și (14) din Decizia de punere în aplicare 2013/707/UE a Comisiei din 4 decembrie 2013 de confirmare a acceptării unui angajament oferit în legătură cu procedurile antidumping și antisubvenție privind importurile de module fotovoltaice pe bază de siliciu cristalin și componentele lor cheie (și anume celule) originare sau expediate din Republica Populară Chineză pentru perioada de aplicare a măsurilor definitive (JO 2013, L 325, p. 214) enunță:
„(13) PMI [(prețurile minime de import)] și nivelul anual sunt supuse secretului profesional […]
(14) […] Considerațiile de mai sus sunt valabile, de asemenea, pentru PMI și nivelul anual, care nu ar trebui dezvăluite mai în detaliu.”
12 Articolul 1 alineatul (3) din Regulamentul de punere în aplicare nr. 1238/2013 prevede:
„Cu excepția cazului în care se prevede altfel, se aplică dispozițiile în vigoare în materie de taxe vamale.”
13 Articolul 3 alineatele (1) și (2) din acest regulament de punere în aplicare prevede:
„(1) Importurile de produse încadrate în prezent la codul NC ex 8541 40 90 (coduri TARIC 8541 40 90 21, 8541 40 90 29, 8541 40 90 31 și 8541 40 90 39) declarate pentru punerea în liberă circulație, care sunt facturate de societăți ale căror angajamente sunt acceptate de Comisie și ale căror nume sunt prevăzute în anexa la Decizia de punere în aplicare 2013/707/UE, sunt exceptate de la taxa antidumping instituită la articolul 1, cu condiția ca:
(a) o societate prevăzută în anexa la Decizia de punere în aplicare 2013/707/UE să fi fabricat, expediat și facturat produsele menționate mai sus, direct sau prin intermediul societății sale afiliate care figurează, de asemenea, în anexa la Decizia de punere în aplicare 2013/707/UE, fie societăților sale afiliate din Uniune care acționează ca importator și pun mărfurile în liberă circulație în Uniune, fie primului client independent care acționează în calitate de importator și pune mărfurile în liberă circulație în Uniune;
(b) astfel de importuri sunt însoțite de o factură privind angajamentul, care este o factură comercială conținând cel puțin elementele și declarația menționate în anexa III la prezentul regulament;
(c) aceste importuri să fie însoțite de un certificat de angajament în conformitate cu anexa IV la prezentul regulament și
(d) bunurile declarate și prezentate la vamă să corespundă exact descrierii din factura conformă cu angajamentul.
(2) Se instituie o datorie vamală în momentul acceptării declarației de punere în liberă circulație:
(a) ori de câte ori se constată faptul că, în ceea ce privește importurile menționate la alineatul (1), una sau mai multe dintre condițiile menționate în alineatul respectiv nu sunt îndeplinite […]
[…]”
14 Anexa III din regulamentul de punere în aplicare menționat enumeră elementele care trebuie să fie indicate în factura comercială care însoțește vânzările de mărfuri supuse angajamentului acceptat și care sunt vândute în Uniune. Punctul 9 din anexa menționată precizează că în această factură se indică următoarele elemente:
„numele responsabilului societății care a eliberat factura comercială și care a semnat următoarea declarație:
«Subsemnatul certific prin prezenta faptul că vânzarea pentru export direct către Uniunea Europeană a mărfurilor descrise în prezenta factură se efectuează în cadrul și conform termenilor Angajamentului asumat de [denumirea societății] și acceptat de Comisia Europeană prin Decizia de punere în aplicare 2013/707/UE. Declar că informațiile furnizate în prezenta factură sunt complete și corecte».”
15 Potrivit articolului 1 alineatul (3) din Regulamentul de punere în aplicare nr. 1239/2013:
„Cu excepția existenței unor dispoziții contrare, se aplică dispozițiile în vigoare în materie de taxe vamale.”
16 Articolul 2 alineatele (1) și (2) din acest regulament de punere în aplicare prevede:
„(1) Importurile declarate pentru punerea în liberă circulație a produselor care se încadrează în prezent la codul NC ex 8541 40 90 (coduri TARIC 8541 40 90 21, 8541 40 90 29, 8541 40 90 31 și 8541 40 90 39), care sunt facturate de societăți ale căror angajamente sunt acceptate de Comisie și al căror nume este menționat în anexa la Decizia de punere în aplicare 2013/707/UE, sunt scutite de taxa antisubvenții instituită la articolul 1, cu condiția ca:
(a) o societate enumerată în anexa la Decizia de punere în aplicare 2013/707/UE să fi fabricat, expediat și facturat produsele menționate mai sus fie direct, fie prin intermediul societății sale afiliate enumerate, de asemenea, în anexa la Decizia de punere în aplicare 2013/707/UE, fie societăților lor afiliate din Uniune care acționează ca importator și pun în liberă circulație mărfurile în Uniune, fie primului client independent care acționează în calitate de importator și pune mărfurile în liberă circulație în Uniune;
(b) aceste importuri să fie însoțite de o factură conformă cu angajamentul, care este o factură comercială conținând cel puțin elementele și declarația menționate în anexa II la prezentul regulament;
(c) aceste importuri să fie însoțite de un certificat de angajament în conformitate cu anexa III la prezentul regulament și
(d) mărfurile declarate și prezentate în vamă să corespundă exact descrierii din factura conformă cu angajamentul.
(2) Se instituie o datorie vamală în momentul acceptării declarației de punere în liberă circulație:
(a) ori de câte ori se constată faptul că, în ceea ce privește importurile descrise la alineatul (1), una sau mai multe dintre condițiile menționate în respectivul alineat nu sunt îndeplinite […]
[…]”
17 Anexa 2 din regulamentul menționat de punere în aplicare enumeră elementele care trebuie să fie indicate în factura comercială care însoțește vânzările de mărfuri supuse angajamentului acceptat și care sunt vândute în Uniune. Punctul 9 din anexa menționată precizează că în această factură se indică următoarele elemente:
„Numele responsabilului societății care a emis factura comercială și care a semnat următoarea declarație:
«Subsemnatul certific prin prezenta faptul că vânzarea pentru export direct către Uniunea Europeană a mărfurilor descrise în prezenta factură se efectuează în cadrul și conform termenilor Angajamentului asumat de [SOCIETATEA] și acceptat de Comisia Europeană prin Decizia de punere în aplicare 2013/707/UE. Declar că informațiile furnizate în prezenta factură sunt complete și corecte».”
Litigiul principal și întrebările preliminare
18 Reclamanta din litigiul principal administrează un antrepozit în portul Hamburg (Germania). La 21 august 2014, aceasta a depozitat în antrepozitul său două livrări de module fotovoltaice, pentru care a întocmit o declarație sumară, și le‑a plasat în depozit temporar.
19 La 11 septembrie 2014, Biroul Vamal Principal a atras atenția reclamantei din litigiul principal asupra faptului că nu fusese îndeplinită nicio formalitate în scopul de a acorda o altă destinație vamală mărfurilor respective în termenul de 20 de zile prevăzut la articolul 49 din Codul vamal. Acesta i‑a solicitat de asemenea să prezinte documentele necesare pentru stabilirea taxelor vamale aplicabile.
20 Printr‑o scrisoare din 26 septembrie 2014, reclamanta din litigiul principal a transmis Biroului Vamal Principal documente din care reieșea că mărfurile în cauză fuseseră fabricate de Wuxi Suntech Power, societate chineză al cărei nume figurează în anexa la Decizia de punere în aplicare 2013/707, și că fuseseră expediate unei societăți afiliate acesteia în Germania. Printre aceste documente figurau o factură a Wuxi Suntech Power din 11 iulie 2014, care conținea o trimitere la Decizia 2013/423, precum și un certificat de angajament de export conform eliberat de Camera de Comerț Chineză pentru Importul și Exportul de Mașini și Produse Electronice, care conținea o trimitere la Decizia de punere în aplicare 2013/707.
21 Printr‑o decizie din 24 noiembrie 2014, Biroul Vamal Principal a stabilit, printre altele, o taxă antidumping și o taxă compensatorie asupra mărfurilor, după ce a considerat că, în conformitate cu articolul 204 din Codul vamal, o datorie vamală luase naștere la 11 septembrie 2014 ca urmare a neîndeplinirii obligației de a respecta termenul prevăzut la articolul 49 din acest cod.
22 La 28 noiembrie 2014, reclamanta din litigiul principal a formulat o reclamație împotriva deciziei menționate. Aceasta a susținut în special că, chiar și în cazul în care o datorie vamală ia naștere ca urmare a nerespectării unei obligații legate de depozitarea temporară, scutirile de taxe antidumping și de taxe compensatorii prevăzute la articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare nr. 1238/2013 și, respectiv, la articolul 2 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare nr. 1239/2013 trebuiau să fie aplicate în temeiul articolului 212a din Codul vamal, cu titlu de tratament tarifar favorabil sau de scutire de la plata taxelor la import prevăzute la acest din urmă articol. Reclamanta din litigiul principal a precizat că menționarea, pe factura comercială, a Deciziei 2013/423 în loc de Decizia 2013/707 era lipsită de importanță.
23 La 4 mai 2015, Biroul Vamal Principal a redus valoarea taxelor antidumping și a taxelor compensatorii la nivelurile aplicabile modulelor fotovoltaice fabricate de Wuxi Suntech Power, prevăzute de Regulamentul de punere în aplicare nr. 1238/2013 și de Regulamentul de punere în aplicare nr. 1239/2013 (denumite în continuare, împreună, „regulamentele de punere în aplicare”). În schimb, acesta a refuzat să acorde scutirea de taxele respective, pentru motivul că cerințele prevăzute pentru a beneficia de acestea nu erau îndeplinite, întrucât factura conformă cu angajamentul prezentată de reclamanta din litigiul principal nu conținea o trimitere la Decizia de punere în aplicare 2013/707, ci la Decizia 2013/423.
24 La 19 mai 2015, reclamanta din litigiul principal a prezentat o factură privind angajamentul corectată, care făcea trimitere la Decizia de punere în aplicare 2013/707.
25 După constituirea garanției solicitate, Biroul Vamal Principal a acordat liberul de vamă mărfurilor și acestea au fost livrate societății afiliate exportatorului chinez în cauză.
26 La 7 iulie 2015, Biroul Vamal Principal a respins reclamația formulată de reclamanta din litigiul principal, reiterând argumentația sa potrivit căreia mărfurile nu primiseră o nouă destinație vamală la expirarea termenului de depozitare temporară. Pe de altă parte, acesta a precizat că taxele antidumping și taxele compensatorii nu constituiau un tratament favorabil sau o scutire de taxe la import în sensul articolului 212a din Codul vamal.
27 Biroul Vamal Principal a considerat că scutirea prevăzută de regulamentele de punere în aplicare nu putea fi acordată, având în vedere că mărfurile în cauză nu făcuseră obiectul unei puneri în liberă circulație și că factura prezentată nu îndeplinea cerințele formale prevăzute de aceste regulamente.
28 Reclamanta din litigiul principal a formulat o acțiune împotriva deciziei în cauză în fața Finanzgericht Hamburg (Tribunalul Fiscal din Hamburg, Germania).
29 Reclamanta din litigiul principal arată că scutirile de taxe antidumping și de taxe compensatorii constituie un tratament tarifar favorabil sau cel puțin scutiri de taxele vamale în sensul articolului 212a din Codul vamal. Aceasta consideră de asemenea că factura pe care a prezentat‑o inițial Biroului Vamal Principal îndeplinea condițiile prevăzute de regulamentele de punere în aplicare și că acest lucru este valabil a fortiori în cazul facturii rectificate. Reclamanta atrage atenția că o punere în liberă circulație nu ar fi pertinentă în raport cu condițiile de aplicare a articolului 212a și că, prin urmare, nu se i poate impune să prezinte o factură conformă cu angajamentul la data la care termenul prevăzut la articolul 49 alineatul (1) din Codul vamal nu a fost respectat.
30 Biroul Vamal Principal apreciază, cu titlu principal, că articolul 212a din Codul vamal nu este aplicabil pentru motivul că o scutire de taxe antidumping și de taxe compensatorii nu constituie nici un tratament favorabil, având în vedere natura mărfurilor, nici o scutire netarifare. Pe de altă parte, nu ar fi îndeplinite toate condițiile prevăzute în regulamentele de punere în aplicare, întrucât debitorul taxelor vamale nu ar fi persoana al cărei nume este indicat pe factură. În plus, nu ar fi posibilă prezentarea a posteriori a unor facturi comerciale modificate.
31 În aceste împrejurări, Finanzgericht Hamburg (Tribunalul Fiscal din Hamburg) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:
„1) Articolul 212a din [Codul vamal] include exceptarea de la taxa antidumping și de la taxa compensatorie în conformitate cu articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul [de punere în aplicare] nr. 1238/2013, respectiv cu articolul 2 alineatul (1) din Regulamentul [de punere în aplicare] nr. 1239/2013?
2) În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare, în cadrul aplicării dispozițiilor articolului 212a din Codul vamal unei datorii vamale care a luat naștere în temeiul articolului 204 alineatul (1) din acest cod ca urmare a depășirii termenului stabilit în conformitate cu articolul 49 alineatul (1) din codul menționat, se consideră că s‑a îndeplinit cerința prevăzută la articolul 3 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul [de punere în aplicare] nr. 1238/2013 și la articolul 2 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul [de punere în aplicare] nr. 1239/2013 atunci când o societate afiliată celei menționate în anexa la Decizia de punere în aplicare 2013/707/UE – care a fabricat, a expediat și a facturat mărfurile respective – nu a fost nici importatorul mărfurilor în discuție și nici nu a asigurat punerea în liberă circulație, dar a avut intenția să o facă și a recepționat efectiv mărfurile respective?
3) În cazul unui răspuns afirmativ la a doua întrebare, în cadrul aplicării dispozițiilor articolului 212a din Codul vamal unei datorii vamale care a luat naștere în temeiul articolului 204 alineatul (1) din acest cod, ca urmare a depășirii termenului stabilit în conformitate cu articolul 49 alineatul (1) din codul menționat, se mai pot prezenta o factură privind angajamentul și un certificat de angajament de export, în sensul articolului 3 alineatul (1) literele (b) și (c) din Regulamentul [de punere în aplicare] nr. 1238/2013 și al articolului 2 alineatul (1) literele (b) și (c) din Regulamentul [de punere în aplicare] nr. 1239/2013, într‑un termen stabilit de autoritățile vamale în conformitate cu articolul 53 alineatul (1) din Codul vamal?
4) În cazul unui răspuns afirmativ la a treia întrebare, în împrejurările din litigiul principal și având în vedere principiile generale de drept, o factură privind angajamentul, în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul [de punere în aplicare] nr. 1238/2013 și al articolului 2 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul [de punere în aplicare] nr. 1239/2013, care, în loc de Decizia de punere în aplicare 2013/707/UE, menționează Decizia 2013/423/UE îndeplinește condițiile prevăzute la punctul 9 din anexa III la Regulamentul [de punere în aplicare] nr. 1238/2013 și la punctul 9 din anexa 2 la Regulamentul [de punere în aplicare] nr. 1239/2013?
5) În cazul unui răspuns negativ la a patra întrebare, în cadrul aplicării dispozițiilor articolului 212a din Codul vamal unei datorii vamale care a luat naștere în temeiul articolului 204 alineatul (1) din acest cod, ca urmare a depășirii termenului stabilit în conformitate cu articolul 49 alineatul (1) din codul menționat, este admisibil ca o factură privind angajamentul, în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul [de punere în aplicare] nr. 1238/2013 și al articolului 2 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul [de punere în aplicare] nr. 1239/2013, să fie prezentată abia în procedura unei căi de atac împotriva deciziei de impunere a datoriei vamale?”
Cu privire la întrebările preliminare
Cu privire la prima întrebare
32 Prin intermediul primei întrebări, instanța de trimitere solicită să se stabilească dacă articolul 212a din Codul vamal trebuie interpretat în sensul că se aplică scutirilor de taxe antidumping și de taxe compensatorii, prevăzute la articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare nr. 1238/2013 și, respectiv, la articolul 2 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare nr. 1239/2013.
33 În prealabil, trebuie arătat că reglementarea vamală în ansamblul său, astfel cum este concretizată în special în Codul vamal, nu este aplicabilă taxelor antidumping sau taxelor compensatorii decât dacă regulamentele de instituire a unor astfel de taxe prevăd aceasta.
34 În speță, potrivit articolului 1 alineatul (3) din regulamentele de punere în aplicare, cu excepția existenței unor dispoziții contrare, se aplică dispozițiile în vigoare în materie de taxe vamale. În consecință, în absența oricărei indicații contrare în aceste regulamente, articolul 212a din Codul vamal este, în principiu, aplicabil scutirilor de taxe antidumping și de taxe compensatorii prevăzute în regulamentele respective.
35 Cu toate acestea, articolul 212a din Codul vamal nu este aplicabil decât dacă scutirile menționate sunt considerate, în sensul acestui articol, un tratament tarifar favorabil mărfurilor în temeiul naturii sau destinației lor speciale, o scutire sau o exonerare totală sau parțială de drepturi de import sau de export în temeiul articolelor 21, 82, 145 sau 184-187 din codul amintit.
36 În primul rând, articolul 4 punctul 10 din Codul vamal include, printre taxele la import, taxele vamale și taxele cu efect echivalent prevăzute la importul de mărfuri.
37 În această privință, Curtea a decis că taxele cu efect echivalent sunt constituite din orice sarcină pecuniară impusă unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului că trec frontiera, oricare ar fi denumirea și modul de aplicare ale acesteia, și care nu reprezintă o taxă vamală propriu‑zisă (Hotărârea din 8 iunie 2006, Koornstra, C‑517/04, EU:C:2006:375, punctul 15, și Hotărârea din 26 octombrie 2006, Koninklijke Coöperatie Cosun, C‑248/04, EU:C:2006:666, punctul 30).
38 Or, taxele antidumping și taxele compensatorii sunt sarcini pecuniare impuse unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului că trec frontiera Uniunii și intră pe teritoriul vamal al Uniunii. Acestea constituie, în consecință, taxe cu efect echivalent taxelor vamale în sensul articolului 4 punctul 10 din Codul vamal.
39 În al doilea rând, în sensul articolului 212a din Codul vamal, noțiunea de „scutire” care figurează la acest articol trebuie să fie înțeleasă ca referindu‑se în special la un prag stabilit în termeni de cantitate sau de valoare, aplicat unor mărfuri importate pe teritoriul Uniunii, sub care importatorul beneficiază de o scutire de taxe la import.
40 Or, întrucât fac trimitere la Decizia de punere în aplicare 2013/707, articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare nr. 1238/2013 și articolul 2 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare nr. 1239/2013 trebuie interpretate ca instituind o scutire de taxe la import în sensul articolului 212a din Codul vamal.
41 Astfel, considerentele (13) și (14), (16)-(23) și (26) din această decizie de punere în aplicare coroborate cu considerentele (6) și (8) din Decizia 2013/423 reflectă, astfel cum a subliniat Comisia în observațiile sale, conținutul angajamentelor acceptate de ea în acest context, care vizează respectarea de către producătorii‑exportatori chinezi nu numai a unui preț minim la import, ci și a unui nivel anual de importuri în Uniune.
42 Având în vedere considerațiile care precedă, trebuie să se răspundă la prima întrebare că articolul 212a din Codul vamal trebuie interpretat în sensul că acesta se aplică scutirilor de taxe antidumping și de taxe compensatorii prevăzute la articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare nr. 1238/2013 și, respectiv, la articolul 2 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare nr. 1239/2013.
Cu privire la a doua întrebare
43 Prin intermediul celei de a doua întrebări, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 212a din Codul vamal trebuie interpretat în sensul că, atunci când se aplică unei datorii vamale care a luat naștere în temeiul articolului 204 alineatul (1) din acest cod, ca urmare a depășirii termenului prevăzut la articolul 49 alineatul (1) din codul menționat, condiția prevăzută la articolul 3 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul de punere în aplicare nr. 1238/2013 și la articolul 2 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul de punere în aplicare nr. 1239/2013 este îndeplinită în cazul în care societatea afiliată celei cuprinse în enumerarea din anexa la Decizia de punere în aplicare 2013/707, care a fabricat, a expediat și a facturat mărfurile în cauză, nu a acționat în calitate de importator al acestor mărfuri și nu le‑a pus în liberă circulație, deși avea intenția de a face acest lucru și a recepționat efectiv mărfurile menționate.
44 În primul rând, trebuie arătat că Curtea a statuat că noțiunea de „persoană interesată”, în sensul articolului 212a din Codul vamal, trebuie înțeleasă, ținând seama de modul de redactare a acestei dispoziții, ca raportându‑se la orice persoană, fizică sau juridică, considerată debitor al unei datorii vamale în temeiul unuia dintre articolele 202-205 din codul menționat, printre altele pentru motivul că această persoană s‑a aflat, prin acțiunile sale, la originea introducerii ilegale de mărfuri pe teritoriul vamal al Uniunii (Hotărârea din 25 ianuarie 2017, Ultra‑Brag, C‑679/15, EU:C:2017:40, punctul 38).
45 Întrucât reclamanta din litigiul principal este considerată debitoare a unei datorii vamale în temeiul articolului 204 din Codul vamal, aceasta este o „persoană interesată” în sensul articolului 212a din acest cod.
46 În al doilea rând, scutirile de taxe antidumping și de taxe compensatorii nu pot fi acordate decât în anumite condiții, în cazuri expres prevăzute, și constituie excepții de la regimul normal al taxelor antidumping și al taxelor compensatorii. Dispozițiile care prevăd asemenea scutiri sunt, prin urmare, de strictă interpretare (Hotărârea din 17 septembrie 2014, Baltic Agro, C‑3/13, EU:C:2014:2227, punctul 24).
47 În consecință, în scopul aplicării articolului 212a din Codul vamal și, mai precis, a noțiunii de „celelalte condiții de aplicare”, care figurează în cuprinsul acestei dispoziții, diferitele condiții stabilite de dispozițiile regulamentelor de punere în aplicare care prevăd o scutire de taxe antidumping și de taxe compensatorii trebuie să fie îndeplinite.
48 În această privință, articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare nr. 1238/2013 și articolul 2 alineatul (1) din Regulament de punere în aplicare nr. 1239/2013 stabilesc mai multe condiții pentru scutirile de taxe antidumping și de taxe compensatorii pe care le prevăd.
49 Pe de o parte, aceste două dispoziții prevăd, astfel cum a arătat domnul avocat general la punctul 42 din concluzii, că importurile de mărfuri trebuie să fie declarate pentru punerea în liberă circulație.
50 Or, reiese din dosarul de care dispune Curtea că nicio declarație de punere în liberă circulație a mărfurilor în discuție în litigiul principal nu a fost depusă în termenul de depozitare temporară prevăzut la articolul 49 alineatul (1) din Codul vamal, nerespectarea acestui termen de către reclamanta din acțiunea principală conducând la nașterea unei datorii vamale în temeiul articolului 204 alineatul (1) litera (a) din acest cod.
51 Pe de altă parte, articolul 3 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul de punere în aplicare nr. 1238/2013 și articolul 2 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul de punere în aplicare nr. 1239/2013 prevăd că o societate cuprinsă în enumerarea din anexa la Decizia de punere în aplicare 2013/707 trebuie să fi fabricat, expediat și facturat mărfurile în cauză fie societăților sale afiliate din Uniune care acționează ca importator și pun mărfurile în liberă circulație în Uniune, fie primului client independent care acționează în calitate de importator și pune mărfurile în liberă circulație în Uniune.
52 În speță, mărfurile în discuție în litigiul principal erau destinate unei societăți afiliate producătorului‑exportator chinez în discuție în litigiul principal, însă această societate nici nu recepționase, nici nu pusese în liberă circulație mărfurile în cauză în momentul în care a luat naștere datoria vamală, ca urmare a nerespectării termenului de depozitare temporară prevăzut la articolul 49 alineatul (1) din Codul vamal. Împrejurările că o astfel de societate avea intenția de a acționa în calitate de importator al mărfurilor respective și de a le pune în liberă circulație și că le‑a recepționat efectiv ulterior nu permit ca cerința menționată la punctul anterior să fie considerată ca fiind îndeplinită.
53 În sfârșit, trebuie arătat de asemenea că articolul 3 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul de punere în aplicare nr. 1238/2013 și articolul 2 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul de punere în aplicare nr. 1239/2013 impun ca importurile să fie însoțite de o factură conformă cu angajamentul, care este o factură comercială conținând cel puțin elementele și declarația prevăzute în anexa III la Regulamentul de punere în aplicare nr. 1238/2013 și, respectiv, în anexa 2 la Regulamentul de punere în aplicare nr. 1239/2013.
54 În această privință, reiese din dosarul de care dispune Curtea că nicio factură nu a fost prezentată la data la care a luat naștere datoria vamală în discuție în litigiul principal. În plus, factura datată 11 iulie 2014, prezentată ulterior acestei date, și anume la 26 septembrie 2014, nu conținea toate mențiunile impuse în anexele relevante la regulamentele de punere în aplicare, având în vedere că declarația care trebuia să fie semnată de responsabilul societății care a eliberat factura respectivă nu conținea o mențiune referitoare la Decizia de punere în aplicare 2013/707.
55 Or, trebuie arătat că o asemenea mențiune prezintă o importanță aparte în contextul regimului stabilit prin regulamentele de punere în aplicare, în măsura în care aceasta le permite autorităților vamale să verifice la momentul faptelor dacă sunt întrunite toate cerințele referitoare la scutirea de taxele antidumping și de taxe compensatorii (a se vedea în acest sens Hotărârea din 29 iulie 2010, Isaac International, C‑371/09, EU:C:2010:458, punctul 43).
56 Prin urmare, aplicarea articolului 212a din Codul vamal nu poate, în aceste condiții, să conducă la rezultatul ca o asemenea scutire, care este supusă, în temeiul articolului 3 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare nr. 1238/2013 și al articolului 2 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare nr. 1239/2013, unor condiții, să poată fi acordată chiar și atunci când aceste condiții nu sunt respectate (a se vedea prin analogie, Hotărârea din 29 iulie 2010, Isaac International, C‑371/09, EU:C:2010:458, punctul 44).
57 În consecință, trebuie să se răspundă la a doua întrebare că articolul 212a din Codul vamal trebuie interpretat în sensul că, atunci când se aplică unei datorii vamale care a luat naștere în temeiul articolului 204 alineatul (1) din acest cod, ca urmare a depășirii termenului prevăzut la articolul 49 alineatul (1) din codul menționat, condiția prevăzută la articolul 3 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul de punere în aplicare nr. 1238/2013 și la articolul 2 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul de punere în aplicare nr. 1239/2013 nu este îndeplinită în cazul în care societatea afiliată celei cuprinse în enumerarea din anexa la Decizia de punere în aplicare 2013/707, care a fabricat, a expediat și a facturat mărfurile în cauză, nu a acționat în calitate de importator al acestor mărfuri și nu le‑a pus în liberă circulație, deși avea intenția de a face acest lucru și a recepționat efectiv mărfurile menționate.
Cu privire la a treia-a cincea întrebare
58 Având în vedere răspunsul dat la a doua întrebare, nu este necesar să se răspundă la a treia-a cincea întrebare.
Cu privire la cheltuielile de judecată
59 Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.
Pentru aceste motive, Curtea (Camera a patra) declară:
1) Articolul 212a din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului vamal comunitar, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 648/2005 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 aprilie 2005, trebuie interpretat în sensul că se aplică scutirilor de taxe antidumping și de taxe compensatorii prevăzute la articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1238/2013 al Consiliului din 2 decembrie 2013 de instituire a unei taxe antidumping definitive și de percepere definitivă a taxei provizorii impuse pentru importurile de module fotovoltaice pe bază de siliciu cristalin și componentele lor cheie (și anume celule) originare sau expediate din Republica Populară Chineză și, respectiv, la articolul 2 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1239/2013 al Consiliului din 2 decembrie 2013 de instituire a unei taxe compensatorii definitive la importurile de module fotovoltaice pe bază de siliciu cristalin și componentele lor cheie (și anume celule) originare sau expediate din Republica Populară Chineză.
2) Articolul 212a du Regulamentul nr. 2913/92, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 648/2005, trebuie interpretat în sensul că, atunci când se aplică unei datorii vamale care a luat naștere în temeiul articolului 204 alineatul (1) din Regulamentul nr. 2913/92, astfel cum a fost modificat, ca urmare a depășirii termenului prevăzut la articolul 49 alineatul (1) din regulamentul menționat, condiția prevăzută la articolul 3 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul de punere în aplicare nr. 1238/2013 și la articolul 2 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul de punere în aplicare nr. 1239/2013 nu este îndeplinită în cazul în care societatea afiliată celei cuprinse în enumerarea din anexa la Decizia de punere în aplicare 2013/707/UE a Comisiei din 4 decembrie 2013 de confirmare a acceptării unui angajament oferit în legătură cu procedurile antidumping și antisubvenție privind importurile de module fotovoltaice pe bază de siliciu cristalin și componentele lor cheie (și anume celule) originare sau expediate din Republica Populară Chineză pentru perioada de aplicare a măsurilor definitive, care a fabricat, a expediat și a facturat mărfurile în cauză, nu a acționat în calitate de importator al acestor mărfuri și nu le‑a pus în liberă circulație, deși avea intenția de a face acest lucru și a recepționat efectiv mărfurile menționate.
Semnături