HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE

(Camera întâi)

9 decembrie 2008

Cauza F‑106/05

T

împotriva

Comisiei Comunităților Europene

„Funcție publică – Funcționari – Concediu medical – Imputarea concediului medical asupra duratei concediului anual – Pierderea beneficiului remunerației – Cerere de reportare a concediului anual – Inadmisibilitate – Cerere de despăgubire”

Obiectul: Acțiune formulată în temeiul articolelor 236 CE și 152 EA prin care T solicită, în esență, în primul rând, anularea deciziilor Comisiei prin care s‑au considerat nemotivate unele dintre absențele sale în 2004 și 2005, absențele respective fiind imputate asupra duratei concediului anual și efectuându‑se reduceri ale remunerației; în al doilea rând, anularea deciziei Comisiei prin care s‑a refuzat ca reportarea în anul 2005 a concediului anual neefectuat în cursul anului 2004 să excedeze 12 zile; în al treilea rând, obligarea Comisiei să îi plătească daune interese

Decizia: Obligă Comisia la plata către reclamantă a sumei de 5 000 de euro. Respinge acțiunea pentru celelalte capete de cerere. Comisia suportă, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, trei sferturi din cheltuielile de judecată efectuate de reclamantă. Reclamanta suportă un sfert din propriile cheltuieli de judecată.

Sumarul hotărârii

1.      Funcționari – Acțiune – Acțiune în despăgubire – Procedură precontencioasă – Cerere privind repararea prejudiciului cauzat prin revocarea unui act

(Statutul funcționarilor, art. 90 și 91)

2.      Funcționari – Acțiune – Reclamație administrativă prealabilă – Termen pentru depunerea unei reclamații – Calcul

[Statutul funcționarilor, art. 90 alin. (2); Regulamentul nr. 1182/71 al Consiliului, art. 3 alin. (4)]

3.      Funcționari – Concediu medical – Justificarea bolii – Prezentarea unui certificat medical – Prezumția caracterului motivat al absenței

[Statutul funcționarilor, art. 59 alin. (1) și (3)]

1.      În sistemul căilor de atac instituit prin articolele 90 și 91 din Statutul funcționarilor, în cazul în care persoana în cauză înțelege să solicite repararea prejudiciului pe care i l‑a cauzat un act care lezează ce a fost revocat ulterior de către administrație, procedura precontencioasă nu poate fi inițiată prin depunerea unei reclamații, actul care lezează fiind considerat a nu fi existat niciodată. Revine, așadar, persoanei interesate obligația de a sesiza administrația cu o cerere în sensul articolului 90 alineatul (1) din statut, iar apoi, în cazul respingerii acestei cereri, cu o reclamație îndreptată împotriva respectivei decizii de respingere.

În schimb, în ipoteza în care revocarea actului care lezează intervine după depunerea în termen a unei reclamații, ar fi contrar economiei procedurii să se ceară persoanei în cauză să inițieze o nouă procedură precontencioasă și să sesizeze administrația cu o cerere în sensul articolului 90 alineatul (1) din statut. Îi revine acesteia numai obligația ca, după ce administrația se pronunță în mod expres sau implicit asupra reclamației sale, să formuleze în termen o acțiune care urmărește despăgubirea pentru pretinsul prejudiciu cauzat prin actul revocat.

(a se vedea punctele 94 și 95)

2.      Întrucât statutul constituie un act al Consiliului și întrucât lipsesc unele reguli specifice privind termenele prevăzute la articolul 90 din acesta, regulile aplicabile termenelor prevăzute la alineatul (2) al acestei din urmă dispoziții, care prevăd că reclamația trebuie depusă într‑un termen de trei luni, sunt stabilite la articolul 3 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1182/71 privind stabilirea regulilor care se aplică termenelor, datelor și expirării termenelor.

(a se vedea punctele 98 și 99)

Trimitere la:

Curte: 2 mai 1985, K./Parlamentul European, 38/84, Rec., p. 1267, punctul 20; 15 ianuarie 1987, Misset/Consiliul, 152/85, Rec., p. 223, punctele 8 și 9

Tribunalul de Primă Instanță: 26 septembrie 1996, Maurissen/Curtea de Conturi, T‑192/94, RecFP, p. I‑A‑425 și II‑1229, punctul 28; 30 mai 2002, Onidi/Comisia, T‑197/00, RecFP, p. I‑A‑69 și II‑325, punctul 50

3.      Atunci când un funcționar absent pentru motiv de boală a prezentat un certificat medical, administrația nu poate, după cum reiese din dispozițiile articolului 59 alineatul (1) din statut, să considere această absență ca fiind nejustificată decât cu condiția ca fie controlul medical la care a fost supus funcționarul să fi demonstrat că acesta era în măsură să își exercite funcțiile, fie, în cazul contestării de către persoana în cauză a temeiniciei concluziilor controlului medical, medicul independent desemnat în cadrul unei proceduri de arbitraj să fi confirmat respectivele concluzii. Numai în cazul în care această condiție este îndeplinită, administrația, în conformitate cu articolul 59 alineatul (3) din statut, poate să impute absența nejustificată asupra duratei concediului anual al funcționarului și, în cazul în care acest concediu a fost efectuat în întregime, să îi reducă remunerația pe durata corespunzătoare.

(a se vedea punctul 112)