HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE
(Camera întâi)
15 decembrie 2008
Cauza F‑34/07
Carina Skareby
împotriva
Comisiei Comunităților Europene
„Funcție publică — Funcționari — Evaluare — Raport asupra evoluției carierei — Exercițiul de evaluare 2005 — Încălcare a normelor de procedură — Lipsa unui dialog referitor la stabilirea obiectivelor — Raport simplificat întocmit pentru perioada cuprinsă între ianuarie și septembrie 2005 — Lipsa evaluării — Eroare vădită de apreciere — Articolul 44 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul de procedură al Tribunalului de Primă Instanță”
Obiectul: Acțiune formulată în temeiul articolelor 236 CE și 152 EA, prin care doamna Skareby solicită în esență, pe de o parte, anularea raportului asupra evoluției carierei întocmit pentru perioada cuprinsă între 1 ianuarie și 31 decembrie 2005 și, pe de altă parte, obligarea Comisiei la plata de daune interese pentru repararea prejudiciilor profesional, financiar și moral pe care pretinde că le‑a suferit
Decizia: Respinge acțiunea. Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată.
Sumarul hotărârii
1. Funcționari — Evaluare — Raport asupra evoluției carierei — Obligația de a stabili obiectivele de atins — Cuprins
(Statutul funcționarilor, art. 43)
2. Funcționari — Evaluare — Raport asupra evoluției carierei — Întocmire — Raport simplificat
(Statutul funcționarilor, art. 43)
3. Funcționari — Evaluare — Raport asupra evoluției carierei — Control jurisdicțional — Limite
(Statutul funcționarilor, art. 43)
1. Din articolul 8 alineatul (5) al patrulea paragraf din Dispozițiile generale de aplicare a articolului 43 din Statutul funcționarilor adoptate de Comisie rezultă că dialogul formal care se desfășoară între evaluator și titularul postului la începutul fiecărui exercițiu de evaluare urmărește ca aceștia să stabilească, dacă este posibil de comun acord, obiectivele pe care titularul postului va trebui să le atingă în cursul anului în care are loc acest dialog. Astfel, importanța acestui dialog formal este evidentă în situația, prevăzută în cadrul dispozițiilor generale de aplicare amintite, în care evaluatorul îi propune titularului postului, în mod unilateral, anumite obiective care acesta trebuie să le atingă în cadrul activității sale, un astfel de dialog oferind astfel persoanei interesate posibilitatea de a discuta respectivele obiective și de a‑și susține poziția în vederea ajungerii la un acord cu privire la conținutul acestora.
În schimb, situația este diferită în ipoteza în care titularul postului este cel care, la cererea evaluatorului, își stabilește el însuși obiectivele, pe care evaluatorul le acceptă apoi prin semnătură. Astfel, într‑o asemenea ipoteză, există de facto un acord între evaluator și titularul postului în ceea ce privește obiectivele care trebuie atinse, astfel încât recurgerea la un dialog formal în scopul de a se ajunge la un astfel de acord, chiar dacă continuă să fie de dorit întrucât constituie o sarcină a evaluatorului ce se numără printre atribuțiile de conducere, nu mai este însă necesară.
Încălcările normelor de procedură, precum cele referitoare la întocmirea unui raport asupra evoluției carierei, constituie neregularități substanțiale de natură să afecteze validitatea unui astfel de raport, cu condiția ca funcționarul să demonstreze că raportul în cauză ar fi putut avea un conținut diferit în lipsa acestor încălcări.
(a se vedea punctele 34, 36, 37 și 40)
Trimitere la:
Tribunalul de Primă Instanță: 9 martie 1999, Hubert/Comisia, T‑212/97, RecFP, p. I‑A‑41 și II‑185, punctul 53
Tribunalul Funcției Publice: 7 mai 2008, Lebedef/Comisia, F‑36/07, nepublicată încă în Repertoriu, punctul 57
2. În cazul schimbării evaluatorului în cursul exercițiului de evaluare, articolul 4 alineatul (3) din Dispozițiile generale de aplicare a articolului 43 din Statutul funcționarilor adoptate de Comisie prevede întocmirea de către evaluatorul care își va părăsi postul a unui raport simplificat, integrat în raportul asupra evoluției carierei, care se referă exclusiv la eficiența, la competența și la conduita în serviciu avute în cursul fracțiunii determinate din perioada la care se referă raportul. Acest raport simplificat, care nu cuprinde o notă, este adus la cunoștința titularului postului, care își poate prezenta observațiile în partea rezervată în acest scop. Finalitatea acestui raport este de a furniza evaluatorului informațiile necesare pentru aprecierea funcțiilor pe care persoana evaluată le‑a exercitat în cursul acestei fracțiuni determinate din perioada de evaluare.
Împrejurarea că evaluatorul care a întocmit raportul simplificat, care era de asemenea evaluatorul care întocmise raportul precedent asupra evoluției carierei, a reluat aproape integral în raportul simplificat aprecierile cuprinse în raportul asupra evoluției carierei menționat în ceea ce privește în special eficiența, competența și conduita în serviciu ale funcționarului evaluat nu este de natură să demonstreze în mod automat că nu ar fi fost efectuată o evaluare a funcționarului, întrucât evaluatorul ar fi putut pur și simplu să observe și să decidă că funcționarul a dat dovadă, în cursul perioadei de referință, de aceeași competență, eficiență și conduită în cadrul aceluiași serviciu.
(a se vedea punctele 58 și 61)
Trimitere la:
Tribunalul Funcției Publice: 13 decembrie 2007, Sequeira Wandschneider/Comisia, F‑28/06, nepublicată încă în Repertoriu, punctul 48
3. Evaluatorii dispun de o largă putere de apreciere în ceea ce privește modul în care analizează activitatea persoanelor pe care trebuie să le evalueze, raportul de evaluare sau cel privind evoluția carierei exprimând opinia personală a acestora formulată în mod liber. Astfel, Tribunalul Funcției Publice nu este competent să înlocuiască aprecierea persoanelor însărcinate cu evaluarea activității persoanei notate cu propria sa apreciere. Judecățile de valoare realizate cu privire la funcționari în cuprinsul rapoartelor asupra evoluției carierei sunt excluse din sfera controlului jurisdicțional, care nu se exercită, printre altele, decât asupra eventualelor erori vădite de fapt.
În această privință, presupunând că persoanele care au întocmit un raport asupra evoluției carierei au comis anumite erori sau că acestea au formulat afirmații lipsite de fundament, o critică întemeiată pe faptul că respectivul raport este afectat de erori vădite de apreciere se referă, în realitate, la judecăți de valoare a căror temeinicie nu poate fi controlată decât în limite stricte.
(a se vedea punctele 69 și 71)
Trimitere la:
Tribunalul de Primă Instanță: 24 ianuarie 1991, Latham/Comisia, T‑63/89, Rec., p. II‑19, punctul 19; 16 mai 2006, Magone/Comisia, T‑73/05, RecFP, p. I‑A‑2‑107 și II‑A‑2‑485, punctele 25 și 28, precum și jurisprudența citată; 13 iulie 2006, Andrieu/Comisia, T‑285/04, RecFP, p. I‑A‑2‑161 și II‑A‑2‑775, punctul 99