HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE

(Camera întâi)

10 noiembrie 2009

Cauza F‑71/08

N

împotriva

Parlamentului European

„Funcție publică – Funcționari – Evaluare – Raport de evaluare – Stabilirea unor obiective – Eroare vădită de apreciere – Admisibilitate – Măsuri care nu lezează”

Obiectul: Acțiune formulată în temeiul articolelor 236 CE și 152 EA, prin care N solicită în special anularea deciziei secretarului general al Parlamentului European din 12 septembrie 2007 prin care a fost adoptat raportul de evaluare întocmit în privința sa pentru anul 2006 și decizia președintelui Parlamentului European din 22 mai 2008 prin care se respinge reclamația sa împotriva deciziei menționate

Decizia: Anulează decizia secretarului general al Parlamentului European din 12 septembrie 2007 prin care a fost adoptat raportul de evaluare definitiv întocmit în privința reclamantului pentru perioada cuprinsă între 16 august 2006 și 31 decembrie 2006. Respinge în rest cererea introductivă. Obligă Parlamentul European la plata cheltuielilor de judecată.

Sumarul hotărârii

1.      Funcționari – Acțiune – Interesul de a exercita acțiunea – Acțiune în anularea unui raport de evaluare – Funcționar repartizat la o altă instituție – Neluarea în considerare a raportului menționat de către această instituție

(Statutul funcționarilor, art. 43)

2.      Funcționari – Evaluare – Raport de evaluare – Obligația de a aduce la cunoștință funcționarului vizat documentul prin care se stabilesc obiectivele atribuite serviciului său

(Statutul funcționarilor, art. 43)

1.      Independent de utilitatea sa viitoare, raportul de evaluare întocmit în privința unui funcționar constituie o dovadă scrisă și oficială a calității muncii realizate de persoana interesată. O astfel de evaluare nu este o simplă descriere a sarcinilor efectuate în perioada vizată, ci presupune și o apreciere a calităților pe care persoana evaluată le‑a dovedit în exercitarea activității sale profesionale. În consecință, fiecare funcționar dispune de dreptul ca munca sa să facă obiectul unei evaluări realizate în mod corect și echitabil. Prin urmare, în conformitate cu dreptul la o protecție jurisdicțională efectivă, unui funcționar trebuie să i se poată recunoaște în orice ipoteză dreptul de a contesta un raport de evaluare întocmit în privința sa atât în ce privește conținutul acestuia, cât și în ce privește respectarea dispozițiilor stabilite prin statut.

Astfel, schimbarea repartizării unui funcționar de la o instituție la o altă instituție, neluarea în considerare de către a doua instituție a rapoartelor de evaluare întocmite de prima instituție și o promovare a funcționarului în cadrul celei de a doua instituții nu sunt de natură să îl lipsească pe acesta de interesul de a exercita acțiunea împotriva unui raport de evaluare definitiv întocmit de prima dintre aceste instituții.

(a se vedea punctele 33 și 34)

Trimitere la:

Curte: 22 decembrie 2008, Gordon/Comisia, C‑198/07 P, Rep., p. I‑10701, punctele 44 și 45

2.      Din conținutul articolelor 10-12 din Dispozițiile generale de aplicare a articolului 43 din statut adoptate de Parlamentul European rezultă că această instituție trebuie să îi comunice, cu ocazia întrevederii pentru evaluare, fiecăruia dintre funcționarii sau agenții săi un document care să precizeze obiectivele atribuite, pentru anul viitor, direcției sale, unității sau serviciului său. Acest document constituie un element esențial pentru aprecierea prestațiilor funcționarului sau ale agentului în anul următor și în vederea elaborării raportului de evaluare întocmit în privința sa. În plus, administrația trebuie să întocmească un document care să conțină precizări suplimentare în legătură cu obiectivele care i‑au fost stabilite în mod personal, dacă funcționarul sau agentul în cauză solicită acest lucru cu ocazia întrevederii pentru evaluare.

Chiar dacă aceste dispoziții nu reglementează în mod explicit ipoteza unei prime repartizări a unui funcționar sau pe cea a transferului funcționarului în cursul anului de la o altă instituție la Parlamentul European, acestea nu pot fi interpretate în sensul că Parlamentul European nu poate fi obligat să îi aducă la cunoștință acestui funcționar documentul care stabilește obiectivele atribuite serviciului său la care va trebui să contribuie. Astfel, un asemenea document, care există în fiecare unitate sau serviciu indiferent de procedura de întocmire a raportului de evaluare al fiecărui funcționar sau agent, constituie un element de referință pentru evaluarea prestațiilor unui funcționar sau ale unui agent și în vederea întocmirii raportului de evaluare. Orice altă interpretare a acestor dispoziții ar încălca principiul egalității de tratament, întrucât ar avea ca efect tratarea în mod diferit a funcționarilor sau a agenților în privința stabilirii unor obiective, în funcție de data lor de angajare în cadrul Parlamentului European, diferență de tratament care ar fi disproporționată în raport cu diferența de situație care rezultă dintr‑un astfel de criteriu. În plus, stabilirea unor obiective se impune a fortiori în legătură cu un nou funcționar în momentul începerii activității într‑o unitate sau într‑un serviciu în care va trebui să se integreze cât mai curând posibil.

(a se vedea punctele 51, 52, 54 și 55)