HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE (Camera întâi)

16 ianuarie 2007

Cauza F‑3/06

Jacques Frankin și alții

împotriva

Comisiei Comunităților Europene

„Funcționari – Obligația de a oferi asistență care incumbă administrației – Refuz – Transferul drepturilor de pensie dobândite în Belgia”

Obiectul: Acțiune, formulată în temeiul articolului 236 CE și al articolului 152 EA, prin care domnul Frankin și alți 482 de funcționari și agenți temporari ai Comisiei solicită, pe de o parte, anularea deciziei din 10 iunie 2005 prin care Comisia a refuzat să le acorde asistență în temeiul dispozițiilor articolului 24 din Statutul funcționarilor și, pe de altă parte, repararea prejudiciului pe care consideră că l‑au suferit ca urmare a acestui refuz

Decizia: Respinge acțiunea. Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată.

Sumarul hotărârii

Funcționari – Pensii – Drepturi de pensie dobândite anterior angajării în muncă în cadrul Comunităților – Transfer către sistemul comunitar

[Statutul funcționarilor, art. 24 primul paragraf; anexa VIII, art. 11 alin. (2)]

O instituție nu își încalcă obligația de a oferi asistență prevăzută la articolul 24 din statut prin faptul că respinge cererea unui funcționar care îi solicită asistența tehnică și financiară pentru a verifica, în primul rând, dacă are un interes individual să solicite un nou transfer al drepturilor sale de pensie dobândite, înainte de angajarea în muncă în cadrul Comunităților, într‑un sistem belgian de pensii, în condițiile, în general mai avantajoase, ale unei noi reglementări a acestui stat membru, și apoi, pentru a obține, dacă este cazul, acest nou transfer, în situația în care această instituție și‑a exprimat în mod clar refuzul de a revoca decizia inițială de transfer. Astfel, această instituție poate să considere în mod justificat că o astfel de cerere de asistență este îndreptată împotriva uneia dintre deciziile sale, întrucât transferul reprezintă o operațiune care cuprinde două decizii adoptate succesiv, la cererea persoanei interesate, întâi de organismul național care gestionează sistemul de pensii, care calculează drepturile dobândite, și apoi de instituția comunitară, care stabilește, ținând seama de drepturile persoanei în cauză, numărul de ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii luat în considerare în cadrul sistemului de pensii comunitar corespunzător drepturilor transferate. Este adevărat că faptul că atingerea scopului în care este formulată o cerere de asistență ar putea presupune revocarea unui act al instituției nu implică în mod necesar, în special dacă instituția este dispusă să revoce respectivul act, că asistența este solicitată împotriva unui act al instituției, ceea ce ar exclude‑o din domeniul de aplicare al articolului 24 din statut, care prevede apărarea funcționarilor față de acte ale unor terțe persoane, iar nu față de actele adoptate chiar de instituție. Astfel stau lucrurile, în schimb, în cazul în care instituția a exprimat fără ambiguitate refuzul de a revoca actul în cauză.

Pe de altă parte, într‑un astfel de context, persoana interesată nu poate invoca în mod întemeiat obligația de solicitudine împotriva deciziei prin care este respinsă cererea sa, întrucât această obligație nu poate determina administrația să ignore condițiile de a căror îndeplinire depinde, potrivit statutului, acordarea asistenței. Persoana interesată nu poate invoca în mod întemeiat nici încălcarea principiului pacta sunt servanda, din moment ce nu indică niciun contract sau acord pe care instituția nu l‑ar fi respectat, și nici încălcarea principiului patere legem quam ipse fecisti, întrucât statutul nu reprezintă o normă stabilită de o instituție în calitatea acesteia de autoritate împuternicită să facă numiri, ci de legiuitorul comunitar.

În sfârșit, motivul invocat pentru a contesta respingerea acestei cereri, potrivit căruia modificarea reglementării belgiene ar fi dat naștere unei discriminări între funcționarii comunitari care și‑au transferat drepturile de pensie dobândite în Belgia în funcție de momentul, anterior sau ulterior intrării în vigoare a noii reglementări, în care au solicitat transferul respectivelor drepturi, este inoperant în ceea ce privește refuzul instituției de a oferi asistență. Astfel, motivul întemeiat pe încălcarea principiului egalității nu ar fi operant decât dacă s‑ar susține că instituția a acordat asistență altor funcționari și agenți aflați în aceeași situație ca reclamantul.

(a se vedea punctele 27-34, 38, 46, 60 și 61)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: 10 iulie 1997, Apostolidis și alții/Comisia, T‑81/96, RecFP, p. I‑A‑207 și II‑607, punctul 90 și jurisprudența citată