Language of document : ECLI:EU:T:2019:228

HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a patra)

9 aprilie 2019(*)

„Contracte de achiziții publice de servicii – Procedură de cerere de ofertă – Prestarea de servicii informatice pentru Parlament, precum și pentru alte instituții și organe ale Uniunii – Excludere din cadrul procedurilor de achiziții publice – Potențial conflict de interese – Omisiunea de a furniza informațiile solicitate de autoritatea contractantă – Articolul 107 alineatul (1) litera (b) din regulamentul financiar – Transparență – Proporționalitate – Egalitate de tratament – Articolul 102 alineatul (1) din regulamentul financiar”

În cauza T‑182/15,

Sopra Steria Group SA, cu sediul în Annecy‑le‑Vieux (Franța), reprezentată de A. Verlinden, de R. Martens și de J. Joossen, avocați,

reclamantă,

împotriva

Parlamentului European, reprezentat de B. Simon și de L. Tapper Brandberg, în calitate de agenți,

pârât,

susținut de

CGI Luxembourg SA, cu sediul în Bertrange (Luxemburg),

și de

Intrasoft International SA, cu sediul în Luxemburg (Luxemburg),

reprezentate de N. Korogiannakis, avocat,

interveniente,

având ca obiect o cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE prin care se solicită anularea deciziilor Parlamentului adoptate în cadrul procedurii de cerere de ofertă PE/ITEC‑ITS14 privind prestarea de servicii informatice pentru Parlament, precum și pentru alte instituții și organe ale Uniunii Europene, de respingere a ofertelor consorțiilor IBI IUS și STEEL, din care făcea parte reclamanta, pentru loturile nr. 2 și nr. 3,

TRIBUNALUL (Camera a patra),

compus din domnul H. Kanninen, președinte, domnul L. Calvo‑Sotelo Ibáñez‑Martín și doamna I. Reine (raportor), judecători,

grefier: doamna C. Heeren, administrator,

având în vedere faza scrisă a procedurii și în urma ședinței din 3 octombrie 2017,

pronunță prezenta

Hotărâre

 Istoricul litigiului

1        La 3 aprilie 2014, Parlamentul European, acționând în nume propriu și în numele altor instituții și organe ale Uniunii Europene, a lansat invitația de participare la procedura de cerere de ofertă PE/ITEC‑ITS14 privind prestarea externă de servicii informatice (denumită în continuare „cererea de ofertă”).

2        Cererea de ofertă era împărțită în opt loturi. Obiectul loturilor nr. 2-nr. 4 era definit după cum urmează:

–        Lotul nr. 2: Dezvoltare și întreținere de sisteme de informații pentru diseminare;

–        Lotul nr. 3: Dezvoltare și întreținere de sisteme de informații pentru producție;

–        Lotul nr. 4: Testare de dezvoltări.

3        Caietul de sarcini pentru procedura de cerere de ofertă (denumit în continuare „caietul de sarcini”) prevedea atribuirea mai multor contracte‑cadru pentru fiecare lot și un mecanism în cascadă pentru executarea contractelor‑cadru menționate.

4        Articolul I.3 din caietul de sarcini prevedea:

„Ofertanții pot depune o ofertă pentru unul sau mai multe loturi, cu excepția incompatibilităților menționate în mod corespunzător în descrierea fiecărui lot. Ofertele depuse pentru loturile incompatibile supuse unei ordini de preferință vor fi respinse.”

5        Articolul I.4 din caietul de sarcini dispunea:

„Agenții economici nu pot face parte din mai mult de un consorțiu care depune o ofertă, nici nu pot fi propuși ca subcontractanți pentru mai mult de un ofertant pentru aceleași loturi sau pentru loturile exclusive.”

6        Anexa II la caietul de sarcini prevedea că depunerea unei oferte pentru lotul nr. 2 sau pentru lotul nr. 3 presupunea o interdicție pentru ofertant de a depune oferte, în calitate de contractant unic, de membru al unui consorțiu sau de subcontractant, pentru lotul nr. 4 sau pentru lotul nr. 6. În ceea ce privește lotul nr. 4, era prevăzută aceeași interdicție în raport cu loturile nr. 2, nr. 3 și nr. 6.

7        Prin comunicatul de presă din 8 aprilie 2014, s‑a anunțat că se preconiza achiziția societății Groupe Steria SA de către Sopra Group SA.

8        La 22 mai 2014, consorțiile IBI IUS și STEEL, ambele incluzând Sopra Group, au depus oferte pentru lotul nr. 2 și, respectiv, pentru lotul nr. 3. În aceeași zi, consorțiul TEPting, din care făcea parte Steria Benelux SA, o filială a societății Groupe Steria, a depus o ofertă pentru lotul nr. 4.

9        În plus, la 22 mai 2014, consorțiul CGI‑Intrasoft International, compus din intervenientele CGI Luxembourg SA și Intrasoft International SA, a depus de asemenea o ofertă pentru lotul nr. 3.

10      După cum rezultă din dosar, reclamanta, Sopra Steria Group SA, a fost constituită prin fuziunea Sopra Group cu alte entități, și anume Groupe Steria, filiala sa, Steria SA, și filiala acesteia din urmă, Steria Benelux. În urma fuziunii menționate, Steria Benelux a devenit astfel o filială indirectă a Sopra Steria Group.

11      La 26 iunie 2014, Sopra Group a inițiat achiziționarea Groupe Steria.

12      La 14 iulie 2014, Comisia Europeană a decis să nu se opună transferului public de acțiuni dintre Sopra Group și Groupe Steria.

13      La 6 august 2014, Sopra Group a anunțat că criteriul proporției minime a acțiunilor transferate a fost îndeplinit și că au fost achiziționate 79,69 % din acțiunile care au făcut obiectul operațiunii.

14      La 5 septembrie 2014, Sopra Group a achiziționat 90,52 % din capitalul societății Groupe Steria și 89,41 % din drepturile de vot în cadrul acesteia. În aceeași zi, Sopra Group a fost redenumită Sopra Steria Group.

15      Prin scrisoarea din 18 septembrie 2014, Parlamentul a informat consorțiul STEEL că oferta sa fusese clasată pe prima poziție pentru lotul nr. 3 și că era unul dintre ofertanții câștigători ai acestui contract.

16      Prin scrisoarea din aceeași zi, Parlamentul a informat consorțiul CGI‑Intrasoft International că oferta sa fusese clasată pe poziția a doua pentru lotul nr. 3 și că era unul dintre ofertanții câștigători ai acestui contract.

17      La 30 octombrie 2014, Parlamentul a informat consorțiul IBI IUS că oferta sa fusese clasată pe poziția a doua pentru lotul nr. 2 și că era unul dintre ofertanții câștigători ai acestui contract. Parlamentul a informat de asemenea consorțiul TEPting că oferta sa fusese clasată pe poziția a doua pentru lotul nr. 4 și că era unul dintre ofertanții câștigători ai acestui contract.

18      La 10 și 12 noiembrie 2014, consorțiile IBI IUS și TEPting au primit mai multe informații cu privire la evaluarea ofertelor pentru loturile pentru care depuseseră o cerere de informații.

19      La 12 noiembrie 2014, Parlamentul a fost informat cu privire la procesul de apropiere dintre Sopra Steria Group și Groupe Steria printr‑o scrisoare a intervenientelor.

20      Prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 14 noiembrie 2014 și înregistrată sub numărul T‑769/14, intervenientele, acționând în nume propriu și în numele și pe seama consorțiului CGI‑Intrasoft International, au formulat o acțiune având ca obiect anularea, pe de o parte, a deciziei Parlamentului de clasare a ofertei lor pe poziția a doua pentru lotul nr. 3 și, pe de altă parte, a deciziei Parlamentului de clasare a ofertei consorțiului STEEL pe prima poziție pentru lotul respectiv și de atribuire a contractului în favoarea acestuia, ca ofertant câștigător de prim rang în mecanismul în cascadă, precum și obligarea Parlamentului la plata de daune interese.

21      Prin scrisoarea Parlamentului din 19 noiembrie 2014, consorțiile IBI IUS, STEEL și TEPting au fost informate cu privire la suspendarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții pentru loturile nr. 2-nr. 4. Scrisorile menționate precizau următorul motiv de suspendare: „[o]biectivul acestei suspendări este de a se stabili dacă informațiile suplimentare primite de Parlament […] sunt întemeiate și dacă sunt susceptibile să afecteze decizia de atribuire”.

22      La 21 noiembrie 2014, consorțiile IBI IUS și STEEL au informat Parlamentul cu privire la procesul de achiziție a societății Groupe Steria de către Sopra Steria Group. Steria Benelux a furnizat Parlamentului aceeași informație, propunând să se „retragă din contract” pentru lotul nr. 4.

23      La 15 decembrie 2014, consorțiul TEPting, din care făcea parte Steria Benelux, a informat Parlamentul cu privire la retragerea ofertei sale prezentate în cadrul lotului nr. 4. Prin scrisoarea din 13 februarie 2015, Parlamentul a acceptat retragerea ofertei consorțiului menționat pentru acest lot.

24      La 31 decembrie 2014, după finalizarea fuziunii dintre Sopra Steria Group și Groupe Steria, Sopra Steria Group deținea 99,99 % din Steria Benelux.

25      Prin scrisorile din 15 și 20 ianuarie 2015, Parlamentul a solicitat informații suplimentare consorțiilor IBI IUS, STEEL și TEPting, precum și societății Steria Benelux. Astfel, acesta a solicitat informații în special cu privire la apartenența economică a Steria Benelux la Sopra Group în lumina procesului de apropiere și a interdicției de a depune oferte pentru loturile incompatibile, care putea crea o situație de conflict de interese.

26      Prin scrisoarea din 22 ianuarie 2015, consorțiile IBI IUS și STEEL au răspuns la această cerere. Prin scrisorile din 23 ianuarie 2015, Sopra Steria Group și Steria Benelux au furnizat de asemenea informațiile solicitate. În aceste scrisori, cele patru entități au negat existența oricărui conflict de interese și, în consecință, a vreunui obstacol, în ceea ce le privește, de a depune oferte pentru loturile incompatibile. În plus, acestea au susținut că toate informațiile pertinente au fost prezentate în timp util.

27      Prin două scrisori din 13 februarie 2015, Parlamentul a informat consorțiile IBI IUS și STEEL cu privire la deciziile sale de respingere a ofertelor acestora pentru lotul nr. 2 și, respectiv, pentru lotul nr. 3 (denumite în continuare „deciziile atacate”). La 16 februarie 2015, Parlamentul a trimis reclamantei aceste decizii.

28      Fiecare dintre deciziile atacate este întemeiată pe aceleași două motive distincte.

29      În primul rând, depunerea în paralel a ofertelor consorțiilor IBI IUS, STEEL și TEPting pentru loturi incompatibile ar fi încălcat articolul 158 alineatul (3) primul paragraf din Regulamentul delegat (UE) nr. 1268/2012 al Comisiei din 29 octombrie 2012 privind normele de aplicare a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii (JO 2012, L 362, p. 1, denumit în continuare „regulamentul delegat”) și articolul I.3 din caietul de sarcini. În special, Parlamentul a considerat că, din cauza apropierii dintre Sopra Group și Groupe Steria, reclamanta și Steria Benelux au devenit același agent economic. În consecință, consorțiile IBI IUS și STEEL, din care făcea parte reclamanta, și TEPting, din care făcea parte Steria Benelux, au depus oferte pentru loturile incompatibile, mai precis pentru loturile nr. 2 și nr. 3, pe de o parte, și pentru lotul nr. 4, pe de altă parte, în pofida interdicției prevăzute la articolul I.3 din caietul de sarcini. În această privință, pentru a considera că reclamanta și Steria Benelux constituiau același agent economic începând de la 5 septembrie 2014, Parlamentul a aplicat o prezumție refragabilă, pe care reclamanta nu ar fi răsturnat‑o, potrivit căreia deținerea de către o societate a aproape 100 % din acțiunile unei alte societăți, precum în speță, ar permite primei societăți să exercite o influență decisivă asupra celei de a doua.

30      În al doilea rând, achiziția capitalului societății Groupe Steria de către Sopra Group ar fi creat o situație care putea să dea naștere unui conflict de interese, care trebuia să fie adusă la cunoștința Parlamentului, în conformitate cu articolul 107 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului (JO 2012, L 298, p. 1, denumit în continuare „regulamentul financiar”). Astfel, potrivit Parlamentului, dat fiind că ofertantul câștigător al lotului nr. 4 ar trebui să evalueze serviciile furnizate în cadrul loturilor nr. 2 și nr. 3, deținerea indirectă, la 5 septembrie 2014, de către reclamantă, membră a consorțiilor IBI IUS și STEEL, a 90,51 % din acțiunile Steria Benelux, membră a consorțiului TEPting, ar putea crea un risc de părtinire în execuția lotului nr. 4 de către acesta. Retragerea consorțiului TEPting din acest din urmă lot, la 15 decembrie 2014, nu ar repune în discuție această constatare. În consecință, Parlamentul a concluzionat că reclamanta era obligată să îl informeze cu privire la fuziune cel târziu la 5 septembrie 2014. Acesta a apreciat, așadar, că, întrucât a omis să îl informeze în acest sens, reclamanta ar fi încălcat articolul 107 alineatul (1) litera (b) din regulamentul financiar. Prin urmare, a decis că trebuie să reexamineze ofertele consorțiilor IBI IUS și STEEL fără a ține seama de reclamantă, ca membră a consorțiilor menționate. În aceste condiții, Parlamentul a considerat că ofertele acestor consorții nu mai îndeplineau cerințele privind capacitatea tehnică prevăzute de caietul de sarcini.

31      La 13 februarie 2015, Parlamentul a trimis de asemenea o scrisoare consorțiului CGI‑Intrasoft International, prin care îl informa că decizia sa de a clasa oferta acestuia pe poziția a doua pentru lotul nr. 3 și decizia sa de atribuire a lotului menționat în favoarea consorțiului STEEL, ca ofertant câștigător de prim rang în mecanismul în cascadă, au fost anulate și înlocuite printr‑o nouă decizie prin care oferta consorțiului CGI‑Intrasoft International era clasată pe prima poziție pentru lotul respectiv. La 6 martie 2015, acest din urmă consorțiu a semnat contractul‑cadru în calitate de ofertant câștigător de prim rang în mecanismul în cascadă pentru același lot.

32      Prin Ordonanța din 7 iulie 2015, CGI Luxembourg și Intrasoft International/Parlamentul (T‑769/14, nepublicată, EU:T:2015:540), Tribunalul a statuat că nu mai era necesar să se pronunțe asupra acțiunii în cauza în care s‑a pronunțat această ordonanță.

 Procedura și concluziile părților

33      Prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 13 aprilie 2015, reclamanta a introdus prezenta acțiune.

34      Parlamentul a depus memoriul în apărare la grefa Tribunalului la 7 iulie 2015.

35      Prin înscrisul depus la grefa Tribunalului la 21 septembrie 2015, intervenientele au solicitat, în nume propriu, precum și în numele consorțiului CGI‑Intrasoft International, să intervină în prezenta procedură în susținerea concluziilor Parlamentului.

36      Reclamanta a depus memoriul în replică la grefa Tribunalului la 30 septembrie 2015.

37      La 9 noiembrie 2015, Parlamentul și‑a exprimat acordul cu privire la cererea de intervenție a intervenientelor.

38      La 10 noiembrie 2015, reclamanta a depus observațiile sale cu privire la cererea de intervenție, opunându‑se acesteia. În observațiile sale, reclamanta a invitat Tribunalul să solicite Parlamentului să îi comunice scrisorile din 20 și 26 noiembrie 2014, menționate în anexa 4.D la cererea de intervenție, pe care acesta le‑a adresat intervenientelor, precum și scrisoarea din 25 noiembrie 2014 a Parlamentului, menționată în anexa 4.C la cererea de intervenție.

39      Parlamentul a depus duplica la grefa Tribunalului la 2 decembrie 2015.

40      Prin Ordonanța din 7 martie 2016, Sopra Steria Group/Parlamentul (T‑182/15, nepublicată, EU:T:2016:165), a fost admisă cererea intervenientelor de a interveni în prezenta cauză.

41      La 21 aprilie 2016, intervenientele au depus la grefa Tribunalului memoriul în intervenție.

42      Prin Decizia din 15 iunie 2016 a președintelui Tribunalului, ca urmare a înlocuirii parțiale a judecătorilor Tribunalului, prezenta cauză a fost atribuită unui nou judecător raportor.

43      La 17 iunie 2016, Parlamentul a informat Tribunalul că renunța la dreptul său de a depune observații cu privire la memoriul în intervenție.

44      La 24 iunie 2016, reclamanta a depus observații cu privire la memoriul în intervenție.

45      Întrucât compunerea camerelor Tribunalului a fost modificată, în temeiul articolului 27 alineatul (5) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, judecătorul raportor a fost repartizat la Camera a patra, căreia, în consecință, i‑a fost atribuită prezenta cauză.

46      La 26 iulie 2017, în cadrul măsurilor de organizare a procedurii, Tribunalul a adresat întrebări scrise Parlamentului, în vederea formulării unui răspuns în ședință. În plus, întrucât scrisorile din 20 și 26 noiembrie 2014 existau deja în dosarul cauzei ca anexele 4.B și 4.C la cererea de intervenție, Tribunalul a invitat Parlamentul să furnizeze scrisoarea din 25 noiembrie 2014. Parlamentul a răspuns în termenul stabilit.

47      Pledoariile părților și răspunsurile acestora la întrebările adresate de Tribunal au fost ascultate în ședința din 3 octombrie 2017.

48      Reclamanta solicită Tribunalului:

–        anularea deciziilor atacate;

–        declararea contractului (contractelor) încheiat(e) cu alți ofertanți pe baza deciziilor atacate ca fiind nul(e) de drept;

–        obligarea Parlamentului la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a celor efectuate de reclamantă.

49      Parlamentul solicită Tribunalului:

–        respingerea acțiunii;

–        obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

50      Intervenientele solicită Tribunalului:

–        respingerea acțiunii;

–        pronunțarea cu privire la cheltuielile de judecată în conformitate cu regulamentul de procedură.

 În drept

 Cu privire la admisibilitatea celui de al doilea capăt de cerere al reclamantei

51      Prin intermediul celui de al doilea capăt de cerere, reclamanta solicită Tribunalului să declare că toate contractele încheiate cu alți ofertanți pe baza deciziilor atacate sunt nule de drept.

52      Trebuie observat că, prin faptul că a solicitat ca Tribunalul să se pronunțe cu privire la consecințele anulării deciziilor atacate declarând că contractele încheiate cu alți ofertanți pe baza acestor decizii sunt nule de drept, reclamanta urmărește să obțină o declarație privind efectele prezentei hotărâri, care ar constitui de asemenea o somație adresată Parlamentului în ceea ce privește executarea acesteia. Or, Tribunalul nu are competența de a face declarații în drept în cadrul controlului său de legalitate întemeiat pe articolul 263 TFUE (a se vedea prin analogie Ordonanța din 5 iulie 2017, EEB/Comisia, T‑448/15, nepublicată, EU:T:2017:503, punctul 40). Mai mult, potrivit unei jurisprudențe consacrate, Tribunalul nu poate să adreseze somații instituțiilor sau să se substituie acestora în cadrul controlului de legalitate întemeiat pe articolul 263 TFUE. Această limitare a controlului de legalitate se aplică în toate domeniile contencioase de competența Tribunalului (a se vedea Hotărârea din 15 iunie 2017, Bay/Parlamentul, T‑302/16, nepublicată, EU:T:2017:390, punctul 45 și jurisprudența citată; a se vedea de asemenea în acest sens Ordonanța din 12 noiembrie 1996, SDDDA/Comisia, T‑47/96, EU:T:1996:164, punctul 45, și Ordonanța din 6 mai 2013, Ethniko kai Kapodistriako Panepistimio Athinon/ECDC, T‑577/11, nepublicată, EU:T:2013:229, punctul 12). Astfel, conform articolului 264 TFUE, Tribunalul are doar posibilitatea de a anula actul contestat. În continuare, instituția în cauză are obligația, în temeiul articolului 266 TFUE, să ia măsurile impuse de executarea hotărârii Tribunalului (a se vedea în acest sens Hotărârea din 12 martie 2008, Evropaïki Dynamiki/Comisia, T‑345/03, EU:T:2008:67, punctul 46).

53      În consecință, al doilea capăt de cerere al reclamantei trebuie să fie declarat inadmisibil.

 Cu privire la fond

54      În susținerea acțiunii, reclamanta invocă un motiv unic, care cuprinde două aspecte. Primul aspect este întemeiat pe încălcarea criteriilor de excludere prevăzute la articolul 107 alineatul (1) literele (a) și (b) din regulamentul financiar, pe încălcarea articolului 158 alineatul (3) din regulamentul delegat, precum și pe încălcarea de către Parlament a caietului de sarcini. Al doilea aspect este întemeiat pe încălcarea principiilor transparenței, proporționalității și egalității de tratament, prevăzute la articolul 102 alineatul (1) din regulamentul financiar.

 Cu privire la primul aspect, întemeiat pe încălcarea criteriilor de excludere prevăzute la articolul 107 alineatul (1) literele (a) și (b) din regulamentul financiar, pe încălcarea articolului 158 alineatul (3) din regulamentul delegat, precum și pe încălcarea de către Parlament a caietului de sarcini

55      Reclamanta susține că deciziile atacate sunt o consecință a concluziei eronate a Parlamentului potrivit căreia trebuie să se considere că Steria Benelux și reclamanta sunt același agent economic sau fac parte din același agent economic, în raport cu clauza de incompatibilitate din caietul de sarcini, ceea ce ar conduce la un potențial conflict de interese între aceste entități, și potrivit căreia, în consecință, consorțiile IBI IUS și STEEL, din care făcea parte reclamanta, au încălcat interdicția de a prezenta oferte pentru loturile incompatibile.

56      În special, pe de o parte, reclamanta susține că nu exista niciun potențial conflict de interese nici la momentul inițierii procedurii de cerere de ofertă, nici la momentul prezentării ofertelor.

57      Potrivit reclamantei, la 22 mai 2014, cu alte cuvinte la momentul depunerii ofertelor, Steria Benelux, membră a consorțiului TEPting, și Sopra Group, membră a consorțiilor STEEL și IBI IUS, erau entități juridice distincte fără nicio relație de afaceri sau relație comercială între ele. Aceasta afirmă că, la acel moment, nu exista nicio certitudine în ceea ce privește finalizarea procesului de fuziune, amintind că Comisia a decis abia la 14 iulie 2014 să nu se opună transferului public de acțiuni lansat de Sopra Group cu privire la acțiunile societății Groupe Steria.

58      În ceea ce privește perioada ulterioară datei de 22 mai 2014, reclamanta susține că Parlamentul a interpretat incorect criteriile de excludere automată prevăzute la articolul 107 alineatul (1) literele (a) și (b) din regulamentul financiar, la articolul 158 alineatul (3) din regulamentul delegat și în caietul de sarcini atunci când a aplicat interdicția relativă de depunere a ofertelor pentru loturile incompatibile pe parcursul întregii proceduri de cerere de ofertă.

59      Reclamanta arată că, în orice caz, nu exista niciun potențial conflict de interese în timpul fazei de evaluare a procedurii de cerere de ofertă și după notificarea deciziilor de atribuire, la 18 septembrie 2014 pentru lotul nr. 3 și, respectiv, la 30 octombrie 2014 pentru loturile nr. 2 și nr. 4. Etapele fuziunii, care nici măcar nu ar fi fost încheiate la momentul deciziei de atribuire, nu ar fi putut influența în niciun fel prezentarea ofertelor, clasarea lor sau decizia de atribuire și, în consecință, nu ar fi putut crea în niciun fel un conflict de interese. Nu ar fi fost schimbată între societăți nicio informație, dat fiind că acestea ar fi rămas concurente directe până la finalizarea achiziției, fapt care ar fi demonstrat de instrucțiunile în acest sens trimise pe cale internă la 23 aprilie 2014 de Sopra Group și de Groupe Steria propriilor angajați.

60      Pe de altă parte, reclamanta susține că trebuie să se țină seama de retragerea ofertei consorțiului TEPting pentru lotul nr. 4, propusă la 15 decembrie 2014 și acceptată de Parlament la 13 februarie 2015. Potrivit acesteia, retragerea respectivă demonstrează clar că consorțiile din care făceau parte reclamanta și Steria Benelux nu aveau nicidecum intenția să aducă atingere concurenței sau să încalce caietul de sarcini și întărește argumentul său privind lipsa unui conflict de interese, amintind în același timp că un conflict de interese ipotetic nu putea lua niciodată forma unui conflict de interese real, întrucât era evident că TEPting nu ar executa lotul menționat.

61      Potrivit reclamantei, producerea fuziunii trebuie să fie luată în calcul începând de la 1 ianuarie 2015, fără să fi existat vreo certitudine în ceea ce privește succesul său înainte de această dată.

62      Reclamanta consideră că lipsa oricărui conflict de interese este demonstrată de asemenea de inițierea de către Parlament, la 27 ianuarie 2015, a procedurii de negociere PE/ITEC‑NPE‑15.8. Obiectul acestei proceduri ar coincide în mod vădit cu serviciile prevăzute de lotul nr. 3. În cadrul procedurii menționate, nu ar fi fost prevăzută nicio clauză de incompatibilitate. În plus, Parlamentul ar fi invitat să participe la procedura în discuție ofertanți deja însărcinați cu executarea prestațiilor aferente unor loturi referitoare la o altă cerere de ofertă, și anume cererea de ofertă PE/ITEC‑ITS08, pentru care contractul fusese deja atribuit. Or, executarea prestațiilor menționate ar fi incompatibilă, urmând logica deciziilor atacate, cu executarea contractului în procedura de negociere.

63      Reclamanta reproșează Parlamentului că a concluzionat, fără a defini noțiunea de „agent economic” sau fără a demonstra că a fost pusă în aplicare o administrare comună, că, la 6 august 2014 și, cel mai târziu, la 5 septembrie 2014, aceasta constituia același agent economic cu Steria Benelux.

64      În această privință, reclamanta pretinde că noțiunea de „întreprindere” nu poate fi interpretată astfel cum este folosită în dreptul concurenței, dat fiind că, în dreptul concurenței, această noțiune urmărește obiective diferite de cele vizate de dreptul achizițiilor publice.

65      Potrivit reclamantei, fără a demonstra aplicabilitatea, în speță, a prezumției refragabile din dreptul concurenței potrivit căreia societatea‑mamă exercită o influență decisivă asupra filialei sale, Parlamentul nu ar putea face apel la aceasta. Astfel, Parlamentul nu și‑ar fi respectat obligația de a investiga pentru a stabili dacă o societate‑mamă exercita o asemenea influență asupra filialei sale.

66      În orice caz, nu ar exista nicio unitate economică unică, iar Steria Benelux ar fi acționat în mod independent, fără să fi existat o unitate de comportament. În plus, nu ar fi demonstrată o administrare comună. În această privință, prezența aceleiași persoane în consiliile de administrație ale societăților Steria Benelux și Sopra Steria Group nu ar stabili că era exercitată în mod automat sau putea fi prezumată o influență decisivă sau orice fel de influență. În consecință, reclamanta și Steria Benelux ar trebui să fie considerate entități juridice și agenți economici distincți.

67      Pe de altă parte, reclamanta susține că nu exista niciun potențial conflict de interese și că, în orice caz, Parlamentul a fost informat în mod corespunzător cu privire la procesul de fuziune. Aceasta precizează că invitația de a depune oferte în procedura de cerere de ofertă interzicea orice contact cu Parlamentul în cursul procedurii, mai puțin în cazuri excepționale și în anumite circumstanțe enumerate. Or, în opinia sa, notificarea unei intenții de a fuziona sau a unei fuziuni iminente nu se număra printre acestea. În plus, reclamanta susține că abia în cursul lunilor octombrie și noiembrie ale anului 2014 a luat cunoștință de faptul că Steria Benelux a participat la procedura referitoare la lotul nr. 4. Prin scrisorile din 21 noiembrie 2014, consorțiile IBI IUS și STEEL ar fi informat Parlamentul în mod corespunzător cu privire la fuziunea iminentă, după ce acesta le‑a contactat, la 19 noiembrie 2014, cu privire la suspendarea procedurii de cerere de ofertă. În sfârșit, potrivit reclamantei, prima idee de fuziune fusese anunțată printr‑un comunicat de presă din 8 aprilie 2014. Prin urmare, în temeiul obligației sale de a evalua în detaliu ofertele și ofertanții, Parlamentul trebuia să aibă cunoștință de procesul de apropiere dintre Sopra Group și Groupe Steria.

68      Parlamentul și intervenientele contestă argumentele reclamantei.

–       Observații introductive

69      În speță, după cum s‑a arătat la punctele 28-30 de mai sus, deciziile atacate sunt întemeiate pe două motive distincte.

70      În această privință, după cum s‑a arătat la punctul 29 de mai sus, în cadrul primului motiv al deciziilor atacate, Parlamentul a considerat că consorțiile IBI IUS și STEEL, din care făcea parte reclamanta, și TEPting, din care făcea parte Steria Benelux, depuseseră oferte pentru loturi incompatibile, cu încălcarea articolului 158 alineatul (3) primul paragraf din regulamentul delegat și a articolului I.3 din caietul de sarcini. Or, după cum reiese din modul de redactare a celei din urmă dispoziții, încălcarea acesteia conduce la respingerea ofertelor, fără a fi necesar să se stabilească simultan o altă încălcare. Prin urmare, acest prim motiv, dacă este dovedit, este suficient pentru respingerea ofertelor consorțiilor IBI IUS și STEEL, din care făcea parte reclamanta, pentru loturile nr. 2 și nr. 3.

71      În ceea ce privește al doilea motiv al deciziilor atacate, astfel cum a fost expus la punctul 30 de mai sus, întemeiat pe omisiunea de a furniza informațiile solicitate, în temeiul articolului 107 alineatul (1) litera (b) din regulamentul financiar, trebuie arătat că acest motiv conduce, în sine, conform modului de redactare a acestei dispoziții, la excluderea ofertantului culpabil de la atribuirea contractului, fără a fi necesar să se demonstreze alte neregularități. În speță, după cum s‑a arătat la punctul 30 de mai sus, Parlamentul a considerat că era necesar ca reclamanta să fie exclusă de la atribuirea contractului, din cauza încălcării acestei dispoziții a regulamentului financiar, și să nu se mai țină seama, în cadrul evaluării, de ofertele consorțiilor IBI IUS și STEEL care, ca urmare a acestui fapt, nu mai îndeplineau cerințele privind capacitățile tehnice prevăzute de caietul de sarcini și, pe cale de consecință, trebuiau să fie respinse.

72      Astfel, fiecare dintre cele două motive invocate de Parlament în deciziile atacate justifică, în sine, respingerea ofertelor consorțiilor IBI IUS și STEEL, din care făcea parte reclamanta, pentru loturile nr. 2 și nr. 3.

73      Întrucât reclamanta nu contestă concluziile exprimate de Parlament în cadrul celui de al doilea motiv, în ceea ce privește criteriul capacităților tehnice, este suficient ca aplicarea, de către acesta din urmă, a articolului 158 alineatul (3) primul paragraf din regulamentul delegat sau, alternativ, a articolului 107 alineatul (1) litera (b) din regulamentul financiar să fie lipsită de eroare pentru ca primul aspect al motivului unic să fie respins.

74      În această privință, Tribunalul apreciază oportun să examineze, mai întâi, al doilea motiv pe care sunt întemeiate deciziile atacate, și anume încălcarea articolului 107 alineatul (1) litera (b) din regulamentul financiar.

75      Trebuie amintit că, în cadrul celui de al doilea motiv al deciziilor atacate, Parlamentul nu pretinde să existe o situație reală de conflict de interese sau o încălcare a articolului 107 alineatul (1) litera (a) din regulamentul financiar. După cum reiese din cuprinsul punctelor 31-34 din deciziile menționate, acesta îi reproșează reclamantei doar că nu l‑a informat cu privire la o situație care putea să genereze un conflict de interese, cu încălcarea articolului 107 alineatul (1) litera (b) din regulamentul menționat.

76      În acest context, trebuie amintit că, în temeiul articolului 107 alineatul (1) litera (b) din regulamentul financiar, nu se atribuie contracte candidaților sau ofertanților care, în timpul procedurii de achiziții aferente contractului respectiv, nu au furnizat informațiile solicitate de autoritatea contractantă.

77      Prin urmare, pentru a se aprecia legalitatea celui de al doilea motiv al deciziilor atacate, în primul rând, trebuie să se stabilească dacă, în speță, existau elemente susceptibile să creeze o situație care putea genera un conflict de interese, tot în lumina interdicției prevăzute în caietul de sarcini de a depune oferte pentru loturile incompatibile. În al doilea rând, în cazul unui răspuns afirmativ, va fi necesar să se examineze dacă și, după caz, începând de la ce moment reclamanta era obligată să informeze Parlamentul cu privire la acest aspect, în conformitate cu articolul 107 alineatul (1) litera (b) din regulamentul financiar.

–       Cu privire la existența unor elemente susceptibile să creeze o situație care putea genera un conflict de interese

78      Potrivit jurisprudenței, articolul 107 din regulamentul financiar, întrucât are ca obiect prevenirea conflictelor de interese, urmărește să garanteze independența în sens larg a ofertanților în raport cu alți potențiali intervenienți din punct de vedere structural sau funcțional (a se vedea în acest sens și prin analogie Hotărârea din 14 februarie 2006, TEA‑CEGOS și alții/Comisia, T‑376/05 și T‑383/05, EU:T:2006:47, punctele 53, 58 și 59).

79      Pe de altă parte, trebuie să se considere că interdicția impusă aceluiași operator economic de a depune oferte, direct sau indirect, pentru loturile incompatibile are scopul de a evita denaturarea concurenței și de a concretiza noțiunea de situație de conflict de interese, în sensul articolului 107 din regulamentul financiar (a se vedea în acest sens Ordonanța din 20 aprilie 2007, TEA‑CEGOS și STG/Comisia, C‑189/06 P, nepublicată, EU:C:2007:242, punctul 28).

80      În această privință, trebuie să se constate că, în temeiul literei (g) din formularul nr. 4 anexat la caietul de sarcini, un conflict de interese poate proveni din relații economice sau din alte legături pertinente ori din interese comune. Trebuie arătat de asemenea că, în temeiul secțiunii privind mijloacele de probă referitoare la criteriile de excludere din articolul I.13.1 din caietul de sarcini, toți ofertanții erau obligați să semneze și să transmită formularul menționat.

81      Trebuie amintit că, în cadrul cererii de ofertă, sarcinile care îi revin ofertantului câștigător al lotului nr. 4 constau în evaluarea serviciilor furnizate pentru executarea loturilor nr. 2 și nr. 3. Interdicția de a depune oferte pentru loturile incompatibile – mai precis, pe de o parte, pentru loturile nr. 2 și nr. 3 și, pe de altă parte, pentru lotul nr. 4 –, care reiese din articolul I.3 din caietul de sarcini coroborat cu anexa II la caietul de sarcini, se înscrie în acest context.

82      În plus, trebuie amintit că, la 5 septembrie 2014, reclamanta deținea 90,52 % din capitalul societății Groupe Steria și 89,41 % din drepturile de vot în cadrul acesteia și că, la acel moment, Steria Benelux era o filială deținută în proporție de 99,99 % de Steria, care, la rândul său, era deținută în proporție de 100 % de Groupe Steria.

83      Prin urmare, în ipoteza în care, în cadrul prestării serviciilor din sfera lotului nr. 4, Steria Benelux, ca membră a consorțiului TEPting, ar fi trebuit să evalueze serviciile reclamantei, furnizate în executarea loturilor nr. 2 și nr. 3, buna executare a acestora ar fi putut să fie compromisă, întrucât Steria Benelux ar fi putut avea un interes să evalueze în mod subiectiv serviciile furnizate de reclamantă, din cauza legăturilor lor structurale și a intereselor lor comune.

84      De altfel, și alte elemente confirmă existența unor legături relevante între reclamantă și societatea‑mamă a Steria Benelux sau a unor interese comune, în sensul literei (g) din formularul nr. 4 anexat la caietul de sarcini.

85      În primul rând, după cum arată Parlamentul, comunicatele de presă din 8 aprilie 2014 și din 6 august 2014 au fost publicate sub cele două nume ale societăților Sopra Group și Groupe Steria cu menționarea a două contacte separate, în timp ce comunicatul de presă din 5 septembrie 2014 nu menționa decât un singur contact, iar comunicatul de presă din 3 decembrie 2014 a fost publicat doar sub numele societății Sopra Steria și nu menționa decât un singur contact.

86      În al doilea rând, la 5 septembrie 2014, Sopra Group a fost redenumită Sopra Steria Group, în temeiul angajamentelor asumate cu ocazia adunării generale a reclamantei din 27 iunie 2014, ceea ce se înscrie în procesul de apropiere și de creare a unor interese comune între cele două entități economice.

87      În al treilea rând, la 5 septembrie 2014 a intrat în vigoare mandatul de administratoare a societății Sopra Steria Group al președintei‑directoare generală a societății Steria Benelux, în temeiul angajamentelor asumate cu ocazia adunării generale a reclamantei, ceea ce constituie un indiciu care sugerează existența unor legături relevante între reclamantă și Steria Benelux sau a unor interese comune.

88      Din ceea ce precedă rezultă că existau suficiente elemente susceptibile să creeze o situație care putea genera un conflict de interese, în sensul literei (g) din formularul nr. 4 anexat la caietul de sarcini, precum și al jurisprudenței prevăzute la punctul 78 de mai sus, care trebuiau să fie luate în considerare de Parlament în stadiul procedurii de atribuire a contractului, chiar dacă acest risc nu s‑a concretizat în cele din urmă din cauza retragerii consorțiului TEPting din lotul nr. 4 (a se vedea în acest sens Hotărârea din 18 aprilie 2007, Deloitte Business Advisory/Comisia, T‑195/05, EU:T:2007:107, punctele 67 și 75).

89      Această concluzie nu este repusă în discuție prin argumentul reclamantei potrivit căruia interdicția de a depune oferte pentru loturile incompatibile nu se aplică decât la momentul precis al depunerii ofertelor.

90      În această privință, trebuie amintit că, așa cum a arătat Parlamentul, interdicția prevăzută la punctul 89 de mai sus, a cărei justificare este inspirată de asemenea de obiectivul evitării unor situații de conflict de interese, urmărea să împiedice un ofertant să devină, cu încălcarea interdicției menționate, contractant sau membru al consorțiilor contractante în același timp pentru lotul nr. 2 sau nr. 3, pe de o parte, și pentru lotul nr. 4, pe de altă parte.

91      În acest context, este necesar să se arate că limitarea domeniului de aplicare al interdicției prevăzute la punctul 89 de mai sus numai la momentul precis al depunerii ofertelor ar fi lipsit‑o de efect util, întrucât acest obiectiv ar putea fi eludat și buna executare a contractului, compromisă (a se vedea în acest sens Hotărârea din 28 noiembrie 2002, Scan Office Design/Comisia, T‑40/01, EU:T:2002:288, punctul 87, și Hotărârea din 26 septembrie 2014, B&S Europe/Comisia, T‑222/13, nepublicată, EU:T:2014:837, punctul 85). Astfel, efectul util al interdicției respective nu este asigurat decât dacă aceasta se aplică pe tot parcursul procedurii, pentru a cuprinde orice eveniment, chiar ulterior depunerii ofertelor, care ar face ca unui operator să i se poată atribui executarea unor loturi incompatibile.

92      Prin urmare, este necesar să se concluzioneze că interdicția menționată la punctul 89 de mai sus se aplică pe parcursul întregii proceduri de achiziții publice.

93      În consecință, este irelevant dacă legăturile structurale dintre reclamantă și Steria Benelux sau interesele lor comune sunt create ulterior momentului depunerii ofertelor. Același lucru este valabil și în ceea ce privește faptul că fuziunea dintre Sopra Group și Groupe Steria a fost finalizată abia la 1 ianuarie 2015, întrucât s‑a stabilit că existau anterior legături relevante între aceste entități, susceptibile să creeze o situație care putea genera un conflict de interese.

94      Trebuie arătat de asemenea că reclamanta nu a demonstrat că instrucțiunile trimise pe cale internă la 23 aprilie 2014 de către Sopra Group și de către Groupe Steria propriilor angajați erau în continuare aplicabile după achiziția, la 5 septembrie 2014, a 90,52 % din acțiunile acesteia din urmă.

95      Prin urmare, în lumina celor de mai sus, este necesar să se concluzioneze că Parlamentul nu a săvârșit nicio eroare atunci când a considerat că, începând de la 5 septembrie 2014, au existat elemente susceptibile să creeze o situație care putea genera un conflict de interese.

96      În consecință, trebuie să se verifice dacă și, după caz, începând de la ce moment, reclamanta era obligată să informeze Parlamentul cu privire la acest aspect în conformitate cu articolul 107 alineatul (1) litera (b) din regulamentul financiar.

–       Cu privire la obligația de a furniza informațiile solicitate de autoritatea contractantă

97      După cum s‑a amintit la punctul 76 de mai sus, din articolul 107 alineatul (1) litera (b) din regulamentul financiar reiese că nu se atribuie contracte candidaților sau ofertanților care, în timpul procedurii de achiziții aferente contractului respectiv, nu au furnizat informațiile solicitate de autoritatea contractantă.

98      În această privință, trebuie arătat că, în temeiul literei (h) din formularul nr. 4 anexat la caietul de sarcini, ofertanții s‑au angajat să informeze de îndată autoritatea contractantă cu privire la orice situație de conflict de interese sau care ar putea să genereze un conflict de interese. După cum s‑a arătat la punctul 80 de mai sus, ofertanții erau obligați să semneze și să transmită formularul menționat.

99      Reiese de aici că obligația de informare în discuție, care le revenea ofertanților în cadrul cererii de ofertă, privește printre altele riscul ca unul dintre membrii lor să se afle într‑o situație care poate să genereze un conflict de interese.

100    În consecință, având în vedere concluzia exprimată la punctul 95 de mai sus, trebuie să se constate că, în speță, informațiile privind procedura de apropiere dintre reclamantă și Groupe Steria, a cărei filială era Sopra Benelux, trebuie să fie considerate ca făcând parte din „informațiile solicitate de autoritatea contractantă, ca o condiție de participare la procedura de achiziții”, în sensul articolului 107 alineatul (1) litera (b) din regulamentul financiar.

101    În lumina considerațiilor care precedă, este necesar să se concluzioneze că, în conformitate cu articolul 107 alineatul (1) litera (b) din regulamentul financiar și după cum reiese și din litera (h) din formularul nr. 4 anexat la caietul de sarcini, reclamanta, direct sau prin intermediul consorțiilor din care făcea parte, era obligată să dea dovadă de diligență și să informeze Parlamentul din proprie inițiativă și de îndată cu privire la achiziția de către Sopra Group a acțiunilor societății Groupe Steria, a cărei filială era Steria Benelux, care a avut loc la 5 septembrie 2014, pentru ca acesta să poată dispune de toate elementele necesare pentru a evalua situația reclamantei și pentru a lua măsurile necesare, dacă este cazul. Or, Parlamentul a fost informat de consorțiile IBI IUS și STEEL, din care făcea parte reclamanta, cu privire la procesul de achiziție a societății Groupe Steria de către Sopra Group pentru prima dată la 21 noiembrie 2014, în urma anunțării de către Parlament, la 19 noiembrie 2014, a suspendării procedurii de atribuire a contractului. Întârzierea – lipsită de orice justificare adecvată – cu care au fost furnizate aceste elemente Parlamentului nu poate fi admisă, în pofida argumentelor invocate de reclamantă în fața Tribunalului.

102    În primul rând, această concluzie nu poate fi repusă în discuție de propunerea consorțiului TEPting, la 15 decembrie 2014, de a‑și retrage oferta pentru lotul nr. 4, întrucât reclamanta trebuia să furnizeze informațiile solicitate de autoritatea contractantă cel târziu la 5 septembrie 2014, în momentul în care deținea 90,52 % din capitalul societății Groupe Steria și 89,41 % din drepturile de vot în cadrul acesteia. În această privință, trebuie arătat că, în ceea ce privește elementele referitoare la un membru al unui consorțiu susceptibile să creeze o situație care poate genera un conflict de interese, care nu au fost furnizate, deși au fost solicitate de autoritatea contractantă, aceasta din urmă este obligată să excludă un asemenea membru de la atribuirea contractului de îndată ce constată necomunicarea informațiilor menționate (a se vedea în acest sens Hotărârea din 26 septembrie 2014, Flying Holding și alții/Comisia, T‑91/12 și T‑280/12, EU:T:2014:832, punctul 75).

103    În al doilea rând, în ceea ce privește interdicția de a contacta Parlamentul în cursul procedurii, cuprinsă în invitația de a depune oferte pentru procedura de cerere de ofertă, este adevărat că contactul dintre ofertanți și Parlament este interzis, mai puțin în cazurile excepționale enumerate în invitația menționată. Totuși, această interdicție trebuie să fie interpretată în mod rezonabil. Obiectivul său principal este de a se evita orice influență în evaluarea ofertelor și modificarea ofertelor. Această constatare reiese din faptul că orice contact din inițiativa ofertanților după deschiderea ofertelor este interzis, în timp ce situația este diferită în cazul contactelor inițiate de Parlament.

104    Or, informațiile precum cele vizate în speță, și anume achiziția de către reclamantă a acțiunilor unei societăți care era membră a unui consorțiu care a depus o ofertă pentru un lot incompatibil cu alte loturi pentru care consorțiile din care făcea parte depuseseră de asemenea oferte, se numără în mod evident printre împrejurările excepționale care nu intră în domeniul de aplicare al interdicției de a contacta Parlamentul în cursul procedurii, cu atât mai mult cu cât împrejurările menționate privesc respectarea condițiilor principale prevăzute în caietul de sarcini. După cum s‑a arătat la punctul 98 de mai sus, în formularul nr. 4 anexat la caietul de sarcini s‑a prevăzut în mod clar că orice situație susceptibilă să genereze un conflict de interese trebuie să fie declarată de îndată de către ofertanți.

105    Prin urmare, un contact cu Parlamentul prin care se urmărește informarea acestuia cu privire la existența unor elemente susceptibile să creeze o situație care poate genera un risc de conflict de interese privind un membru al mai multor consorții nu ar fi avut ca obiect modificarea ofertelor depuse de consorțiile menționate în avantajul lor, nici influențarea Parlamentului în contextul evaluării concrete a ofertelor. Dimpotrivă, aceste informații chiar ar fi permis Parlamentului să aprecieze, în cunoștință de cauză, dacă ofertele respectau cerințele cuprinse în caietul de sarcini. Prin urmare, reclamanta nu poate pretinde în mod valabil că era imposibil să contacteze Parlamentul din cauza interdicției de a‑l contacta în cursul procedurii.

106    În al treilea rând, în ceea ce privește argumentul reclamantei potrivit căruia consorțiile IBI IUS și STEEL, din care făcea parte, au informat Parlamentul cu privire la situație în timp util, trebuie să se constate că Parlamentul a fost informat cu privire la procesul de apropiere dintre Sopra Group și Groupe Steria abia în răspunsul la scrisorile sale din 19 noiembrie 2014 privind suspendarea procedurii de atribuire a contractului, formulat în scrisorile din 21 noiembrie 2014 de consorțiile IBI IUS și STEEL și de Steria Benelux. Mai mult, scrisorile din 21 noiembrie 2014 precizează că această informație nu a fost transmisă decât ca urmare a faptului că consorțiile IBI IUS și STEEL și Steria Benelux fuseseră informate neoficial că era posibil ca această apropiere să fi fost la originea deciziei de suspendare.

107    În acest context, reclamanta nu poate afirma în mod valabil că consorțiile din care făcea parte au acționat în timp util și din proprie inițiativă pentru a‑și remedia omisiunea de a furniza Parlamentului informațiile obligatorii atunci când este necesar.

108    În al patrulea rând, reclamanta susține că a luat cunoștință de faptul că Steria Benelux a participat la procedura referitoare la lotul nr. 4 abia în cursul lunilor octombrie și noiembrie. În această privință, este suficient să se constate că reclamanta nu își poate justifica omisiunea de a furniza informațiile solicitate de autoritatea contractantă prin lipsa diligenței necesare din partea sa. Omisiunea de a furniza astfel de informații se referă atât la actele deliberate, cât și la cele care sunt săvârșite din neglijență (a se vedea prin analogie Hotărârea din 26 septembrie 2014, Flying Holding și alții/Comisia, T‑91/12 și T‑280/12, EU:T:2014:832, punctul 75).

109    În al cincilea rând, în ceea ce privește comunicatul de presă din 8 aprilie 2014 prin care se anunță posibila fuziune dintre Sopra Group și Groupe Steria, precum și pretinsa încălcare de către Parlament a obligației sale de a evalua în detaliu ofertele și ofertanții, din litera (h) din formularul nr. 4 anexat la caietul de sarcini, precum și din modul de redactare a articolului 107 alineatul (1) litera (b) din regulamentul financiar reiese în mod clar că reclamanta era obligată să informeze Parlamentul cu privire la apropierea dintre Sopra Group și Groupe Steria. Or, comunicatul de presă menționat nu a fost nici destinat, nici comunicat Parlamentului de către reclamantă sau de către consorțiile din care făcea parte aceasta. În plus, după cum reiese din cuprinsul punctului 106 de mai sus, aceste consorții au informat Parlamentul cu privire la apropierea menționată abia la 21 noiembrie 2014, ca răspuns la scrisorile Parlamentului din 19 noiembrie 2014.

110    Prin urmare, această critică a reclamantei trebuie să fie înlăturată.

111    În al șaselea rând, reclamanta arată că lipsa unui risc de conflict de interese care nu trebuie să fie semnalat autorității contractante era demonstrată de asemenea de inițierea de către Parlament a procedurii de negociere PE/ITEC‑NPE‑15.8. În această privință, trebuie arătat că obiectul acestei proceduri era parțial similar celui al cererii de ofertă referitoare la serviciile prevăzute de lotul nr. 3. Or, potrivit reclamantei, procedura de negociere menționată nu prevăzuse nicio clauză de incompatibilitate.

112    În acest context, din jurisprudență reiese că, deși o procedură de negociere nu poate fi inițiată de autoritatea contractantă decât în prezența unor situații specifice, precum cele ale unor oferte incorecte sau inacceptabile depuse ca urmare a unei proceduri deschise și care a fost în prealabil încheiată, prevăzute la articolul 135 alineatul (1) litera (a) din regulamentul delegat, nu este mai puțin adevărat că este o procedură autonomă și distinctă de orice altă procedură de atribuire a contractelor (a se vedea în acest sens Hotărârea din 29 octombrie 2015, Direct Way și Direct Way Worldwide/Parlamentul, T‑126/13, EU:T:2015:819, punctul 67 și jurisprudența citată). Astfel, în temeiul jurisprudenței menționate mai sus, nu există o legătură între cererea de ofertă și procedura de negociere PE/ITEC‑NPE‑15.8. Prin urmare, condițiile prevăzute în cadrul procedurii menționate nu pot afecta cererea de ofertă. În consecință, reclamanta nu poate invoca în mod valabil această procedură pentru a demonstra că nu exista niciun risc de conflict de interese în speță și că nu era necesară semnalarea acestuia autorității contractante.

113    Prin urmare, în mod întemeiat, Parlamentul a exclus reclamanta de la atribuirea contractului și, pe cale de consecință, a respins ofertele consorțiilor IBI IUS și STEEL din cauza încălcării obligației, întemeiate pe articolul 107 alineatul (1) litera (b) din regulamentul financiar, de a‑i furniza informații cu privire la elemente susceptibile să creeze o situație care poate genera un conflict de interese în ceea ce o privește pe reclamantă.

114    În concluzie, este necesar să se respingă primul aspect al motivului unic, fără a fi necesar să se examineze primul motiv invocat în deciziile atacate.

 Cu privire la al doilea aspect, întemeiat pe încălcarea principiilor transparenței, proporționalității și egalității de tratament, prevăzute la articolul 102 alineatul (1) din regulamentul financiar

115    Potrivit reclamantei, Parlamentul a încălcat articolul 102 alineatul (1) din regulamentul financiar, ceea ce rezultă din mai multe constatări.

116    În primul rând, potrivit reclamantei, o motivare detaliată și o anchetă minuțioasă se impuneau cu prioritate în speță, dat fiind că nici caietul de sarcini, nici regulamentul financiar nu prevedeau o excludere automată în cazul existenței unui potențial conflict de interese. În plus, în conformitate cu articolul 142 din regulamentul delegat, Parlamentul ar fi fost obligat să aprecieze situația cu respectarea principiului proporționalității.

117    În al doilea rând, reclamanta susține că consorțiile IBI IUS și STEEL au găsit, anexate la scrisorile adresate acestora de Parlament la 18 septembrie 2014 și, respectiv, la 30 octombrie 2014, două copii ale contractelor care trebuiau să fie semnate și returnate. Reclamanta apreciază că acestea s‑au conformat contând pe faptul că Parlamentul examinase cu minuțiozitate ofertele. În consecință, în opinia sa, Parlamentul a încălcat principiul proporționalității și al bunei‑credințe.

118    Reclamanta adaugă că, în conformitate cu articolul I.13 din caietul de sarcini și cu articolul 107 alineatul (2) din regulamentul financiar, Parlamentul era obligat să analizeze dacă anumiți ofertanți trebuiau să fie excluși. Prin urmare, prin faptul că a atribuit contractele consorțiilor IBI IUS și STEEL, Parlamentul ar fi confirmat lipsa oricărui conflict de interese, având în vedere obligația care îi revenea de a efectua o examinare minuțioasă a situației. Astfel, Parlamentul ar fi încălcat principiul proporționalității întrucât ar fi confirmat, într‑o primă etapă, lipsa oricărui motiv de excludere.

119    În al treilea rând, reclamanta subliniază că, la 15 decembrie 2014, consorțiul TEPting a propus retragerea ofertei sale pentru lotul nr. 4 și că, prin scrisoarea din 9 februarie 2015, Parlamentul i‑a solicitat acordul cu privire la prelungirea perioadei de valabilitate a acestei oferte până la 18 februarie 2015. Cu toate acestea, la 13 februarie 2015, Parlamentul ar fi acceptat această retragere.

120    Astfel, Parlamentul nu numai că ar fi acceptat retragerea ofertei consorțiului TEPting după un termen excesiv de lung, ci ar fi adoptat de asemenea deciziile atacate lăsând să treacă un termen excesiv de lung în urma notificării deciziilor de suspendare din 19 noiembrie 2014. Prin urmare, acesta ar fi încălcat principiul proporționalității.

121    În plus, în ipoteza în care ar fi existat o încălcare a caietului de sarcini, Parlamentul ar fi trebuit, la fel ca în cazul deciziilor referitoare la loturile nr. 2 și nr. 3, să ia o decizie cu privire la excluderea consorțiului TEPting pentru lotul nr. 4, în loc să accepte propunerea acestuia de retragere a ofertei pe care o depusese pentru cel din urmă lot. Potrivit reclamantei, este vorba despre decizii incoerente, ceea ce încalcă principiul transparenței.

122    În al patrulea rând, reclamanta arată că, prin inițierea procedurii de negociere PE/ITEC‑NPE‑15.8, Parlamentul a creat în mod activ un potențial conflict de interese, în timp ce ar fi exclus simultan consorțiile IBI IUS și STEEL de la atribuirea contractului din cauza unui conflict de interese similar, ceea ce constituie o încălcare vădită a articolului 102 alineatul (1) din regulamentul financiar.

123    Parlamentul și intervenientele contestă argumentele reclamantei.

124    În speță, trebuie amintit că, în conformitate cu articolul 102 alineatul (1) din regulamentul financiar, toate contractele de achiziții publice finanțate integral sau parțial din buget respectă principiile transparenței, proporționalității, egalității de tratament și nediscriminării și că principiul transparenței, care are în esență ca scop să garanteze inexistența riscului de tratament preferențial și de arbitrariu din partea autorității contractante, implică formularea tuturor condițiilor și modalităților procedurii de atribuire în mod clar, precis și neechivoc în anunțul de participare sau în caietul de sarcini (a se vedea Hotărârea din 26 septembrie 2014, Evropaïki Dynamiki/Comisia, T‑498/11, nepublicată, EU:T:2014:831, punctul 119 și jurisprudența citată; a se vedea de asemenea în acest sens Hotărârea din 22 septembrie 2011, Evropaïki Dynamiki/Comisia, T‑86/09, nepublicată, EU:T:2011:515, punctul 63).

125    În plus, în primul rând, trebuie să se constate că, în cadrul prezentului aspect, reclamanta invocă mai multe argumente care au fost deja invocate în susținerea primului aspect al motivului unic, în special argumente întemeiate pe lipsa unui potențial conflict de interese, pe obligația Parlamentului de a evalua în detaliu ofertele și ofertanții, precum și pe lipsa oricărui conflict de interese ca urmare a inițierii de către Parlament a procedurii de negociere PE/ITEC‑NPE‑15.8, și care au fost respinse ca nefondate la punctele 95, 109 și 112 de mai sus. Aceste argumente trebuie să fie respinse pentru aceleași motive.

126    În al doilea rând, în ceea ce privește excluderea automată a reclamantei de la atribuirea contractului din cauza necomunicării informațiilor solicitate de autoritatea contractantă, trebuie să se constate că, după cum s‑a amintit la punctul 102 de mai sus, Parlamentul nu avea altă opțiune decât să aplice articolul 107 alineatul (1) litera (b) din regulamentul financiar și să excludă membrul culpabil al consorțiului de la atribuirea contractului de îndată ce a constatat necomunicarea informațiilor menționate (a se vedea în acest sens Hotărârea din 26 septembrie 2014, Flying Holding și alții/Comisia, T‑91/12 și T‑280/12, EU:T:2014:832, punctul 75). Dacă Parlamentul nu ar fi aplicat această măsură, i s‑ar fi putut imputa un tratament preferențial în favoarea consorțiilor din care făcea parte reclamanta.

127    În al treilea rând, reclamanta nu poate susține în mod valabil că, prin atribuirea lotului nr. 2 în favoarea consorțiului IBI IUS și a lotului nr. 3 în favoarea consorțiului STEEL, Parlamentul a confirmat că nu fusese săvârșită nicio abatere. Astfel, Parlamentul a acționat pe baza informațiilor incomplete furnizate și nu și‑a revizuit decizia decât în temeiul informațiilor suplimentare ulterioare pe care, după cum s‑a arătat la punctul 101 de mai sus, reclamanta a fost obligată să le furnizeze.

128    În al patrulea rând, în ceea ce privește lipsa unei decizii cu privire la excluderea consorțiului TEPting și la pretinsa încălcare a principiilor proporționalității și transparenței, este suficient să se constate că acesta a propus să‑și retragă oferta pentru lotul nr. 4 și că această propunere a fost acceptată de Parlament. Prin urmare, acest argument nu poate fi primit.

129    În al cincilea rând, Parlamentul a arătat în mod expres în scrisorile sale din 19 noiembrie 2014 că procedura din cadrul cererii de ofertă a fost suspendată pentru obținerea informațiilor necesare. În consecință, reclamanta nu poate pretinde că a avut impresia că procedura trebuia să continue în mod normal.

130    În al șaselea rând, nu se poate reproșa Parlamentului că a lăsat să treacă un termen excesiv de lung înainte de a adopta deciziile atacate. În această privință, trebuie arătat că Parlamentul a primit informațiile relevante la 12 noiembrie 2014 din partea intervenientelor și a suspendat procedura șapte zile mai târziu. În mai puțin de trei luni de la suspendarea procedurii, Parlamentul a desfășurat ancheta care privea mai mulți operatori economici și a adoptat deciziile menționate. În plus, în speță, faptul că reclamanta sau consorțiile IBI IUS și STEEL, din care făcea parte aceasta, nu au furnizat informațiile necesare în timp util a îngreunat sarcina Parlamentului. În consecință, argumentul reclamantei trebuie să fie respins.

131    În lumina considerațiilor care precedă, trebuie să se respingă al doilea aspect al motivului unic și, prin urmare, acțiunea în ansamblul său.

 Cu privire la cheltuielile de judecată

132    Potrivit articolului 134 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Întrucât reclamanta a căzut în pretenții, se impune obligarea acesteia la suportarea propriilor cheltuieli de judecată, precum și a cheltuielilor de judecată efectuate de Parlament, conform concluziilor acestuia.

133    Pe de altă parte, din articolul 138 alineatul (3) din Regulamentul de procedură reiese că Tribunalul poate decide ca un intervenient, altul decât cei menționați la alineatele (1) și (2), să suporte propriile cheltuieli de judecată. În speță, trebuie să se decidă că intervenientele vor suporta propriile cheltuieli de judecată.

Pentru aceste motive,

TRIBUNALUL (Camera a patra)

declară și hotărăște:

1)      Respinge acțiunea.

2)      Sopra Steria Group SA suportă, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, cheltuielile de judecată efectuate de Parlamentul European.

3)      CGI Luxembourg SA și Intrasoft International SA suportă propriile cheltuieli de judecată.

Kanninen

Calvo‑Sotelo Ibáñez‑Martín

Reine

Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 9 aprilie 2019.

Semnături


Cuprins



*      Limba de procedură: engleza.