HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE

(Camera a doua)

2 iulie 2009

Cauza F‑19/08

Kelly‑Marie Bennett și alții

împotriva

Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI)

„Funcție publică — Agenți temporari — Contract pe perioadă nedeterminată care conține o clauză de reziliere — Concursuri generale — Admisibilitate — Act cauzator de prejudicii — Articolele 8 și 47 din RAA — Obligația de motivare — Obligația de solicitudine — Principiul bunei administrări — Încredere legitimă — Principiul nediscriminării — Cerințe lingvistice — Abuz de putere — Principiul executării cu bună‑credință a contractelor”

Obiectul:      Acțiune formulată în temeiul articolelor 236 CE și 152 EA, prin care doamna Bennett și 11 alți agenți temporari ai OAPI solicită anularea anunțului de concurs OAPI/AD/02/07 în vederea constituirii unei liste de rezervă pentru un post de administrator cu gradul AD 6 în domeniul proprietății industriale, în ceea ce privește trei reclamanți, și a anunțului de concurs OAPI/AST/02/07 în vederea constituirii unei liste de rezervă pentru patru posturi de asistent cu gradul AST 3 în același domeniu, în ceea ce îi privește pe ceilalți reclamanți (JO C 300 A, p. 17 și 50, și rectificare la anunțurile de concurs în JO 2008, C 67 A, p. 2 și 4), precum și repararea prejudiciului moral pe care reclamanții pretind că l‑au suferit, evaluat la 25 000 de euro pentru fiecare reclamant

Decizia: Obligă OAPI la plata către fiecare reclamant a sumei de 2 000 de euro cu titlu de daune interese. Respinge în rest acțiunea. OAPI suportă propriile cheltuieli de judecată și o pătrime din cheltuielile de judecată ale reclamanților. Reclamanții suportă trei pătrimi din propriile cheltuieli de judecată.

Sumarul hotărârii

1.      Funcționari — Acțiune — Acțiune îndreptată împotriva unei decizii de neadmitere la examenele din cadrul unui concurs — Posibilitatea de a invoca nelegalitatea anunțului de concurs

[Statutul funcționarilor, art. 90 alin. (2) și art. 91 alin. (1)]

2.      Funcționari — Acțiune — Act cauzator de prejudicii — Noțiune — Contract de muncă de agent temporar

[Statutul funcționarilor, art. 90 alin. (2)]

3.      Funcționari — Concurs — Concurs pe bază de dosare și de examene — Condiții de admitere

(Statutul funcționarilor, art. 27 primul paragraf)

4.      Funcționari — Recrutare — Proceduri — Alegere — Putere de apreciere a autorității împuternicite să facă numiri

[Statutul funcționarilor, art. 27 și art. 29 alin. (1)]

5.      Funcționari — Agenți temporari — Contract pe perioadă nedeterminată care conține o clauză de reziliere aplicabilă numai în cazul neincluderii pe o listă de rezervă stabilită în urma unui concurs general — Anunț de concurs care prevede un număr de posturi care urmează să fie ocupate mult mai redus decât numărul contractelor în cauză

6.      Funcționari — Concurs — Condiții de admitere — Egalitate de tratament

7.      Funcționari — Agenți temporari — Principiul executării cu bună‑credință a contractelor

8.      Funcționari — Acțiune — Cadru procedural — Angajarea răspunderii administrației pentru greșeală de serviciu

[Statutul funcționarilor, art. 90 alin. (1)]

1.      Atât reclamația administrativă prealabilă, cât și acțiunea judiciară trebuie, în temeiul articolului 90 alineatul (2) și al articolului 91 alineatul (1) din statut, să fie îndreptate împotriva unui act care lezează ce produce efecte juridice obligatorii de natură să afecteze direct și imediat interesele reclamantului, modificând în mod esențial situația juridică a acestuia.

În ceea ce privește anunțul de concurs, având în vedere natura particulară a procedurii de recrutare, care este o operațiune administrativă complexă compusă dintr‑o serie de decizii succesive strâns legate între ele, un reclamant are dreptul să se prevaleze de neregulile intervenite în desfășurarea concursului, inclusiv de cele a căror origine poate fi însuși textul anunțului de concurs, cu ocazia unei acțiuni îndreptate împotriva unei decizii individuale ulterioare, precum o decizie prin care se refuză admiterea la examene. Un anunț de concurs poate de asemenea, cu titlul excepțional, să facă obiectul unei acțiuni în anulare atunci când, prin faptul că impune condiții care exclud candidatura reclamantului, acesta constituie o decizie care îl lezează în sensul articolelor 90 și 91 din statut.

(a se vedea punctele 65 și 66)

Trimitere la:

Curte: 19 iunie 1975, Küster/Parlamentul European, 79/74, Rec., p. 725, punctele 5-8; 8 martie 1988, Sergio și alții/Comisia, 64/86, 71/86-73/86 și 78/86, Rec., p. 1399, punctul 15; 11 august 1995, Comisia/Noonan, C‑448/93 P, Rec., p. I‑2321, punctele 17-19

Tribunalul de Primă Instanță: 16 septembrie 1993, Noonan/Comisia, T‑60/92, Rec., p. II‑911, punctul 21; 7 septembrie 2005, Krahl/Comisia, T‑358/03, RecFP, p. I‑A‑215 și II-993, punctul 38

Tribunalul Funcției Publice: 28 iunie 2006, Grünheid/Comisia, F‑101/05, RecFP, p. I‑A‑1‑55 și II‑A‑1‑199, punctul 33; 24 mai 2007, Lofaro/Comisia, F‑27/06 și F‑75/06, RepFP, p. I‑A‑1‑0000 și II‑A‑1‑0000, punctul 57

2.      Un contract de agent temporar, chiar după ce este semnat, poate face obiectul unei reclamații având în vedere capacitatea sa de a leza agentul.

(a se vedea punctul 96)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: 11 iulie 2002, Martínez Páramo și alții/Comisia, T‑137/99 și T‑18/00, RecFP, p. I‑A‑119 și II‑639, punctul 56; 15 octombrie 2008, Potamianos/Comisia, T‑160/04, RepFP, p. I‑A‑2‑0000 și II‑A‑2‑0000, punctul 21, care face obiectul unui recurs aflat pe rolul Curții, cauza C‑561/08 P

3.      În legătură cu finalitatea oricărui concurs organizat în cadrul Comunităților Europene, care este, după cum rezultă din articolul 27 primul paragraf din statut, să asigure instituției, precum și oricărei agenții, angajarea funcționarilor cu cel mai înalt nivel de competență, de eficiență și de integritate, nu pare în niciun caz exagerat să se prevadă, într‑un anunț de concurs, cerința de a fi dobândit o diplomă de studii universitare cu o durată de cel puțin trei ani și o experiență profesională de cel puțin trei ani în raport cu natura atribuțiilor

(a se vedea punctul 104)

4.      Autoritatea împuternicită să facă numiri dispune de o largă putere de apreciere pentru a căuta, în cazul în care este necesară ocuparea unui post vacant, candidații care au cel mai înalt nivel de competență, de eficiență și de integritate. În această privință, utilizarea termenului „posibilitățile” la articolul 29 alineatul (1) litera (b) din statut indică în mod clar că autoritatea menționată nu este obligată în mod absolut să procedeze la organizarea unui concurs intern în cadrul instituției, ci numai să examineze, în fiecare caz, dacă o astfel de măsură poate conduce la numirea unor persoane care să răspundă cerințelor articolului 27 din statut. Astfel, administrația nu este obligată să urmeze, în ordinea indicată, diferitele etape procedurale enumerate la articolul 29 alineatul (1) din statut și poate decide să treacă de la o etapă la alta chiar dacă, în cadrul primei dintre acestea, administrația dispune de candidaturi utile.

(a se vedea punctul 110)

Trimitere la:

Curte: 5 iulie 2003, O’Hannrachain/Parlamentul European, C‑121/01 P, Rec., p. I‑5539, punctul 14

Tribunalul de Primă Instanță: 16 ianuarie 2001, Chamier și O’Hannrachain/Parlamentul European, T‑97/99 și T‑99/99, RecFP, p. I‑A‑1 și II‑1, punctul 33; 11 noiembrie 2003, Faita/CES, T‑248/02, RecFP, p. I‑A‑281 și II‑1365, punctul 45

5.      Propunând unui număr important de agenți, care participaseră cu succes la proceduri de selecție interne, un contract de agent temporar pe perioadă nedeterminată, care conține o clauză de reziliere aplicabilă numai în cazul în care persoanele interesate nu ar fi înscrise pe o listă de rezervă stabilită în urma unui concurs general, angajându‑se astfel în mod clar să mențină persoanele interesate cu titlu permanent în cadrul său, cu condiția ca acestea să figureze pe o astfel de listă de rezervă, iar ulterior limitând numărul posturilor care urmează a fi ocupate și limitând numărul de candidați care au reușit la concurs înscriși pe listele candidaților eligibili întocmite în urma celor două concursuri, care în plus erau concursuri generale, la numărul exact de posturi care urmează a fi ocupate, instituția reduce în mod radical și obiectiv șansele agenților menționați, în ansamblul lor, de a nu fi aplicată în cazul lor clauza de reziliere și, prin urmare, golește de o parte din conținutul lor angajamentele contractuale asumate în raport cu personalul său temporar.

Cu toate acestea, constatarea menționată nu poate determina anularea anunțurilor de concurs în cauză. Prin faptul că prevede că lista candidaților eligibili cuprinde, pe cât posibil, un număr de candidați care să fie cel puțin de două ori mai mare decât numărul posturilor scoase la concurs, articolul 5 al patrulea paragraf din anexa III la statut nu conține decât o recomandare pentru comisia de evaluare care urmărește să faciliteze deciziile autorității împuternicite să facă numiri. Pe de altă parte, legalitatea anunțului de concurs, măsură cu aplicabilitate generală, nu poate depinde de conținutul clauzelor contractuale care instituie obligații pentru candidații la concursuri și pentru administrație și nici de modul în care aceasta din urmă a executat clauzele menționate.

(a se vedea punctele 116, 117, 119 și 120)

Trimitere la:

Curte: 26 octombrie 1978, Agneessens și alții/Comisia, 122/77, Rec., p. 2085, punctul 22

Tribunalul de Primă Instanță: 17 decembrie 1997, Dricot și alții /Comisia, T‑159/95, RecFP, p. I‑A‑385 și II‑1035, punctul 67; 17 decembrie 1997, Chiou/Comisia, T‑225/95, RecFP, p. I‑A‑423 și II‑1135, punctul 82; 23 ianuarie 2003, Angioli/Comisia, T‑53/00, RecFP, p. I‑A‑13 și II‑73, punctul 103

6.      Interesul serviciului poate justifica să se solicite unui candidat la un concurs să dispună de cunoștințe lingvistice specifice în anumite limbi din cadrul Comunităților, nivelul de cunoștințe lingvistice care poate fi impus în cadrul procesului de recrutare fiind cel care se dovedește proporțional cu necesitățile reale ale serviciului. În plus, în cadrul procesului intern de funcționare a instituțiilor, un sistem de pluralism lingvistic integral ar ridica mari dificultăți de gestionare și ar îngreuna din punct de vedere economic. Buna funcționare a instituțiilor și organelor Uniunii, în special atunci când organul în cauză dispune de resurse limitate, poate justifica, prin urmare, în mod obiectiv stabilirea unui număr limitat de limbi pentru comunicarea internă.

Prin urmare, faptul de a prefera, în cadrul anunțului de concurs, una sau mai multe limbi din cadrul Comunităților, conferind astfel un avantaj candidaților care cunosc cel puțin la un nivel satisfăcător una dintre aceste limbi nu poate constitui o încălcare a principiului egalității de tratament atunci când, pe de o parte, această diferență rezultă din circumstanțe care țin de fiecare candidat și, pe de altă parte, când nu a fost invocat niciun element concret de natură să ridice îndoieli în legătură cu relevanța cunoștințelor lingvistice impuse în vederea exercitării funcțiilor propuse în anunțul de concurs.

(a se vedea punctele 137, 138, 142 și 143)

Trimitere la:

Curte: Küster/Parlamentul European, citată anterior, punctele 16 și 20; 29 octombrie 1975, Küster/Parlamentul European, 22/75, Rec., p. 1267, punctele 13 și 17; 15 martie 2005, Spania/Eurojust, C‑160/03, Rec., p. I‑2077, punctul 47 din Concluziile prezentate de avocatul general Poiares Maduro

Tribunalul de Primă Instanță: 5 aprilie 2005, Hendrickx/Consiliul, T‑376/03, RecFP, p. I‑A‑83 și II‑379, punctul 26

7.      Chiar dacă acesta rezultă dintr‑un contract, raportul de muncă dintre Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) și agenții săi temporari este reglementat de Regimul aplicabil celorlalți agenți în raport cu statutul și intră, în consecință, în domeniul de aplicare al dreptului public. Cu toate acestea, faptul că agenții temporari sunt supuși unui regim de drept administrativ comunitar nu exclude, în cadrul punerii în aplicare a anumitor clauze din contractul agentului temporar, care completează regimul menționat, obligația Oficiului de a respecta principiul executării cu bună‑credință a contractelor, principiu comun sistemelor juridice din marea majoritate a statelor membre.

În consecință, Oficiul, prin faptul că a întreținut prin comportamentul său față de numeroși agenți temporari o speranță suficient de puternică a unei situații profesionale stabile, propunându‑le un contract pe perioadă nedeterminată care conține o clauză de reziliere aplicabilă numai în cazul neînscrierii pe o listă de rezervă a unui concurs general, limitând ulterior numărul de posturi care urmează a fi ocupate, a săvârșit o greșeală de serviciu, care poate angaja răspunderea sa contractuală.

Astfel de agenți suferă un asemenea prejudiciu moral chiar dacă au reușit la examenele interne care le permit să beneficieze de un contract pe o perioadă nedeterminată așteptând să participe la un concurs general, acest prejudiciu moral rezultând din sentimentul că au fost înșelați în legătură cu perspectivele reale ale carierei.

(a se vedea punctele 163-165)

Trimitere la:

Curte: 15 iulie 1960, Von Lachmüller și alții/Comisia, 43/59, 45/59 și 48/89, Rec., p. 933, 956

8.      Pentru a angaja răspunderea administrației pentru o greșeală de serviciu, în cadrul executării unui angajament contractual asumat în temeiul contractului său de agent temporar, agentul interesat trebuie să urmeze în mod legal procedura precontencioasă care trebuie să fie inițiată printr‑o cerere de despăgubire, în temeiul articolului 90 alineatul (1) din statut.

În lipsa acestei proceduri, concluziile sale privind despăgubirile sunt inadmisibile.

Cu toate acestea, obiectul și particularitățile litigiului, care implică prin altele obligația de a clarifica raporturile dintre clauzele contractuale, măsuri cu aplicabilitate individuală, și anunțul de concurs în litigiu, măsură cu aplicabilitate generală, care fac deosebit de dificilă problema admisibilității, nu se poate reproșa unui reclamant că a depus o reclamație împotriva anunțului de concurs în cauză, însoțită de o cerere de reparare a prejudiciului moral pe care pretinde că l‑a suferit. Eroarea săvârșită în această privință este scuzabilă și nu ar fi conform cu buna administrare a justiției faptul de a constrânge reclamantul să înceapă o nouă procedură administrativă și eventual judiciară în vederea obținerii reparației prejudiciului său moral.

(a se vedea punctele 167-169)