Language of document : ECLI:EU:F:2012:149

HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE A UNIUNII EUROPENE

(Camera întâi)

6 noiembrie 2012

Cauza F‑41/06 RENV

Luigi Marcuccio

împotriva

Comisiei Europene

„Funcție publică – Funcționari – Trimitere spre rejudecare Tribunalului după anulare – Invaliditate – Pensionare din motiv de invaliditate – Compunerea comisiei pentru invaliditate – Legalitate – Condiții”

Obiectul: Acțiune formulată inițial în temeiul articolelor 236 CE și 152 EA, trimisă spre rejudecare Tribunalului prin Hotărârea Tribunalului Uniunii Europene din 8 iunie 2011, Comisia/Marcuccio (T‑20/09 P, denumită în continuare „hotărârea de trimitere”), care a anulat în parte Hotărârea Tribunalului din 4 noiembrie 2008, Marcuccio/Comisia (F‑41/06, denumită în continuare „hotărârea inițială”), prin care se soluționase acțiunea primită de grefa Tribunalului la 12 aprilie 2006, prin care domnul Marcuccio solicita, pe de o parte, anularea deciziei Comisiei din 30 mai 2005 de pensionare a sa din motiv de invaliditate, precum și a unei serii de acte conexe deciziei menționate și, pe de altă parte, obligarea Comisiei la plata de daune interese

Decizia: Respinge acțiunea. Reclamantul suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligat să suporte cheltuielile de judecată efectuate de Comisie în cauzele F‑41/06, F‑41/06 RENV și T‑20/09 P.

Sumarul hotărârii

1.      Acțiune introdusă de funcționari – Motiv întemeiat pe necompetența autorului actului care lezează, pe încălcarea unor norme fundamentale de procedură și pe caracterul insuficient al motivării – Motiv de ordine publică

2.      Funcționari – Decizie individuală – Decizie administrativă internă – Obligația de a preciza dispozițiile legale interne aplicabile în ceea ce privește suplinirea – Inexistență

(art. 253 CE; Statutul funcționarilor, art. 25)

3.      Funcționari – Invaliditate – Comisia pentru invaliditate – Drepturi procedurale ale funcționarului

(Statutul funcționarilor, anexa II, art. 7 și 9)

4.      Funcționari – Invaliditate – Comisia pentru invaliditate – Componență – Control jurisdicțional – Întindere

(Statutul funcționarilor, anexa II, art. 7)

5.      Funcționari – Invaliditate – Comisia pentru invaliditate – Componență – Demisie a medicului care reprezintă funcționarul – Obligație a celorlalți membri ai comisiei sau a instituției de a verifica dacă funcționarul a luat cunoștință de această demisie – Inexistență – Excepții

(Statutul funcționarilor, anexa II, art. 7)

6.      Funcționari – Drepturi și obligații – Obligația de loialitate – Noțiune –Conținut – Obligația de a se prezenta în fața comisiei pentru invaliditate în cazul unei solicitări a acesteia

(Statutul funcționarilor, art. 21)

7.      Funcționari – Invaliditate – Sesizarea comisiei pentru invaliditate – Posibilitate strict delimitată de articolul 59 din statut

[Statutul funcționarilor, art. 59 alin. (4)]

8.      Funcționari – Invaliditate – Comisia pentru invaliditate – Componență – Desemnare a medicilor – Schimbare a alegerii – Admisibilitate

(Statutul funcționarilor, anexa II, art. 7)

9.      Funcționari – Concediu medical – Examen medical – Conținut – Puterea de apreciere a administrației – Control jurisdicțional – Întindere

[Statutul funcționarilor, art. 59 alin. (1) și (4)]

10.    Funcționari – Invaliditate – Comisia pentru invaliditate – Componență – Înlocuire a celui de al treilea medic desemnat din oficiu de președintele Curții de Justiție de un medic ales de comun acord de ceilalți doi medici – Admisibilitate – Condiții

(Statutul funcționarilor, anexa II, art. 7)

11.    Funcționari – Asigurări sociale – Pensie de invaliditate – Posibilitatea comisiei pentru invaliditate de a controla regulat evoluția situației funcționarului – Întindere

(Statutul funcționarilor, anexa III, art. 15)

12.    Funcționari – Invaliditate – Comisia pentru invaliditate – Respectarea secretului lucrărilor – Întindere

(Statutul funcționarilor, art. 26a și art. 78 al cincilea paragraf, și anexa II, art. 9 al doilea și al treilea paragraf)

1.      Motivele întemeiate pe necompetența autorului unui act care lezează, pe încălcarea unor norme fundamentale de procedură și pe lipsa sau pe caracterul insuficient al motivării deciziei atacate sunt motive de ordine publică pe care instanța Uniunii este competentă să le examineze din oficiu.

(a se vedea punctul 65)

Trimitere la:

Curte: 8 decembrie 2011, Chalkor/Comisia, C‑386/10 P, punctul 64

Tribunalul Uniunii Europene: 8 iulie 2010, Comisia/Putterie‑De‑Beukelaer, T‑160/08 P, punctul 61 și jurisprudența citată

2.      O instituție nu este obligată să facă trimitere în mod specific, în cadrul unei decizii administrative interne adresate de serviciile sale unuia dintre funcționarii săi, la dispozițiile legale interne referitoare la sistemul de suplinire și nici, a fortiori, să citeze conținutul acestor dispoziții.

(a se vedea punctul 74)

3.      Lucrările unei comisii pentru invaliditate nu se situează în cadrul unei proceduri administrative contradictorii inițiate împotriva unui funcționar și nici nu urmăresc să soluționeze un conflict între administrație și angajatul ei. Scopul lucrărilor unei comisii pentru invaliditate este efectuarea unor constatări medicale care să permită administrației să decidă dacă și în ce măsură funcționarul în cauză este afectat de o formă de invaliditate. Ca urmare a acestui fapt, principiile referitoare la dreptul la apărare nu impun audierea funcționarului de către o astfel de comisie.

În schimb, în cadrul unor proceduri administrative speciale precum procedura de stabilire a invalidității, funcționarul în cauză poate să exercite drepturile procedurale care sunt specifice acestor proceduri și care sunt, așadar, distincte de dreptul la apărare.

Astfel, în cursul lucrărilor unei comisii pentru invaliditate, interesele funcționarului sunt reprezentate și apărate în primul rând prin prezența în cadrul comisiei, potrivit articolului 7 din anexa II la statut, a medicului care îl reprezintă. În al doilea rând, desemnarea celui de al treilea medic de comun acord de către cei doi membri numiți de fiecare parte sau, în lipsa unui acord, de către președintele Curții de Justiție constituie o garanție de imparțialitate în ceea ce privește desfășurarea lucrărilor comisiei pentru invaliditate. În al treilea rând, în temeiul articolului 9 din anexa II la statut, funcționarul în cauză poate depune la comisia pentru invaliditate toate rapoartele sau certificatele emise de medicii pe care i‑a consultat.

(a se vedea punctele 79-81)

Trimitere la:

Curte: 19 ianuarie 1988, Biedermann/Curtea de Conturi, 2/87, punctele 10 și 16

Tribunalul Funcției Publice: 16 mai 2012, Skareby/Comisia, F‑42/10, punctul 48

4.      Având în vedere importanța rolului și a mandatului încredințate comisiei pentru invaliditate de dispozițiile pertinente ale statutului, instanța Uniunii trebuie să exercite un control strict al normelor referitoare la constituirea și la funcționarea corespunzătoare a acestei comisii. Printre acestea figurează în special regula prevăzută la articolul 7 din anexa II la statut, care asigură faptul că drepturile și interesele funcționarului vor fi protejate prin prezența în cadrul comisiei a unui medic care se bucură de încrederea acestuia. Îndeplinirea condițiilor care permit desemnarea din oficiu a acestui medic trebuie, așadar, să fie verificată atent, ținând seama nu numai de comportamentul funcționarului în cauză, ci și de toate elementele utile aflate la dispoziția instanței Uniunii.

(a se vedea punctul 85)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: 21 martie 1996, Otten/Comisia, T‑376/94, punctul 47

5.      În cadrul unei proceduri privind invaliditatea, informațiile pe care funcționarul și medicul desemnat de acesta pentru a‑l reprezenta în cadrul comisiei pentru invaliditate le pot schimba între ei cu privire în special la existența sau la menținerea mandatului medicului astfel desemnat sau la modul de executare a respectivului mandat se înscriu în cadrul raporturilor contractuale și de încredere care există între acest medic și funcționarul pe care îl reprezintă. Prin urmare, cu excepția cazului în care există bănuieli grave și indicii clare cu privire la originea efectivă a comunicațiilor pe care membrii comisiei pentru invaliditate sau serviciile competente ale instituției le primesc direct din partea medicului desemnat de reclamant, decizia acestui medic de a‑i informa pe ceilalți membri ai comisiei cu privire la renunțarea sa la mandatul pe care i l‑a încredințat funcționarul nu determină obligația acestora din urmă sau a serviciilor instituției de a verifica dacă această decizie a fost adusă efectiv și la cunoștința funcționarului pe care medicul trebuie să îl reprezinte. Astfel, în cadrul raporturilor contractuale și de încredere menționate care există între medic și funcționarul pe care îl reprezintă, se presupune în principiu că respectivul funcționar are cunoștință de o astfel de decizie.

(a se vedea punctul 91)

6.      În cazul în care comisia pentru invaliditate consideră că este oportun să îl examineze pe funcționar, acesta din urmă trebuie, în cadrul obligației de loialitate și de cooperare ce revine oricărui funcționar în temeiul articolului 21 din statut, să dea dovadă de toată diligența necesară pentru a se conforma invitațiilor de a se prezenta în fața comisiei pentru invaliditate.

(a se vedea punctul 98)

7.      În cazul unui funcționar ale cărui concedii medicale cumulate depășesc douăsprezece luni într‑o perioadă de trei ani, sesizarea comisiei pentru invaliditate nu este expresia unei puteri discreționare a autorității împuternicite să facă numiri. Dimpotrivă, posibilitatea de a sesiza respectiva comisie este strict delimitată și reglementată în mod expres de condițiile stabilite la articolul 59 alineatul (4) din statut.

(a se vedea punctul 104)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: 16 iunie 2000, C/Consiliul, T‑84/98, punctul 66

8.      Nici litera, nici spiritul articolului 7 din anexa II la statut nu împiedică instituția sau funcționarul să își schimbe, în caz de nevoie, alegerea privind medicul însărcinat să îi reprezinte în cadrul comisiei pentru invaliditate, în special în cazul în care acest medic nu mai este disponibil.

În consecință, în cazul în care acest lucru este indispensabil, deciziile individuale ale autorității împuternicite să facă numiri referitoare la componența ratione personae a comisiei pentru invaliditate pot fi modificate pe întreaga durată a lucrărilor acesteia.

Astfel, înlocuirea progresivă a unuia sau a mai mulți membri ai unei comisii pentru invaliditate, care are ca rezultat chiar schimbarea completă a componenței sale, nu determină în mod automat caducitatea existenței acestei comisii sau a mandatului său și nu implică în mod necesar că autoritatea împuternicită să facă numiri ar fi sesizat în timp două comisii pentru invaliditate distincte.

(a se vedea punctele 119, 120 și 134)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: 23 noiembrie 2004, O/Comisia, T‑376/02, punctul 42

9.      Articolul 59 alineatul (1) din statut permite instituției să supună oricând un funcționar aflat în concediu medical unui examen medical, indiferent dacă a fost sau nu a fost constituită comisia pentru invaliditate prevăzută la alineatul (4) al aceluiași articol. În ceea ce privește conținutul acestui examen, este de competența serviciului medical al instituției din care face parte funcționarul să decidă, în funcție de starea de sănătate a acestuia, ce tip de control medical este oportun sau chiar indispensabil. Dată fiind natura sa, o astfel de decizie nu poate face obiectul controlului Tribunalului, cu excepția cazului în care este vorba despre o eroare vădită.

(a se vedea punctul 124)

10.    Desemnarea din oficiu de către președintele Curții de Justiție a medicului însărcinat să reprezinte un funcționar în cadrul comisiei pentru invaliditate nu înseamnă că medicul astfel desemnat nu este considerat ca acționând în numele și în interesul funcționarului pe care este însărcinat să îl reprezinte. Dimpotrivă, în cadrul exercitării prerogativelor sale statutare, acest medic acționează în interesul funcționarului pe care îl reprezintă și este, ca urmare a acestui fapt, întru totul abilitat să desemneze, în conformitate cu articolul 7 primul paragraf din anexa II la statut, al treilea medic, în acord cu medicul desemnat de instituție.

În consecință, din moment ce, în cadrul comisiei pentru invaliditate, primul și cel de al doilea medic sunt considerați că își exercită atribuțiile care le revin, unul în interesul instituției și celălalt în interesul funcționarului în cauză, trebuie să se admită că acești doi medici trebuie de asemenea să poată exercita pe deplin prerogativele care le sunt conferite de statut. Prin urmare, din momentul în care sunt desemnați să își asume mandatul de membri ai unei comisii pentru invaliditate, acești doi medici trebuie să poată desemna cel de al treilea medic, în interesul bunei desfășurări a lucrărilor comisiei pentru invaliditate, fie hotărând să îl păstreze pe al treilea medic deja numit, fie hotărând, de exemplu ca urmare a preferinței lor pentru un medic cu o altă specializare, să desemneze de comun acord un al treilea medic care se bucură de încrederea lor.

Pe de altă parte, desemnarea din oficiu a celui de al treilea medic de către președintele Curții nu constituie un act cu caracter judiciar, ci un act cu caracter administrativ, care, ca urmare a acestui caracter, nu poate exclude în mod necesar orice posibilitate a unui acord între medicii în cauză. În plus, astfel cum indică articolul 7 din anexa II la statut, acordul comun al celor doi medici cu privire la numele celui de al treilea medic precedă desemnarea din oficiu realizată de președintele Curții de Justiție, care, în consecință, nu are loc și nu își menține valabilitatea decât în lipsa unui acord între cei doi medici în cauză.

Astfel, întrucât articolul 7 din anexa II la statut are drept obiect să asigure, în măsura posibilului, faptul că cel de al treilea medic se bucură atât de încrederea medicului instituției, cât și de cea a medicului funcționarului în cauză, cei doi membri ai comisiei pentru invaliditate, care sunt însărcinați să reprezinte instituția și, respectiv, funcționarul în cauză, nu pot fi lipsiți, din cauza unei desemnări precedente din oficiu de către președintele Curții de Justiție, de competența pe care le‑o conferă primul alineatul al respectivului articol de a desemna de comun acord al treilea medic.

În schimb, un aviz emis în unanimitate de o comisie pentru invaliditate nu poate să regularizeze în mod valabil a posteriori o eventuală neregulă care afectează legalitatea componenței acestei comisii.

(a se vedea punctele 135, 136 și 138-141)

Trimitere la:

Curte: Biedermann/Curtea de Conturi, citată anterior, punctul 10

Tribunalul de Primă Instanță: 3 iunie 1997, H/Comisia, T‑196/95, punctul 80

Tribunalul Funcției Publice: 14 septembrie 2011, Hecq/Comisia, F‑47/10, punctul 52

11.    Activitatea funcționarului care a fost declarat în stare de invaliditate permanentă totală nu este decât suspendată, evoluția situației sale în cadrul instituțiilor fiind condiționată de existența în continuare a împrejurărilor care au justificat această invaliditate. Or, această situație poate fi controlată la intervale regulate.

Prin urmare, comisia pentru invaliditate poate recomanda instituției în cauză, fără ca autoritatea împuternicită să facă numiri să fie obligată să urmeze această sugestie, să efectueze o nouă examinare periodică a funcționarului după o perioadă de doi ani și apoi în fiecare an.

(a se vedea punctele 145 și 146)

Trimitere la:

Curte: 22 decembrie 2008, Gordon/Comisia, C‑198/07 P, punctul 47

12.    Articolul 9 din anexa II la statut realizează o distincție clară între noțiunea cuprinsă în al doilea paragraf al acestuia, „concluziile comisiei”, transmise autorității împuternicite să facă numiri și funcționarului în cauză, și cea care figurează în al treilea paragraf, „lucrările comisiei”, care sunt și trebuie să rămână „secrete”.

Caracterul secret al lucrărilor comisiei pentru invaliditate se explică având în vedere natura, conținutul și implicațiile de origine medicală ale acestora. Din aceste motive, lucrările comisiei pentru invaliditate nu pot fi comunicate nici autorității menționate, nici funcționarului în cauză. În schimb, actele cu caracter administrativ sau procedural ale comisiei respective, care nu se înscriu în cadrul responsabilităților medicale ale acesteia, precum repartizarea finală a voturilor în cadrul său sau concluziile la care comisia a ajuns în urma lucrărilor sale, nu se justifică să fie supuse exigențelor referitoare la secretul medical și pot fi comunicate autorității împuternicite să facă numiri și funcționarului în cauză.

(a se vedea punctele 150 și 151)