ORDONANȚA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE
(Camera a doua)
10 mai 2011
Cauza F‑59/10
Yvette Barthel și alții
împotriva
Curții de Justiție a Uniunii Europene
„Funcție publică – Incidente de procedură – Excepție de inadmisibilitate – Reclamație tardivă – Inadmisibilitate”
Obiectul: Acțiune formulată în temeiul articolului 270 TFUE, aplicabil Tratatului CEEA în temeiul articolului 106a, prin care doamna Barthel, doamna Reiffers și domnul Massez solicită anularea deciziei de respingere a cererii lor de a beneficia, de la 20 decembrie 2006, de indemnizația pentru program rotativ continuu sau discontinuu prevăzută la articolul 1 alineatul (1) prima liniuță din Regulamentul (CECO, CEE, Euratom) nr. 300/76 al Consiliului din 9 februarie 1976 de stabilire a categoriilor de beneficiari care au dreptul la indemnizații pentru program rotativ continuu sau discontinuu, a condițiilor de acordare și a cuantumului acestor indemnizații (JO L 38, p. 1, Ediție specială, 01/vol. 8, p. 190), regulament modificat în special prin Regulamentul (CE/Euratom) nr. 1873/2006 al Consiliului din 11 decembrie 2006
Decizia: Respinge acțiunea ca inadmisibilă. Obligă Curtea de Justiție să suporte propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de reclamanți.
Sumarul ordonanței
1. Funcționari – Acțiune – Reclamație administrativă prealabilă – Termene – Caracter de ordine publică
(Statutul funcționarilor, art. 90 și 91)
2. Funcționari – Acțiune – Reclamație administrativă prealabilă – Decizie implicită de respingere a unei cereri necontestată în termen – Decizie explicită ulterioară – Act de confirmare
(Statutul funcționarilor, art. 90 și 91)
3. Funcționari – Acțiune – Act care lezează – Aviz emis după o decizie implicită de respingere a unei cereri
(Statutul funcționarilor, art. 90 și 91)
4. Funcționari – Acțiune – Reclamație administrativă prealabilă – Termene – Decădere – Eroare scuzabilă – Noțiune
(Statutul funcționarilor, art. 90 și 91)
5. Procedură – Cheltuieli de judecată – Sarcină – Luarea în considerare a cerințelor de echitate
[Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, art. 87 alin. (2) și art. 88]
1. Termenele de introducere a reclamației și a acțiunii prevăzute la articolele 90 și 91 din statut, instituite pentru a asigura claritate și securitate juridică și pentru a evita orice discriminare sau tratament arbitrar în administrarea justiției, sunt de ordine publică și nu constituie un mijloc lăsat la dispoziția părților sau a instanței Uniunii, care trebuie să verifice, chiar și din oficiu, dacă sunt respectate.
(a se vedea punctul 22)
Trimitere la:
Curte: 29 iunie 2000, Politi/Fundația Europeană pentru Formare Profesională, C‑154/99 P, punctul 15
Tribunalul de Primă Instanță: 15 ianuarie 2009, Braun‑Neumann/Parlamentul European, T‑306/08 P, punctul 36
Tribunalul Funcției Publice: 12 mai 2010, Peláez Jimeno/Parlamentul European, F‑13/09, punctul 18
2. O decizie de respingere explicită a unei cereri, care intervine după respingerea implicită a aceleiași cereri, are caracterul de act pur confirmativ.
(a se vedea punctul 25)
Trimitere la:
Tribunalul Funcției Publice: 8 iulie 2009, Sevenier/Comisia, F‑62/08, punctele 33-40, confirmată în recurs prin Hotărârea Tribunalului Uniunii Europene din 8 iulie 2010, Sevenier/Comisia, T‑368/09 P, punctele 28-37
3. Atunci când, după nașterea unei decizii implicite de respingere, administrația organizează o consultare internă, avizul emis, de confirmare a poziției adoptate inițial de autorul deciziei implicite, fără a pune în lumină existența unui nou element de fapt sau de drept care ar fi fost necunoscut de administrație la data la care a adoptat decizia implicită de respingere, nu constituie un motiv nou care să poată caracteriza existența unei reexaminări de către administrația care a adoptat decizia implicită.
(a se vedea punctul 27)
4. În cadrul reglementării Uniunii referitoare la termenele de introducere a reclamației și a recursului, noțiunea de eroare scuzabilă, care permite să se deroge de la acestea, trebuie interpretată în mod restrictiv și nu vizează decât circumstanțe excepționale în care în special instituția respectivă a adoptat un comportament de natură să provoace, prin el însuși sau într‑o măsură determinantă, o confuzie admisibilă în percepția unui justițiabil de bună‑credință și care dă dovadă de întreaga diligență cerută unei persoane normal informate.
(a se vedea punctul 28)
Trimitere la:
Tribunalul Funcției Publice: 15 decembrie 2009, Apostolov/Comisia, F‑8/09, punctul 21 și jurisprudența citată
5. Potrivit articolului 87 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, Tribunalul Funcției Publice poate, în măsura impusă de echitate, să decidă ca o parte care cade în pretenții să fie obligată numai la plata parțială a cheltuielilor de judecată sau chiar să nu fie obligată la plata acestora. În plus, potrivit articolului 88 din același regulament de procedură, o parte, chiar dacă a avut câștig de cauză, poate fi obligată la plata, în tot sau în parte, a cheltuielilor de judecată, în cazul în care conduita acesteia, inclusiv din perioada anterioară formulării cererii introductive, justifică acest lucru.
Este necesar să se aplice aceste dispoziții și să se dispună obligarea instituției, care a avut câștig de cauză, la suportarea tuturor cheltuielilor de judecată în cazul în care aceasta nu a dat dovadă de diligență în cadrul procedurii precontencioase, lăsând să se scurgă termenul de patru luni, prevăzut la articolul 90 alineatul (1) din statut, înainte de a adopta o decizie explicită de respingere a cererii formulate de funcționarul în cauză.
(a se vedea punctele 32-35)
Trimitere la:
Tribunalul Funcției Publice: 28 iunie 2006, Le Maire/Comisia, F‑27/05, punctul 53