HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE
A UNIUNII EUROPENE

(Camera întâi)

9 iunie 2015

Cauza F‑65/14

EF

împotriva

Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE)

„Funcție publică – Personalul SEAE – Funcționari – Exercițiul de promovare 2013 – Decizie de a nu îl promova pe reclamant la gradul AD 13 – Obiecție a reclamantului la lista funcționarilor propuși pentru promovare – Articolul 45 din statut – Minim de doi ani de vechime în grad – Calculul termenului de doi ani – Data deciziei de promovare”

Obiectul:      Acțiune introdusă în temeiul articolului 270 TFUE, aplicabil Tratatului CEEA în temeiul articolului 106a, prin care EF solicită anularea deciziilor autorității împuternicite să facă numiri (denumită în continuare „AIPN”) a Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE) din 9 și din 14 octombrie 2013 de a nu îl promova la gradul AD 13 în cadrul exercițiului de promovare pentru anul 2013 (denumit în continuare „exercițiul de promovare 2013”)

Decizia:      Respinge acțiunea. EF suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligat la suportarea cheltuielilor de judecată efectuate de Serviciul European de Acțiune Externă.

Sumarul hotărârii

1.      Funcționari – Promovare – Condiții – Vechime minimă în grad – Cerința unei coincidențe cu perioada acoperită de rapoartele de evaluare – Inexistență – Data care trebuie luată în considerare

(Statutul funcționarilor, art. 45)

2.      Funcționari – Promovare – Analiză comparativă a meritelor – Criterii – Merite personale ale candidaților – Putere de apreciere a autorității împuternicite să facă numiri

(Statutul funcționarilor, art. 45)

3.      Funcționari – Promovare – Reclamația unui candidat care nu a fost promovat – Decizie de respingere – Motivare – Conținut

[Statutul funcționarilor, art. 45 și art. 90 alin. (2)]

1.      Rezultă cu claritate din articolul 45 din statut că numai funcționarii care dovedesc un minim de vechime de doi ani în grad au vocația la promovare. Această dispoziție nu prevede ca o condiție suplimentară că cei doi ani de vechime necesari trebuie de asemenea să coincidă exact cu perioada de doi ani acoperită de două rapoarte de evaluare anuale, rapoarte cărora fiecare funcționar le face în principiu obiectul pe perioada corespunzătoare anului civil.

Or, data deciziei de promovare constituie data relevantă pentru a aprecia dacă funcționarul dovedește minimul de vechime necesar spre a fi eligibil pentru promovare.

Pe de altă parte, articolul 45 din statut nu impune ca data la care trebuie îndeplinită condiția de vechime să coincidă în mod necesar cu sfârșitul perioadei de evaluare acoperite de raportul de evaluare anual.

(a se vedea punctele 26, 27 și 29)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: Hotărârea Casini/Comisia, T‑132/03, EU:T:2005:324, punctul 84

Tribunalul Funcției Publice: Hotărârea Balabanis și Le Dour/Comisia, F‑77/05, EU:F:2006:127, punctul 35

2.      Faptul că un funcționar are merite evidente și recunoscute nu exclude, în cadrul analizei comparative a meritelor candidaților la promovare, ca alți funcționari să aibă merite superioare.

În această privință, administrația, întemeindu‑se pe rapoartele de evaluare ale funcționarilor promovați și apreciind că meritele acestor funcționari erau superioare celor ale persoanei interesate, nu a săvârșit o eroare vădită de apreciere, și anume o eroare ușor perceptibilă care poate fi detectată fără niciun dubiu.

Aceeași concluzie se impune în privința aprecierii referitoare la criteriul utilizării limbilor, potrivit căreia cunoașterea limbilor engleză și franceză este, în general, suficientă pentru nevoile funcționale ale organismului Uniunii și, prin urmare, utilitatea cunoașterii altor limbi este secundară.

În ceea ce privește responsabilitățile persoanei interesate în diferitele sale funcții, ea nu a demonstrat că aprecierea administrației potrivit căreia aceste responsabilități sunt de nivelul celor care sunt exercitat în mod obișnuit de un funcționar de același grad și, prin urmare, ele nu pot fi apreciate ca deosebit de meritorii pentru o promovare este afectată de o eroare vădită de apreciere.

(a se vedea punctele 43-46)

Trimitere la:

Curte: Hotărârea Cubero Vermurie/Comisia, C‑446/00 P, EU:C:2001:703, punctul 21

Tribunalul de Primă Instanță: Hotărârea Morello/Comisia, T‑164/00, EU:T:2002:312, punctul 100

Tribunalul Funcției Publice: Hotărârea Trentea/FRA, F‑112/10, EU:F:2012:179, punctul 104

3.      Autoritatea împuternicită să facă numiri nu este obligată să motiveze deciziile de promovare în privința candidaților care nu au fost reținuți. Totuși, aceasta trebuie să își motiveze decizia de respingere a unei reclamații depuse în temeiul articolului 90 alineatul (2) din statut de către un candidat nepromovat, motivarea acestei decizii de respingere fiind considerată a coincide cu motivarea deciziei împotriva căreia era îndreptată reclamația.

Întrucât promovările se fac, potrivit articolului 45 din statut, „prin selecție”, motivarea nu poate să privească decât existența condițiilor legale cărora statutul le subordonează legalitatea promovării. În special, autoritatea împuternicită să facă numiri nu este obligată să îi prezinte candidatului care nu a fost ales pentru a fi promovat aprecierea comparativă pe care a realizat‑o în privința sa și a candidaților care au fost reținuți pentru promovare.

(a se vedea punctele 50 și 51)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: Hotărârea Contargyris/Consiliul, T‑6/96, EU:T:1997:76, punctele 147 și 148

Tribunalul Funcției Publice: Hotărârea Merhzaoui/Consiliul, F‑18/09, EU:F:2011:180, punctul 71 și jurisprudența citată