Language of document :

Recurs introdus la 27 august 2019 de Comisia Europeană împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a doua extinsă) din 18 iunie 2019 în cauza T-624/15, European Food și alții/Comisia

(Cauza C-638/19 P)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Comisia Europeană (reprezentanți: T. Maxian Rusche, agent, P.-J. Loewenthal, agent)

Celelalte părți din procedură: European Food SA, Starmill SRL, Multipack SRL, Scandic Distilleries SA, Ioan Micula, Viorel Micula, European Drinks SA, Rieni Drinks SA, Transilvania General Import-Export SRL, West Leasing International SRL, Regatul Spaniei și Ungaria

Concluziile recurentei

Recurenta solicită Curții:

anularea Hotărârii Tribunalului (Camera a doua extinsă) din 18 iunie 2019 în cauzele conexate T-624/15, T-694/15 și T-704/15, European Food și alții/Comisia1 ;

respingerea primului aspect al primului motiv și a primului aspect al celui de-al doilea motiv invocate în cauza T-704/15;

respingerea primului și a celui de-al doilea aspect ale celui de al doilea motiv invocat în cauzele T-624/15 și T-694/15;

trimiterea cauzelor conexate T-624/15, T-694/15 și T-704/15 spre rejudecare la Tribunal pentru examinarea motivelor cu privire la care acesta nu s-a pronunțat; și

soluționarea odată cu fondul a cererii privind cheltuielile de judecată aferente procedurilor în primă instanță și în recurs.

Motivele și principalele argumente

Prin intermediul primului motiv, Comisia susține că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept care constă în interpretarea și aplicarea eronată a articolului 108 TFUE și/sau a capitolului 2 din anexa V la Actul de aderare a României2 , precum și o eroare în calificarea faptelor, atunci când a concluzionat că Comisia nu era competentă să adopte decizia atacată3 .

Cu titlu principal, Comisia susține că Tribunalul a concluzionat în mod eronat că măsura prin care România a acordat ajutor domnilor Ion și Viorel Micula, investitori de cetățenie suedeză, precum și celor trei societăți române pe care le controlează (denumiți în continuare „frații Micula”) este abrogarea schemei de stimulente la 22 februarie 2005. De fapt, acest ajutor este acordat fraților Micula prin plata despăgubirilor de către România ca urmare a abrogării acestei scheme, care a intervenit după aderarea sa la Uniune.

Cu titlu subsidiar, Comisia susține că, presupunând că Tribunalul ar fi concluzionat în mod întemeiat că măsura de acordare a ajutorului era abrogarea schemei de stimulente de către România (quod non), Comisia era, cu toate acestea, competentă să adopte decizia contestată, în temeiul capitolului 2 al anexei V la Actul de aderare a României.

Prin intermediul celui de-al doilea motiv, Comisia susține că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept care constă în interpretarea și aplicarea eronată a articolului 2 din Actul de aderare a României și a normelor privind aplicarea ratione temporis a dreptului Uniunii Europene și/sau în interpretarea și aplicarea eronată a Acordului european din 19954 , precum și o eroare în calificarea faptelor, atunci când a concluzionat că dreptul Uniunii Europene nu se aplica despăgubirilor acordate.

Cu titlu principal, Comisia susține că Tribunalul a concluzionat în mod eronat că dreptul Uniunii Europene nu era aplicabil despăgubirilor acordate pentru motivul că toate evenimentele care au dat determinat aceste despăgubiri au avut loc înainte de aderare. De fapt, acordarea despăgubirilor constituie efectele ulterioare ale unei situații survenite înainte de aderare, în sensul normelor privind aplicarea ratione temporis a dreptului Uniunii Europene.

Cu titlu subsidiar, Comisia susține că, presupunând că Tribunalul ar fi concluzionat în mod întemeiat că acordarea de despăgubiri nu constituia efectele ulterioare ale unei situații survenite înainte de aderare (quod non), dreptul Uniunii Europene se aplica, cu toate acestea, despăgubirilor acordate, întrucât Acordul european din 1995, care face parte din dreptul Uniunii Europene, era aplicabil tuturor evenimentelor care au dat determinat aceste despăgubiri și care au avut loc înainte de aderare.

Prin intermediul celui de-al treilea motiv, Comisia susține că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept care constă în interpretarea și aplicarea eronată a articolului 107 alineatul (1) TFUE și nu a aplicat articolul 64 alineatul (1) litera (iii) din Acordul european din 1995, atunci când a concluzionat că decizia atacată a calificat în mod eronat acordarea de despăgubiri de către tribunalul arbitral drept un avantaj.

În primul rând, Tribunalul a concluzionat în mod eronat că Comisia nu era competentă să adopte decizia atacată și că dreptul Uniunii Europene nu era aplicabil despăgubirilor acordate.

În al doilea rând, Tribunalul nu a examinat toate argumentele prezentate în decizia atacată care stabilesc că România a acordat un avantaj fraților Micula. Argumentele neexaminate sunt în sine suficiente pentru a justifica existența unui avantaj.

____________

1 EU:T:2019:423

2 Actul privind condițiile de aderare a Republicii Bulgaria și a României și adaptările tratatelor pe care se întemeiază Uniunea Europeană (JO 2005, L 157, p. 203).

3 Decizia (UE) 2015/1470 a Comisiei din 30 martie 2015 privind ajutorul de stat SA.38517 (2014/C) (ex 2014/NN) pus în aplicare de România — Hotărârea arbitrală în cauza Micula/România din 11 decembrie 2013 (JO 2015, L 232, p. 43).

4 Acordul european de stabilire a unei asocieri între Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de o parte, și România, pe de altă parte (JO 1994, L 357, p. 2).