HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE

(Camera întâi)

25 noiembrie 2008

Cauza F‑145/07

Pierre Bosman

împotriva

Consiliului Uniunii Europene

„Funcție publică — Fost agent contractual — Pensie pentru limită de vârstă — Alocația pentru locuință — Articolul 109 alineatul (3) din RAA”

Obiectul: Acțiune formulată în temeiul articolelor 236 CE și 152 EA, prin care domnul Bosman solicită anularea deciziei Consiliului din 28 februarie 2007 prin care se refuză, în temeiul articolului 109 alineatul (3) din Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Comunității Europene, să i se recunoască dreptul la alocația pentru locuință pentru calculul drepturilor de pensie pentru limită de vârstă

Decizia: Respinge acțiunea. Reclamantul suportă toate cheltuielile de judecată, și anume propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Consiliul Uniunii Europene.

Sumarul hotărârii

1.      Funcționari — Regimul aplicabil celorlalți agenți — Agenți locali — Categorie echivalentă cu aceea a agenților contractuali — Excludere

2.      Funcționari — Regimul aplicabil celorlalți agenți — Egalitate de tratament — Diferența de calcul dintre drepturile de pensie pentru limită de vârstă ale agenților contractuali și cele ale agenților locali

[Regimul aplicabil celorlalți agenți, art. 109 alin.(3)]

3.      Funcționari — Pensii — Pensie pentru limită de vârstă — Calcul

[Regimul aplicabil celorlați agenți, art. 109, alin.(3)]

1.      Premisa că statutul de agent local nu ar fi făcut decât obiectul unei simple „transpuneri” în cadrul noii categorii a agenți contractuali create prin noul Regim aplicabil celorlalți agenți este lipsită de temei; astfel, chiar presupunând că, într‑adevăr, categoria agenților contractuali ar fi menită să înlocuiască pe viitor categoria agenților locali, după cum ea este menită, de altfel, să înlocuiască și categoria agenților auxiliari, nu este mai puțin adevărat că, prin crearea unei noi categorii de agenți, legiuitorul comunitar a impus acestora totodată un regim juridic și pecuniar diferit de cel al agenților locali și că, prin urmare, nu se poate considera că un fost agent local aparținea unei categorii de agenți echivalente cu aceea a agenților contractuali.

(a se vedea punctul 36)

Trimitere la:

Tribunalul Funcției Publice: 24 aprilie 2008, Dalmasso/Comisia, F‑61/05, RecFP, p. I‑A‑1‑0000 și II‑A‑1‑0000, punctul 78

2.      Legiuitorul comunitar este liber să aducă în orice moment normelor din statut modificările pe care le apreciază ca fiind conforme cu interesul serviciului și să adopte pe viitor prevederi statutare mai puțin favorabile pentru funcționarii sau pentru agenții vizați, cu condiția ca totuși persoanele vizate în mod specific de noua reglementare să fie tratate identic.

Aplicarea dispozițiilor clare și precise ale articolului 109 alineatul (3) din Regimul aplicabil celorlalți agenți conduce la un tratament identic al agenților contractuali, întrucât aceste dispoziții au la bază condiția esențială și sine qua non de a fi fost angajat mai mult de trei ani în calitate de agent contractual pentru a beneficia de alocația de locuință la calculul drepturilor de pensie pentru limita de vârstă. Chiar dacă vor apărea în cazuri izolate inconveniente neprevăzute determinate de instituirea unei reglementări generale și abstracte, nu i se poate imputa legiuitorului faptul că a efectuat o împărțire pe categorii, în condițiile în care aceasta nu este discriminatorie în sine din perspectiva obiectivului pe care îl urmărește.

(a se vedea punctele 41, 44, 46 și 47)

Trimitere la:

Curte: 16 octombrie 1980, Hochstrass/Curtea de Justiție, 147/79, Rec., p. 3005, punctul 14

Tribunalul Funcției Publice: Dalmasso/Comisia, citată anterior, punctul 78

3.      Recunoașterea dreptului la alocația pentru locuință pentru calculul remunerației unui agent contractual nu poate fi considerată o asigurare precisă, necondiționată și concordantă a beneficiului acestei alocații la calculul drepturilor sale de pensie și nu conferă nicidecum agentului contractual un drept dobândit cu privire la alocația menționată, remunerația și pensia raportându‑se la situații administrative diferite, supuse unor reguli diferite.

(a se vedea punctele 54 și 55)