HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE
(Camera întâi)
12 octombrie 2010
Cauza F‑49/09
Eberhard Wendler
împotriva
Comisiei Europene
„Funcție publică — Funcționari — Pensie pentru limită de vârstă — Plată a pensiei — Obligația de a deschide un cont bancar în țara de reședință — Libera prestare a serviciilor — Motiv de ordine publică — Principiul egalității”
Obiectul: Acțiune formulată în temeiul articolelor 236 CE și 152 EA, prin care domnul Wendler, fost funcționar al Comisiei, solicită anularea deciziei prin care a fost obligat să comunice Comisiei coordonatele unui cont bancar în țara sa de reședință pentru a i se putea plăti pensia pentru limită de vârstă
Decizia: Respinge acțiunea reclamantului. Reclamantul suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată efectuate de Comisie. Consiliul Uniunii Europene, intervenient în susținerea concluziilor Comisiei, suportă propriile cheltuieli de judecată.
Sumarul hotărârii
Funcționari — Pensii — Pensie pentru limită de vârstă — Plată
(Statutul funcționarilor, anexa VII, art. 17, și anexa VIII, art. 45 al treilea paragraf)
Funcționarii pensionați și funcționarii în activitate sunt tratați în mod diferit în ceea ce privește plata unor sume care le sunt datorate. Astfel, în timp ce, în temeiul articolului 45 al treilea paragraf din anexa VIII la statut, toate prestațiile plătite funcționarilor pensionari care locuiesc într‑un stat membru se plătesc obligatoriu la o bancă din țara de reședință, norma echivalentă pentru funcționarii în activitate prevăzută la articolul 17 alineatul (1) din anexa VII la statut, potrivit căreia sumele datorate funcționarului în activitate se plătesc în locul în care funcționarul își exercită atribuțiile, admite două excepții. Pe de o parte, articolul 17 alineatul (2) din anexa VII la statut prevede posibilitatea funcționarului în activitate de a transfera către un alt stat membru, prin intermediul instituției de care aparține, o parte din retribuțiile sale, precum valoarea alocației școlare primite efectiv pentru un copil aflat în întreținere care frecventează o instituție de învățământ în acest alt stat membru și sumele corespunzătoare plăților regulate către orice altă persoană care are reședința în acest alt stat membru și față de care acesta demonstrează că are obligații în temeiul unei hotărâri judecătorești sau al unei decizii a unei autorități administrative competente. Pe de altă parte și indiferent de posibilitatea oferită astfel de articolul 17 alineatul (2) din anexa VII la statut, același articol 17 conferă la alineatul (4) funcționarului în activitate posibilitatea de a solicita un transfer regulat către un alt stat membru decât cel în care își exercită atribuțiile al sumelor care îi sunt datorate, la cursul de schimb lunar și fără aplicarea vreunui coeficient, transfer care nu poate depăși 25 % din salariul de bază al funcționarului.
Această diferență de tratament între funcționarii pensionați și funcționarii în activitate nu poate fi totuși la originea unei discriminări ilegale, în măsura în care aceste două categorii de funcționari se află în situații diferite din punct de vedere obiectiv. Astfel, în timp ce funcționarii pensionați au libertatea de a alege țara de reședință, funcționarii în activitate sunt obligați de articolul 20 din statut să aibă reședința la locul în care au fost repartizați sau la o distanță de acesta care să nu le afecteze desfășurarea atribuțiilor. Astfel, cu excepția persoanelor al căror loc de repartizare corespunde statului membru ai cărui resortisanți sunt, se prezumă că funcționarii în activitate au legături cu cel puțin două state distincte, în speță statul membru ai cărui resortisanți sunt și statul membru în care se află locul de repartizare. În schimb, funcționarii pensionați, întrucât au libertatea de a‑și alege reședința, nu pot să se prevaleze de o astfel de prezumție, chiar dacă, în temeiul unei alegeri personale, au posibilitatea să își stabilească reședința într‑un alt stat membru decât cel ai cărui resortisanți sunt și să beneficieze, dacă au fost pensionați înainte de 1 mai 2004, de coeficientul corector aferent acestui stat de reședință.
(a se vedea punctele 43 și 44)