Cauzele conexate T‑133/16-T‑136/16

Caisse régionale de crédit agricole mutuel Alpes Provence și alții

împotriva

Băncii Centrale Europene

„Politică economică și monetară – Supravegherea prudențială a instituțiilor de credit – Articolul 4 alineatul (1) litera (e) și alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 – Persoană care conduce efectiv activitățile unei instituții de credit – Articolul 13 alineatul (1) din Directiva 2013/36/UE și articolul L. 511‑13 al doilea paragraf din Codul monetar și financiar francez – Principiul necumulării președinției organului de conducere al unei instituții de credit în ceea ce privește funcția sa de supraveghere cu funcția de director executiv în aceeași instituție – Articolul 88 alineatul (1) litera (e) din Directiva 2013/36 și articolul L. 511‑58 din Codul monetar și financiar francez”

Sumar – Hotărârea Tribunalului (Camera a doua extinsă) din 24 aprilie 2018

1.      Politică economică și monetară – Politică economică – Supravegherea sectorului financiar al Uniunii – Mecanism unic de supraveghere – Supraveghere prudențială a instituțiilor de credit – Cumulul funcțiilor de președinte al organului de conducere al unei instituții de credit și de director executiv al acesteia – Refuzul de autorizare al Băncii Centrale Europene – Control jurisdicțional – Întindere

[Regulamentul nr. 1024/2013 al Consiliului, art. 4 alin. (3); Directiva 2013/36 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 13 alin. (1)]

2.      Dreptul Uniunii Europene – Interpretare – Metode – Interpretare literală, sistematică, istorică și teleologică

3.      Politică economică și monetară – Politică economică – Supravegherea sectorului financiar al Uniunii – Mecanism unic de supraveghere – Supraveghere prudențială a instituțiilor de credit – Necesitatea de a dispune de cel puțin două persoane care să conducă efectiv activitățile instituției de credit – Noțiune

[Directiva 2013/36 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 13 alin. (1)]

4.      Drept național – Interpretare – Luarea în considerare a interpretării reținute de instanțele din statul membru în cauză – Luarea în considerare a unei hotărâri a unei instanțe naționale, pronunțată ulterior deciziei atacate la instanța Uniunii – Admisibilitate

1.      În ceea ce privește o decizie referitoare la desemnarea președintelui unui consiliu de administrație al unei instituții de credit în calitate de manager responsabil al respectivei instituții, Banca Centrală Europeană are obligația, potrivit articolului 4 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1024/2013 de conferire a unor atribuții specifice Băncii Centrale Europene în ceea ce privește politicile legate de supravegherea prudențială a instituțiilor de credit, de a aplica nu doar articolul 13 alineatul (1) din Directiva 2013/36 cu privire la accesul la activitatea instituțiilor de credit și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit și a firmelor de investiții, ci și dispoziția de drept național care reprezintă transpunerea acestuia.

Astfel, conform articolului 4 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1024/2013, în scopul îndeplinirii atribuțiilor care îi sunt conferite în temeiul acestui regulament și în vederea realizării obiectivului de a asigura standarde ridicate de supraveghere, Banca aplică integral dreptul relevant al Uniunii și, în cazul în care acesta cuprinde directive, legislația națională care transpune respectivele directive. În consecință, articolul 4 alineatul (3) din regulamentul amintit implică în mod necesar ca instanța Uniunii să aprecieze legalitatea deciziilor privind refuzul de a aproba ca președintele unui consiliu de administrație să fie în același timp manager responsabil al unei instituții de credit, atât în temeiul articolului 13 alineatul (1) din Directiva 2013/36, cât și al dispoziției relevante din dreptul național în cauză.

(a se vedea punctele 47-49)

2.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 54 și 55)

3.      Din interpretările literală, istorică, teleologică și contextuală ale articolului 13 alineatul (1) din Directiva 2013/36 cu privire la accesul la activitatea instituțiilor de credit și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit și a firmelor de investiții, rezultă că expresia „două persoane [care] administrează în mod efectiv activitatea instituției” se referă la membrii organului de conducere care fac parte de asemenea din conducerea superioară a instituției de credit.

Astfel, rezultă în mod necesar că, în economia Directivei 2013/36, finalitatea referitoare la buna guvernanță a instituțiilor de credit presupune căutarea unei supravegheri eficiente a conducerii superioare de către membrii cu funcții neexecutive ai organului de conducere, ceea ce implică mecanisme de control eficiente în cadrul organului de conducere. Or, trebuie să se constate că eficacitatea unei astfel de supravegheri ar putea fi compromisă în eventualitatea în care președintele organului de conducere, în funcția sa de supraveghere, chiar fără să ocupe în mod formal funcția de director executiv, ar fi responsabil concomitent de conducerea efectivă a activității instituției de credit.

(a se vedea punctele 79 și 83)

4.      Domeniul de aplicare al actelor cu putere de lege și al actelor administrative naționale trebuie apreciat în funcție de interpretarea oferită acestora de instanțele naționale. În această privință, împrejurarea că hotărârea unei instanțe naționale este ulterioară deciziei atacate la instanța Uniunii nu împiedică luarea în considerare a acesteia în scopul interpretării dispoziției naționale în cauză, întrucât reclamantele au avut posibilitatea să își prezinte observațiile în fața instanței Uniunii.

(a se vedea punctele 84 și 87)