HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE A UNIUNII EUROPENE (Ședință plenară)
11 decembrie 2013(*)
„Funcție publică – Funcționari – Pensii – Transferul drepturilor de pensie dobândite într‑un sistem național de pensii – Regulament de adaptare a ratei de contribuție la regimul de pensii al Uniunii – Adaptarea valorilor actuariale – Necesitatea adoptării unor dispoziții generale de aplicare – Aplicarea în timp a noilor dispoziții generale de aplicare – Retragerea unei propuneri privind sporul de ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii – Legalitate – Condiții”
În cauza F‑130/11,
având ca obiect o acțiune introdusă în temeiul articolului 270 TFUE, aplicabil Tratatului CEEA în temeiul articolului 106a din acesta,
Marco Verile, funcționar în cadrul Comisiei Europene, cu domiciliul în Cadrezzate (Italia),
Anduela Gjergji, agent contractual în cadrul Agenției Executive pentru Rețeaua Transeuropeană de Transport, cu domiciliul în Bruxelles (Belgia),
reprezentați de D. Abreu Caldas, de A. Coolen, de J.‑N. Louis, de É. Marchal și de S. Orlandi, avocați,
reclamanți,
împotriva
Comisiei Europene, reprezentată de D. Martin și de J. Baquero Cruz, în calitate de agenți,
pârâtă,
TRIBUNALUL FUNCȚIEI PUBLICE (Ședință plenară),
compus din domnul S. Van Raepenbusch, președinte, doamna M. I. Rofes i Pujol, președinte de cameră, domnul E. Perillo (raportor) și domnii R. Barents și K. Bradley, judecători,
grefier: domnul J. Tomac, administrator,
având în vedere procedura scrisă și în urma ședinței din 24 aprilie 2013,
pronunță prezenta
Hotărâre
1 Prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 2 decembrie 2011, domnul Verile și doamna Gjergji au introdus prezenta acțiune având ca obiect în special anularea deciziilor din 20 mai 2011 și, respectiv, din 19 mai 2011, prin care Comisia Europeană a retras prima propunere privind stabilirea, la solicitarea acestora, a numărului de ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii al Uniunii și le‑a notificat fiecăruia un nou spor de ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii rezultat din transferul drepturilor de pensie pe care le‑au dobândit în sisteme naționale de pensii anterior angajării în muncă în cadrul Comisiei.
Cadrul juridic
2 Articolul 83a din Statutul funcționarilor Uniunii Europene (denumit în continuare „statutul”) prevede următoarele:
„(1) Echilibrul sistemului de pensii este asigurat în conformitate cu normele prevăzute în anexa XII [la statut].
[…]
(3) Cu ocazia evaluării actuariale efectuate la fiecare cinci ani în conformitate cu anexa XII [la statut] și pentru a asigura echilibrul sistemului [de pensii], Consiliul [Uniunii Europene] hotărăște rata contribuției și eventuala modificare a vârstei de pensionare.
(4) Comisia prezintă anual Consiliului o versiune actualizată a evaluării actuariale, în conformitate cu articolul 1 alineatul (2) din anexa XII [la statut]. Atunci când se demonstrează că există o diferență de cel puțin 0,25 de puncte între rata în vigoare a contribuției și rata necesară menținerii echilibrului actuarial, Consiliul examinează oportunitatea ajustării ratei în conformitate cu normele stabilite în anexa XII [la statut].
[…]”
3 Articolul 84 din statut prevede:
„Normele privind sistemul de pensii prevăzut mai sus sunt stabilite în anexa VIII [la statut].”
4 Articolul 110 alineatul (1) din statut prevede:
„Dispozițiile generale de aplicare a prezentului statut sunt adoptate de fiecare instituție în urma consultării comitetului său pentru personal și obținerii avizului Comitetului pentru statutul personalului. […]”
5 Articolul 8 din anexa VIII la statut, anterior intrării în vigoare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1324/2008 al Consiliului din 18 decembrie 2008 de ajustare, începând de la 1 iulie 2008, a nivelului contribuției la sistemul de pensii al funcționarilor și al celorlalți agenți ai Comunităților Europene (JO L 345, p. 17), prevedea următoarele:
„Echivalentul actuarial al pensiei pentru limită de vârstă este definit ca fiind egal cu valoarea în capital a prestației care îi revine funcționarului, calculată conform tabelului mortalității menționat la articolul 9 din anexa XII [la statut] și pe baza ratei dobânzii de 3,5 % pe an, care poate fi revizuită în conformitate cu normele prevăzute la articolul 10 din anexa XII [la statut].”
6 Articolul 2 din Regulamentul nr. 1324/2008 stabilește în această privință:
„Începând cu 1 ianuarie 2009, nivelul prevăzut la articolul 4 alineatul (1) și la articolul 8 din anexa VIII la [s]tatut[…] este de 3,1 %.”
7 Potrivit articolului 11 alineatul (1) din anexa VIII la statut:
„Funcționarul care își încetează activitatea pentru:
– a intra în serviciul unei administrații, al unei organizații naționale sau internaționale care a încheiat un acord cu Uniunea
[…]
are dreptul de a transfera echivalentul actuarial, actualizat la data transferului efectiv, al drepturilor sale de pensie pentru limită de vârstă dobândite în cadrul Uniunii, la fondul de pensii al administrației sau al organizației respective […]”
8 În schimb, potrivit articolului 11 alineatul (2) din anexa VIII la statut:
„Funcționarul care intră în serviciul Uniunii după ce:
– și‑a încheiat activitatea în cadrul unei administrații, al unei organizații naționale sau internaționale
[…]
poate plăti Uniunii, între data titularizării și data în care obține dreptul la o pensie pentru limită de vârstă […], capitalul, actualizat până la data transferului efectiv, reprezentând drepturile de pensie dobândite în temeiul exercitării activităților menționate anterior.
Într‑un astfel de caz, instituția în cadrul căreia își exercită atribuțiile funcționarul stabilește, prin intermediul unor dispoziții generale de punere în aplicare și ținând seama de salariul de bază, de vârstă și de cursul de schimb la data depunerii cererii de transfer, numărul de ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii pe care aceasta îi ia în considerare conform sistemului de pensii din Uniune aferenți perioadei de muncă anterioare, pe baza capitalului transferat, din care se deduce suma care reprezintă aprecierea capitalului între data la care a fost depusă cererea de transfer și data realizării efective a transferului.
Funcționarul poate utiliza acest drept o singură dată pentru fiecare stat membru și fond de pensii.”
9 Prin Decizia C(2004) 1588 din 28 aprilie 2004, publicată în Informații administrative nr. 60 din 9 iunie 2004, Comisia a adoptat dispozițiile generale de aplicare a articolelor 11 și 12 din anexa VIII [la statut] referitoare la transferul drepturilor de pensie (denumite în continuare „DGA 2004”). DGA 2004 fac trimitere la două tabele de valori actuariale care fac obiectul a două anexe, anexa 1, care privește valorile actuariale (V1) calculate pe baza parametrilor prevăzuți în anexa XII la statut pentru calcularea cuantumului echivalentului actuarial transferabil în aplicarea articolului 11 alineatul (1) și a articolului 12 din anexa VIII la statut, și anexa 2, care privește valorile actuariale (V2) calculate pe baza parametrilor prevăzuți în anexa XII la statut pentru calcularea numărului de ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii care trebuie bonificați în aplicarea articolului 11 alineatele (2) și 3 din anexa VIII la statut.
10 Valorile actuariale V1 și V2, calculate în funcție de vârsta la data cererii și pe baza parametrilor prevăzuți în anexa XII la statut, sunt identice.
11 Prin Decizia C(2011) 1278 din 3 martie 2011 privind dispozițiile generale de aplicare a articolelor 11 și 12 din anexa VIII la statut referitoare la transferul drepturilor de pensie, publicată în Informații administrative nr. 17 din 28 martie 2011, Comisia a abrogat DGA 2004 și a adoptat noi dispoziții generale de aplicare a articolelor 11 și 12 din anexa VIII la statut (denumite în continuare „DGA 2011”).
12 DGA 2011 au intrat în vigoare la 1 aprilie 2011 și, la articolul 9, prevăd următoarele:
„Prezentele dispoziții generale de punere în aplicare […] intră în vigoare în prima zi a lunii următoare datei în care sunt publicate în [Informații administrative].
Acestea abrogă și înlocuiesc [DGA 2004].
[DGA 2004] rămân însă aplicabile transferurilor în temeiul articolului 11 alineatul (1) și al articolului 12 din anexa VIII la statut în cazul în care încetarea funcțiilor a avut loc înainte de [1 ianuarie] 2009. Acestea rămân aplicabile, de asemenea, dosarelor agenților ale căror cereri de transfer în temeiul articolului 11 alineatele (2) și (3) din anexa VIII la statut au fost înregistrate anterior datei de [1 ianuarie 2009].
Coeficienții de conversie […] prevăzuți în anexa 1 se aplică începând de la [1 ianuarie] 2009. Acești coeficienți de conversie vor fi modificați de drept prin intrarea în vigoare a unei ajustări a ratei dobânzii prevăzute la articolul 8 din anexa VIII la statut.”
13 Spre deosebire de DGA 2004, anexa 1 la DGA 2011 cuprinde un singur tabel în care sunt incluse valori actuariale, denumite acum „coeficienți de conversie”, valabili atât pentru calcularea cuantumului echivalentului actuarial transferabil, cât și pentru calcularea numărului de ani de plată care trebuie bonificați. Acești coeficienți de conversie, calculați de asemenea în funcție de vârsta la data cererii și pe baza parametrilor prevăzuți în anexa XII la statut, sunt mai mari decât valorile actuariale V1 și V2 prevăzute în anexele 1 și 2 la DGA 2004.
Situația de fapt
Cu privire la domnul Verile
14 Domnul Verile, funcționar repartizat la Centrul Comun de Cercetare al Comisiei de la Ispra (Italia), a solicitat, la 17 noiembrie 2009, transferul drepturilor de pensie pe care le dobândise în Luxemburg înainte de a intra în serviciul Comisiei, corespunzătoare contribuțiilor naționale plătite între 1 iulie 1999 și 31 martie 2007.
15 Prin nota din 5 mai 2010, serviciul competent al Comisiei, în speță sectorul „Transferuri” din cadrul unității „Pensii” a Oficiului „Gestiunea și lichidarea drepturilor individuale” (PMO) (denumit în continuare „PMO 4”), a adresat domnului Verile o propunere privind sporul de ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii care stabilea la 7 ani și 9 luni numărul anilor de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii statutar rezultând din transferul drepturilor sale de pensie dobândite în Luxemburg. Întrucât excedentul de capital în sumă de 58 557,18 euro nu putea să facă obiectul unei conversii în ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii statutar, acesta trebuia să fie plătit domnului Verile în cazul unui transfer definitiv al drepturilor sale de pensie.
16 La 7 mai 2010, domnul Verile a acceptat, sub semnătură, propunerea din 5 mai 2010 privind sporul de ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii. La 18 mai 2010, PMO 4 a primit propunerea semnată.
17 La 20 mai 2011, ca urmare a intrării în vigoare a DGA 2011, PMO 4 a transmis domnului Verile o nouă propunere privind sporul de ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii, însoțită de o notă prin care se explica faptul că noua propunere „anul[a] și înlocui[a]” precedenta propunere privind sporul de ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii, întrucât coeficienții de conversie reținuți în prima propunere privind sporul de ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii erau „caduci” și „lipsiți de temei legal începând cu 1 ianuarie 2009” ca urmare a intrării în vigoare, la aceeași dată, a ratei dobânzii stabilite prin Regulamentul nr. 1324/2008. Această rată a dobânzii era, astfel, unul dintre elementele incluse în calcularea coeficienților de conversie care trebuiau utilizați la conversia drepturilor de pensie dobândite anterior în număr de ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii statutar care trebuiau bonificați. În consecință, prima propunere privind sporul de ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii trebuia „să fie considerat[ă] drept nul[ă] și neavenit[ă]”. Prin aplicarea coeficienților de conversie stabiliți prin DGA 2011, numărul de ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii nu a fost modificat, însă excedentul de capital care trebuia restituit a fost redus de la 58 557,18 euro la 9 200,77 euro.
18 La 17 iunie 2011, domnul Verile a acceptat, sub semnătură, a doua propunere privind sporul de ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii. La 24 iunie 2011, PMO 4 a primit a doua propunere semnată.
19 La 26 iulie 2011, domnul Verile a depus însă o reclamație, întemeiată pe articolul 90 alineatul (2) din statut, solicitând autorității împuternicite să facă numiri (denumită în continuare „AIPN”) să retragă a doua propunere privind sporul de ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii și să efectueze transferul drepturilor sale de pensie pe baza dispozițiilor generale de aplicare în vigoare la data depunerii cererii sale de transfer, adică a DGA 2004, iar nu pe baza DGA 2011.
20 Prin decizia din 19 august 2011, primită de domnul Verile la 29 august 2011, AIPN a respins reclamația menționată.
Cu privire la doamna Gjergji
21 Doamna Gjergji este agent contractual în cadrul Agenției Executive pentru Rețeaua Transeuropeană de Transport, al cărei sediu este situat în Bruxelles (Belgia). La 1 iulie 2009, aceasta a solicitat transferul drepturilor de pensie pe care le dobândise în Belgia înainte de a intra în serviciul agenției menționate, corespunzătoare contribuțiilor naționale plătite între 1998 și 2004.
22 Prin nota din 30 iulie 2010, serviciul competent al Comisiei, în speță PMO 4, a adresat doamnei Gjergji o propunere privind sporul de ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii care stabilea la 5 ani, 5 luni și 2 zile numărul anilor de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii statutar rezultând din transferul drepturilor sale de pensie dobândite în Belgia. Întrucât excedentul de capital, în sumă de 13 143,08 euro, nu putea să facă obiectul unei conversii în ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii statutar, acesta trebuia să fie plătit doamnei Gjergji în cazul unui transfer definitiv al drepturilor sale de pensie.
23 La 7 septembrie 2010, doamna Gjergji a acceptat, sub semnătură, propunerea privind sporul de ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii din 30 iulie 2010. La 16 septembrie 2010, PMO 4 a primit propunerea semnată.
24 La 19 mai 2011, ca urmare a intrării în vigoare a DGA 2011, PMO 4 a transmis doamnei Gjergji o nouă propunere privind sporul de ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii, însoțită de o notă redactată în aceiași termeni precum nota adresată domnului Verile, prin care numărul anilor de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii statutar care trebuiau bonificați era redus de la 5 ani, 5 luni și 2 zile la 4 ani, 10 luni și 17 zile și nu se mai prevedea niciun excedent de capital care trebuia restituit.
25 La 23 septembrie 2011, doamna Gjergji a acceptat, sub semnătură, această a doua propunere privind sporul de ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii.
26 Între timp, la data de 27 iulie 2011, doamna Gjergji a introdus însă o reclamație împotriva celei de a doua propuneri privind sporul de ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii, întemeiată pe articolul 90 alineatul (2) din statut. Reclamația doamnei Gjergji cuprindea și o cerere întemeiată pe articolul 90 alineatul (1) din statut și având ca obiect efectuarea transferului drepturilor sale de pensie dobândite în Belgia pe baza primei propuneri privind sporul de ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii, prin care erau puși în aplicare parametrii prevăzuți de DGA 2004.
27 Prin decizia din 22 august 2011, autoritatea abilitată să încheie contractele de muncă (denumită în continuare „AAIC”) a respins reclamația doamnei Gjergji, precum și cererea sa întemeiată pe articolul 90 alineatul (1) din statut.
Concluziile părților și procedura
28 Reclamanții solicită Tribunalului, fiecare în privința sa:
– anularea celei a doua propuneri privind sporul de ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii;
– anularea deciziei de respingere a reclamației;
– obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.
29 Comisia solicită Tribunalului:
– declararea acțiunii ca fiind inadmisibilă și, în orice caz, nefondată;
– obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată.
30 Prin scrisoarea din 28 ianuarie 2013, Tribunalul a solicitat părților, în cadrul măsurilor de organizare a procedurii, să aducă precizări cu privire la anumite puncte din înscrisurile acestora și să prezinte diverse documente. Părțile au răspuns acestor măsuri în conformitate cu instrucțiunile Tribunalului.
31 Cauza, atribuită inițial Camerei a treia a Tribunalului, a fost trimisă spre judecare Ședinței plenare a Tribunalului, aspect despre care părțile au fost informate prin scrisoarea grefei din 8 februarie 2013 privind convocarea la ședință și comunicarea raportului pregătitor de ședință.
În drept
Cu privire la obiectul acțiunii
32 Este necesar să se amintească faptul că concluziile în anulare îndreptate formal împotriva deciziei de respingere a unei reclamații au ca efect, în cazul în care această decizie este lipsită de conținut autonom, sesizarea Tribunalului în ceea ce privește actul împotriva căruia a fost introdusă reclamația (Hotărârea Curții din 17 ianuarie 1989, Vainker/Parlamentul European, 293/87, punctul 8).
33 În speță, deciziile de respingere a reclamațiilor confirmă numai propunerile secunde privind sporul de ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii din 20 mai 2011 în ceea ce îl privește pe domnul Verile și din 19 mai 2011, în ceea ce o privește pe doamna Gjergji (denumite în continuare „propunerile secunde privind sporul de ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii”). Prin urmare, acțiunea trebuie considerată ca fiind îndreptată numai împotriva propunerilor privind sporul de ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii.
Cu privire la admisibilitatea acțiunii
Argumentele părților
34 Comisia susține că acțiunea este inadmisibilă, întrucât ar fi îndreptată împotriva propunerilor secunde privind sporul de ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii, care nu ar fi acte care lezează.
35 Potrivit Comisiei, procedura administrativă privind soluționarea cererilor de transfer al drepturilor de pensie dobândite într‑un sistem de pensii național ar cuprinde cinci etape: în primul rând, cererea de transfer a funcționarului sau a agentului interesat, în al doilea rând, propunerea privind sporul de ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii care stabilește numărul de ani care pot fi recunoscuți în sistemul de pensii al Uniunii, adresată de Comisie persoanei interesate, în al treilea rând, acceptarea sau respingerea propunerii menționate de persoana interesată, în al patrulea rând, în cazul acceptării acesteia de către persoana interesată, cererea de transfer a capitalului corespunzător drepturilor de pensie dobândite în cadrul sistemului de pensii național, adresată de Comisie autorității naționale competente, în al cincilea rând, adoptarea deciziei privind stabilirea definitivă a numărului de ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii statutar recunoscuți funcționarului sau agentului, notificați acestuia numai după ce Comisia a primit efectiv de la fondurile de pensii naționale sau internaționale în cauză capitalul corespunzător drepturilor de pensie dobândite anterior.
36 Cu privire la descrierea menționată mai sus a procedurii administrative de soluționare a cererilor de transfer al drepturilor de pensie, pe care reclamanții nu o contestă, acordarea sporului de ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii cuprins în propunerea adresată persoanei interesate ar deveni definitivă, potrivit Comisiei, numai după ce sumele corespunzătoare capitalului actualizat al drepturilor de pensie dobândite anterior au fost virate efectiv în contul bancar al Comisiei de fondurile de pensii naționale și internaționale în cauză. Decizia care intervine în a cincea etapă a procedurii administrative menționate mai sus ar fi, prin urmare, singurul act care lezează funcționarul sau agentul care a depus o cerere de transfer al drepturilor sale de pensie dobândite anterior intrării sale în funcție în cadrul Uniunii. Comisia concluzionează de aici că propunerea privind sporul de ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii, care corespunde celei de a doua etape a procedurii administrative în discuție, este un act pregătitor, al cărui obiectiv ar fi numai cel de a pregăti decizia finală de acordare a sporului de ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii. Acesta ar fi, în speță, cazul celor două propuneri secunde privind sporul de ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii, care fac obiectul litigiului.
Aprecierea Tribunalului
37 Mai întâi, trebuie amintit că sistemul de transfer al drepturilor de pensie, astfel cum este prevăzut la articolul 11 alineatul (2) din anexa VIII la statut, întrucât permite o coordonare între sistemele naționale și sistemul de pensii al Uniunii, urmărește să faciliteze trecerea angajaților naționali, publici sau privați și, de asemenea, internaționali în administrația Uniunii și să asigure astfel Uniunii cele mai bune posibilități de a alege un personal calificat care are deja o experiență profesională adecvată (Ordonanța Curții din 9 iulie 2010, Ricci, C‑286/09 și C‑287/09, punctul 28 și jurisprudența citată).
38 În acest context, Tribunalul de Primă Instanță al Comunităților Europene a fost în special determinat să considere că propunerile privind sporul de ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii transmise funcționarului în vederea acordului sunt „decizii” care au un efect dublu: pe de o parte, cel de a conserva în folosul funcționarului interesat și în sistemul juridic de origine cuantumul drepturilor de pensie pe care le‑a dobândit în sistemul de pensii național și, pe de altă parte, cel de a asigura în sistemul juridic al Uniunii și sub rezerva îndeplinirii anumitor condiții suplimentare luarea în considerare a acestor drepturi în sistemul de pensii al Uniunii (Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță din 18 decembrie 2008, Belgia și Comisia/Genette, T‑90/07 P și T‑99/07 P, punctul 91 și jurisprudența citată).
39 În ceea ce privește Tribunalul, acesta a statuat deja de asemenea că propunerile privind sporul de ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii constituie acte cu caracter unilateral, care nu necesită nicio altă măsură din partea instituției competente și care lezează funcționarul interesat. În caz contrar, astfel de acte nu ar putea face, ca atare, obiectul unei contestații contencioase sau, cel puțin, nu ar putea face obiectul unei reclamații și al unei acțiuni decât în urma adoptării unei decizii ulterioare, la o dată nedeterminată și emisă de o altă autoritate decât AIPN. Această analiză nu ar respecta nici dreptul funcționarilor la o protecție jurisdicțională efectivă, nici cerințele de securitate juridică inerente normelor privind termenele prevăzute de statut (Ordonanța Tribunalului din 10 octombrie 2007, Pouzol/Curtea de Conturi, F‑17/07, punctele 52 și 53).
40 În sfârșit, această linie jurisprudențială a fost de asemenea confirmată prin Hotărârea Tribunalului din 11 decembrie 2012, Cocchi și Falcione/Comisia (F‑122/10, care face obiectul unui recurs pendinte în prezent la Tribunalul Uniunii Europene, cauza T‑103/13 P, punctele 37-39), în care Tribunalul a statuat că propunerea privind sporul de ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii era un act care lezează funcționarul în cauză.
41 Reiese în sfârșit din jurisprudența citată la punctele 38-40 din prezenta hotărâre că propunerea privind sporul de ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii pe care serviciile competente ale Comisiei o supun acordului funcționarului, în cadrul procedurii administrative în mai multe etape descrise la punctul 35 din prezenta hotărâre, este un act unilateral, detașabil de cadrul procedural în care intervine, adoptat în temeiul unei competențe nediscreționare, atribuită ex lege instituției, întrucât rezultă direct din dreptul individual pe care articolul 11 alineatul (2) din anexa VIII la statut îl conferă în mod expres funcționarilor și agenților la intrarea în funcție a acestora în cadrul Uniunii.
42 Astfel, exercitarea acestei competențe nediscreționare impune Comisiei să elaboreze o propunere privind sporul de ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii care să se întemeieze pe toate datele relevante pe care trebuie să le obțină de la autoritățile naționale sau internaționale interesate, chiar în cadrul unei coordonări strânse și al unei cooperări loiale între acestea din urmă și serviciile sale. În consecință, o astfel de propunere privind sporul de ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii nu poate fi considerată manifestarea unei „simple intenții” a serviciilor instituției de a informa funcționarul interesat, în așteptarea primirii efective a acordului său și, ulterior, a încasării capitalului care permite să se procedeze la acordarea sporului. Dimpotrivă, o astfel de propunere constituie angajamentul necesar din partea instituției de a efectua în mod corect punerea în aplicare efectivă a dreptului de a transfera drepturile de pensie ale funcționarului, pe care acesta l‑a exercitat prin depunerea cererii sale de transfer. Transferul capitalului actualizat la sistemul de pensii al Uniunii constituie, în sine, executarea unei obligații distincte care revine autorităților naționale sau internaționale și care este necesară pentru a completa întreaga procedură de transfer al drepturilor de pensie în sistemul de pensii al Uniunii.
43 De asemenea, exercitarea competenței nediscreționare în scopul punerii în aplicare a articolului 11 alineatul (2) din anexa VIII la statut impune Comisiei să depună toată diligența necesară pentru a permite funcționarului care a depus o cerere de punere în aplicare a articolului 11 alineatul (2) din anexa VIII la statut să își exprime acordul cu privire la propunerea privind sporul de ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii în deplină cunoștință de cauză, atât în ceea ce privește elementele necesare de calcul referitoare la determinarea numărului de ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii statutar care trebuie luați în considerare în ceea ce privește normele care reglementează „la data cererii de transfer” modalitățile acestui calcul, după cum precizează textul articolului 11 alineatul (2) din anexa VIII la statut. Această dispoziție prevede astfel că instituția în cadrul căreia își exercită atribuțiile funcționarul „stabilește”, prin intermediul unor dispoziții generale de aplicare și ținând seama de salariul de bază, de vârstă și de cursul de schimb la data depunerii cererii de transfer, „numărul de ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii” pe care aceasta îi ia în considerare.
44 Reiese din toate cele de mai sus că o propunere privind sporul de ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii este un act care lezează funcționarul care a depus o cerere de transfer a drepturilor sale de pensie.
45 Această concluzie este confirmată de asemenea de considerațiile prezentate în continuare.
46 În primul rând, confirmând o practică anterioară care era exprimată în clauzele prevăzute în propunerile privind sporul de ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii, DGA 2011 prevăd de acum în mod expres la articolul 8 că acordul pe care funcționarul este invitat să îl exprime cu privire la propunerea privind sporul de ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii, odată exprimat, este „irevocabil”. Or, caracterul irevocabil al acordului funcționarului odată exprimat se justifică numai în cazul în care Comisia, la rândul său, a transmis persoanei interesate o propunere al cărei conținut a fost calculat și prezentat cu întreaga diligență necesară și care obligă Comisia, în sensul în care îi impune să continue, pe această bază, procedura de transfer în cazul unui acord al persoanei interesate.
47 În al doilea rând, propunerea privind sporul de ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii se face, în principiu, pe baza unei metode de calcul care este aceeași cu cea aplicată în momentul în care sistemul de pensii al Uniunii primește integral capitalul transferat definitiv de fondurile de pensii naționale sau internaționale de origine.
48 Ceea ce ar putea cel mult să se schimbe, dacă este cazul, între data propunerii privind sporul de ani de plată a contribuțiilor și data încasării capitalului definitiv transferat ar fi suma despre care este vorba, întrucât cuantumul capitalului transferabil actualizat la data cererii de transfer poate fi diferit de cuantumul capitalului la data la care acesta este efectiv transferat, în funcție, de exemplu, de variațiile ratelor de schimb. Chiar în acest din urmă caz, care, pe de altă parte, poate afecta numai transferurile de capital exprimate în alte monede decât euro, metoda de calcul aplicată pentru aceste două valori este aceeași.
49 În al treilea rând, teza Comisiei potrivit căreia numai decizia de acordare a unui spor adoptată după încasarea definitivă a capitalului transferat ar leza funcționarul în cauză este vădit contrară obiectivului procedurii administrative de transfer al drepturilor de pensie. Această procedură are ca finalitate tocmai să permită funcționarului interesat să decidă, în deplină cunoștință de cauză și înainte de transferarea definitivă la sistemul de pensii al Uniunii a capitalului corespunzător tuturor contribuțiilor sale, dacă este mai avantajos pentru el să cumuleze drepturile de pensie anterioare cu cele pe care le dobândește în calitate de funcționar al Uniunii sau, dimpotrivă, să păstreze aceste drepturi în sistemul juridic național (a se vedea Hotărârea Belgia și Comisia/Genette, citată anterior, punctul 91). Astfel, teza Comisiei ar obliga funcționarul interesat să conteste metoda prin care serviciile Comisiei au calculat numărul anilor de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii bonificați și la care are dreptul numai după ce fondurile de pensii naționale sau internaționale de origine au transferat definitiv capitalul către Comisie, ceea ce în practică ar anula însăși esența dreptului conferit funcționarului de articolul 11 alineatul (2) din anexa VIII la statut, respectiv cel de a alege să își transfere drepturile de pensie sau să le păstreze în fondurile de pensii naționale sau internaționale de origine.
50 În sfârșit, în al patrulea rând, nu se poate susține, astfel cum procedează Comisia, că propunerile privind sporul de ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii sunt numai acte pregătitoare pentru motivul că articolul 11 alineatul (2) din anexa VIII la statut impune ca numărul anilor de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii să se calculeze „pe baza capitalului transferat”.
51 În această privință, trebuie, mai întâi, să amintim că reiese din redactarea articolului 11 alineatul (2) din anexa VIII la statut că instituția interesată „stabilește” numărul de ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii mai întâi „prin intermediul unor dispoziții generale de aplicare și ținând seama de salariul de bază, de vârstă și de cursul de schimb la data depunerii cererii de transfer” și că aceasta ia ulterior în considerare numărul de ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii, astfel stabilit, conform sistemului de pensii al Uniunii, „pe baza capitalului transferat”.
52 Această redactare este confirmată de modul de redactare a articolului 7 din DGA 2004 și a articolului 7 din DGA 2011. Textul ambelor articole prevede astfel, la alineatul (1), că numărul de ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii care trebuie luați în considerare „se calculează ulterior pe baza cuantumului transferabil reprezentând drepturile dobândite […], după deducerea cuantumului care reprezintă aprecierea capitalului între data înregistrării cererii de transfer și data transferului efectiv”.
53 Alineatul (2) al articolului 7 din DGA 2004 și DGA 2011 precizează că numărul de ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii care trebuie luați în considerare „se calculează ulterior […] pe baza cuantumului transferat”, în conformitate cu formula matematică prevăzută la prima liniuță a aceluiași alineat.
54 Prin urmare, reiese din dispozițiile menționate mai sus că propunerile privind sporul de ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii sunt calculate pe baza cuantumului transferabil la data înregistrării cererii, astfel cum este comunicat serviciilor Comisiei de autoritățile naționale sau internaționale competente, cu deducerea, dacă este cazul, a cuantumului care reprezintă aprecierea capitalului între data înregistrării cererii și data transferului efectiv, întrucât această diferență pecuniară nu trebuie, astfel, să fie suportată de sistemul de pensii al Uniunii.
55 Rezultă din toate considerațiile de mai sus că a doua propunere privind sporul de ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii este un act care lezează și că, prin urmare, concluziile în anulare sunt admisibile.
Cu privire la fond
56 În susținerea concluziilor lor îndreptate împotriva propunerilor secunde privind sporul de ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii (denumite în continuare „deciziile în litigiu”), reclamanții invocă trei motive:
– primul, întemeiat pe o eroare de drept, precum și pe încălcarea articolului 11 alineatul (2) din anexa VIII la statut și, în esență, a respectării drepturilor dobândite;
– al doilea, întemeiat pe încălcarea unui termen rezonabil, a principiilor securității juridice și a protecției încrederii legitime;
– al treilea, întemeiat pe încălcarea principiilor egalității de tratament, al nediscriminării și al proporționalității.
57 Primul și al doilea motiv trebuie examinate împreună.
Argumentele părților
58 În primul rând, reclamanții susțin că articolul 11 alineatul (2) din anexa VIII la statut impune Comisiei, dacă aceasta dorește să modifice valorile actuariale aplicabile cererilor de transfer al drepturilor de pensie dobândite într‑un stat membru la sistemul de pensii al Uniunii (denumit în continuare „transferul «in»”), obligația să adopte în prealabil noi dispoziții generale de aplicare. Or, Comisia ar fi adoptat noi dispoziții generale de aplicare numai la 3 martie 2011. DGA 2004, în vigoare anterior acestei date, ar fi, prin urmare, singurele aplicabile cererilor de transfer ale reclamanților.
59 În orice caz, intrarea în vigoare a Regulamentului nr. 1324/2008 la 1 ianuarie 2009 nu ar afecta ratele care trebuie aplicate pentru a calcula numărul de ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii care trebuie bonificați. Astfel, acest regulament ar fi modificat rata dobânzii prevăzută la articolul 8 din anexa VIII la statut, care ar fi utilizată exclusiv în cazul unui transfer către un sistem național de pensii a echivalentului actuarial statutar, și anume a capitalului drepturilor de pensie dobândite de un funcționar în cadrul Uniunii (denumit în continuare „transferul «out»”) și, prin urmare, nu ar fi aplicabilă în cazul unui transfer „in”.
60 Pe de altă parte, chiar presupunând că Regulamentul nr. 1324/2008 ar fi modificat „prin analogie” rata dobânzii care stă la baza coeficienților de conversie aplicabili în cazul unui transfer „in”, dispozițiile generale de aplicare a articolului 11 alineatul (2) din anexa VIII la statut ar prevala, potrivit reclamanților, în calitate de lex specialis, asupra regulamentului menționat. În definitiv, potrivit principiului prezumției de legalitate al actelor administrației, un regulament al Uniunii nu ar putea lipsi de temei legal dispoziții generale de aplicare adoptate în mod special, pe baza statutului, de fiecare dintre instituțiile interesate. Or, DGA 2004 au fost abrogate de DGA 2011 numai la 3 martie 2011, acestea fiind, prin urmare, în vigoare la data adoptării primelor propuneri privind sporul de ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii care le‑au fost adresate și a acceptării lor respective.
61 În consecință, considerând, pe de o parte, că unul dintre parametrii de calcul aplicabili în cazul unui transfer „in” putea fi modificat în mod „implicit și incidental” prin Regulamentul nr. 1324/2008, Comisia ar fi încălcat articolul 11 alineatul (2) din anexa VIII la statut. Pe de altă parte, considerând că Regulamentul nr. 1324/2008 o obliga să aplice DGA 2011 la data intrării în vigoare a noii rate a dobânzii și, pe cale de consecință, să le aplice retroactiv de la 1 ianuarie 2009, Comisia ar fi săvârșit o eroare de drept.
62 De asemenea, reclamanții arată că, contrar celor susținute de Comisie, transferul drepturilor de pensie dobândite înainte de intrarea în funcție în cadrul Uniunii ar fi definitivă din momentul în care funcționarul în cauză și‑ar exprima acordul cu privire la propunerea privind sporul de ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii. Numai neplata integrală a capitalului de către autoritatea națională ar lipsi de orice valoare acordul dintre funcționar și instituția în cauză. În speță, primele propuneri privind sporul de ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii ar fi devenit în consecință definitive ca urmare a acceptării lor, în timp ce plata capitalului nu ar fi avut încă loc.
63 În al doilea rând, reclamanții susțin că primele propuneri privind sporul de ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii nu erau afectate de nicio nelegalitate. Prin urmare, retrăgând aceste propuneri, Comisia nu le‑ar fi respectat drepturile dobândite și ar fi încălcat principiul încrederii legitime. În plus, reclamanții ar fi primit în mai multe rânduri asigurarea că cererilor lor de transfer li se vor aplica DGA 2004.
64 În al treilea rând, reclamanții arată că Comisia a retras prima propunere privind sporul de ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii adresată domnului Verile la un an după ce acesta o acceptase și, în ceea ce o privește pe cea adresată doamnei Gjergji, la mai mult de șase luni după ce aceasta o acceptase, cu încălcarea principiilor termenului rezonabil și al securității juridice.
65 În plus, în răspunsul lor la măsurile de organizare a procedurii, reclamanții subliniază că Comisia a așteptat până la 17 septembrie 2010 pentru a atrage atenția personalului cu privire la acest aspect, printr‑o notă difuzată pe site‑ul său intranet, și că a așteptat din nou până la 3 martie 2011 pentru a adopta noile dispoziții generale de aplicare, în timp ce, potrivit deciziilor în litigiu, Comisia considera că intrarea în vigoare a noii rate a dobânzii prevăzute de Regulamentul nr. 1324/2008, la 1 ianuarie 2009, lipsea de „temei legal” DGA 2004.
66 Împotriva primului motiv, Comisia susține că premisa raționamentului reclamanților, și anume că rata dobânzii stabilită de articolul 8 din anexa VIII la statut ar privi exclusiv metoda de calcul al echivalentului actuarial în cazul unui transfer „out”, iar nu pe cea a capitalului actualizat sau numărul de ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii în cazul unui transfer „in” ar fi eronată. Primul motiv invocat de reclamanți ar fi, prin urmare, nefondat.
67 În răspunsul său la măsurile de organizare a procedurii, Comisia a arătat că, întrucât coeficienții de conversie prevăzuți de dispozițiile generale de aplicare a articolului 11 alineatul (2) din anexa VIII la statut sunt „în legătură directă” cu rata dobânzii prevăzută la articolul 8 din anexa VIII la statut, modificarea acesteia, stabilită la 1 ianuarie 2009 prin intrarea în vigoare a Regulamentului nr. 1324/2008, a condus „în mod necesar”, la aceeași dată, la modificarea coeficienților de conversie respectivi. Coeficienții de conversie prevăzuți de DGA 2004 ar fi devenit astfel „caduci” și „lipsiți de temei legal” la 1 ianuarie 2009, iar aceasta independent de orice abrogare formală a DGA 2004.
68 În al doilea rând, Comisia susține că reclamanții nu au invocat în mod formal motivul întemeiat pe încălcarea normelor privind retragerea actelor administrative și că, în orice caz, primele propuneri privind sporul de ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii erau, de la intrarea în vigoare a Regulamentului nr. 1324/2008, lipsite de temei legal și, prin urmare, nu puteau să dea naștere unor drepturi dobândite în favoarea reclamanților sau unei încrederi legitime.
69 În plus, Comisia arată că comunicarea din 17 septembrie 2010 difuzată pe site‑ul său intranet a atras atenția personalului cu privire la intrarea în vigoare a noilor valori actuariale și că organizațiile sindicale profesionale au avut cunoștință de viitoarele rate ale dobânzilor din 2008 și de viitorii coeficienți de conversie din noiembrie 2009. Pe de altă parte, o informare individuală a funcționarilor și a agenților ale căror cereri de transfer au fost înregistrate după 1 ianuarie 2009 ar fi fost imposibil de realizat din punct de vedere material într‑un termen rezonabil, din cauza numărului foarte ridicat (peste 10 000) de funcționari și de agenți implicați.
70 În sfârșit, chiar presupunând că coeficienții de conversie prevăzuți de DGA 2011 ar fi fost aplicați retroactiv, o astfel de aplicare ar fi justificată de un „interes peremptoriu”. Astfel, costul aplicării valorilor actuariale prevăzute de DGA 2004 până la intrarea în vigoare a DGA 2011 ar pune în pericol, din cauza numărului de dosare vizate, echilibrul sistemului de pensii al Uniunii.
71 În al treilea rând, Comisia consideră că motivul întemeiat pe încălcarea termenului rezonabil este insuficient susținut și că, chiar dacă ar fi fondat, un astfel de motiv nu ar putea să determine anularea deciziilor în litigiu. În orice caz, primele propuneri privind sporul de ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii ar fi fost retrase într‑un termen rezonabil, având în vedere împrejurările speței.
Aprecierea Tribunalului
72 Prin intermediul primului și al celui de al doilea motiv, reclamanții invocă, în esență, excepția de nelegalitate a articolului 9 al treilea paragraf ultima teză, precum și a articolului 9 al patrulea paragraf prima teză din DGA 2011. Potrivit reclamanților, aceste dispoziții din DGA 2011 prevăd că coeficienții de conversie incluși în anexa 1 la DGA 2011, stabiliți în conformitate cu Regulamentul nr. 1324/2008, se aplică de la 1 ianuarie 2009, data intrării în vigoare a regulamentului respectiv, în timp ce la această dată anexa 2 la DGA 2004, care prevedea coeficienți de conversie diferiți și aplicabili de la 1 mai 2004, nu a făcut obiectul niciunei modificări formale. Reclamanții susțin că o astfel de modificare formală se impunea în temeiul articolului 11 alineatul (2) din anexa VIII la statut și că aplicarea cu efect retroactiv la 1 ianuarie 2009 a noilor coeficienți de conversie prevăzuți în anexa 1 la DGA 2011, inclusiv dosarelor funcționarilor și agenților ale căror cereri de transfer „in” fuseseră introduse înainte de această dată, încalcă principiile securității juridice și protecției încrederii legitime.
73 Pentru a justifica în drept articolul 9 al treilea și al patrulea paragraf din DGA 2011, Comisia susține, în esență, că articolul 2 din Regulamentul nr. 1324/2008 a făcut să devină caduce și a lipsit în mod automat de temei legal DGA 2004 în ceea ce privește modul de calcul al numărului de ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii care trebuie luați în considerare.
– Cu privire la incidența Regulamentului nr. 1324/2008 asupra DGA 2004
74 Reiese din modul de redactare a articolului 2 din Regulamentul nr. 1324/2008 că acesta vizează, în ceea ce privește funcționarii și ceilalți agenți ai Uniunii, numai două aspecte.
75 Primul se referă la stabilirea, prin articolul 4 alineatul (1) din anexa VIII la statut, a ratei aplicabile la calcularea drepturilor de pensie ale unui funcționar care își reia serviciul în cadrul Uniunii după ce a încheiat anterior o perioadă în cadrul acesteia. Acest aspect este de la bun început lipsit de relevanță în speță.
76 Cel de al doilea se referă la stabilirea ratei care trebuie utilizată pentru definirea „echivalentului actuarial” al pensiei pentru limită de vârstă. Or, trebuie să se constate că această noțiune este utilizată la articolul 11 alineatul (1) din anexa VIII la statut pentru transferurile „out”, iar nu la articolul 11 alineatul (2) din aceeași anexă pentru transferurile „in”.
77 Astfel, trebuie amintit că articolul 11 din anexa VIII la statut face o distincție clară între, pe de o parte, transferul „out”, la alineatul (1), și, pe de altă parte, transferul „in”, la alineatul (2).
78 În cazul unui transfer „out”, articolul 11 alineatul (1) din anexa VIII la statut prevede că funcționarul în cauză are dreptul de a transfera „echivalentul actuarial, actualizat la data transferului efectiv, al drepturilor sale de pensie pentru limită de vârstă dobândite în cadrul Uniunii”. În schimb, în cazul unui transfer „in”, alineatul (2) al aceleiași dispoziții prevede că funcționarul interesat poate plăti Uniunii „capitalul, actualizat până la data transferului efectiv, reprezentând drepturile de pensie dobândite [în cadrul sistemului național sau internațional la care fusese afiliat până atunci]”. În ipoteza unui transfer „out”, suma de bani transferată este „echivalentul actuarial” al drepturilor dobândite în cadrul Uniunii; în ipoteza unui transfer „in”, suma de bani transferată este „capitalul actualizat”, și anume, o sumă de bani care reprezintă material drepturile de pensie dobândite în temeiul activităților anterioare ale funcționarului în cauză în sistemul național sau internațional de pensii despre care este vorba, astfel cum a fost actualizat în temeiul articolului 11 alineatul (2) primul paragraf din anexa VIII la statut, la data transferului efectiv (a se vedea în acest sens Hotărârea Curții din 5 decembrie 2013, Časta, C‑166/12, punctul 26).
79 Or, „echivalentul actuarial” menționat la alineatul (1) al articolului 11 din anexa VIII la statut și „capitalul actualizat” menționat la alineatul (2) al aceluiași articol sunt două noțiuni juridice distincte, aparținând, fiecare, unor sisteme independente unul de celălalt.
80 Astfel, „echivalentul actuarial” se prezintă, în dreptul statutului, ca o noțiune autonomă, proprie sistemului regimului de pensii al Uniunii. Acesta este definit la articolul 8 din anexa VIII la statut „ca fiind egal cu valoarea în capital a prestației [pensiei pentru limită de vârstă] care îi revine funcționarului, calculată conform tabelului mortalității menționat la articolul 9 din anexa XII [la statut] și pe baza ratei dobânzii de 3,1 % pe an, care poate fi revizuită în conformitate cu normele prevăzute la articolul 10 din anexa XII [la statut]”. Cea mai recentă revizuire a ratei dobânzii menționate la articolul 8 din anexa VIII la statut a fost efectuată, potrivit articolului 10 din anexa XII la statut, chiar prin Regulamentul nr. 1324/2008, care a redus rata dobânzii de la 3,5 % la 3,1 %.
81 În schimb, „capitalul actualizat” nu este definit de statut, care nu indică nici metoda sa de calcul, iar aceasta din cauza faptului că procedurile de calcul și modalitățile de control ale acestui calcul sunt, astfel cum precizează în mod constant jurisprudența, exclusiv de competența autorităților naționale sau internaționale interesate (Hotărârea Belgia și Comisia/Genette, citată anterior, punctele 56 și 57 și jurisprudența citată).
82 Comisia susține totuși că echivalentul actuarial ar fi de asemenea o „metodă” de calcul care, ca atare, ar trebui să fie utilizată nu numai în cazul unui transfer „out”, atunci când sumele ies din fondurile sistemului de pensii al Uniunii pentru a intra în cele ale unui sistem de pensii al unui stat membru sau al unei organizații internaționale, ci și în cazul unui transfer „in”, atunci când, invers, sumele de bani intră în fondurile sistemului de pensii al Uniunii.
83 Ca metodă de calcul, echivalentul actuarial s‑ar aplica deci, potrivit Comisiei, ambelor cazuri de transfer al drepturilor de pensie pentru limită de vârstă. Comisia subliniază, în această privință, că articolul 11 alineatul (2) din anexa VIII la statut prevede, de la reforma statutară din 2004, o nouă condiție în sarcina autorităților naționale interesate, și anume, de a „actualiza până la data transferului efectiv” capitalul corespunzător tuturor contribuțiilor plătite de funcționarul care intră în serviciul Uniunii. Potrivit Comisiei, această nouă condiție, în măsura în care figurează în statut, ar crea în sarcina autorităților naționale interesate obligația de a actualiza capitalul potrivit parametrilor indicați în statut, inclusiv rata dobânzii, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Regulamentul nr. 1324/2008.
84 Teza Comisiei nu este însă justificată în drept.
85 Astfel, reiese din jurisprudență că sistemul de transfer „in” cuprinde două etape administrative distincte. Prima etapă constă în stabilirea capitalului actualizat de către autoritățile naționale sau internaționale care administrează sistemul de pensii la care persoana interesată a fost afiliată până la intrarea sa în serviciul Uniunii. Ansamblul acestei etape este de competența exclusivă a autorităților naționale sau internaționale competente. A doua etapă, în schimb, constă în transformarea, de către instituția Uniunii în cauză, a capitalului actualizat, stabilit astfel de autoritățile naționale sau internaționale de origine, în ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii care trebuie luați în considerare în sistemul de pensii al Uniunii, iar aceasta pe baza unor norme specifice sistemului de pensii al Uniunii, inclusiv normele cuprinse în dispozițiile generale de aplicare, pe care fiecare instituție este obligată să le adopte pentru transferurile „in” (a se vedea în acest sens Hotărârea Belgia și Comisia/Genette, citată anterior, punctele 56 și 57).
86 Cele două decizii privind, prima, stabilirea capitalului actualizat și, a doua, transformarea acestor active în ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii statutar se situează, în consecință, în două sisteme juridice diferite și intră, fiecare, sub incidența unor controale jurisdicționale specifice fiecăruia dintre aceste două sisteme juridice.
87 Împrejurarea că articolul 11 alineatul (2) din anexa VIII la statut prevede, de la reforma statutară din 2004, că autoritățile naționale sau internaționale trebuie să actualizeze, până la data transferului efectiv, capitalul corespunzător tuturor contribuțiilor plătite de funcționarul sau de agentul care intră în serviciul Uniunii include, în mod cert, o obligație în sarcina autorităților menționate, însă nu implică, în lipsa unei dispoziții exprese în acest sens, faptul că această actualizare ar trebui să se efectueze potrivit metodei stabilite pentru transferurile „out”. Dimpotrivă, astfel cum Curtea a statuat în Hotărârea Časta, citată anterior, punctele 25 și 26, statele membre sunt libere să aplice fie metoda numită „a echivalentului actuarial”, fie metoda numită „a valorii forfetare de răscumpărare”, fie chiar alte metode.
88 În consecință, în ceea ce privește, în primul rând, calcularea capitalului actualizat de autoritățile naționale sau internaționale competente, în vederea transferului „in”, acest capital este stabilit pe baza dreptului național aplicabil și potrivit modalităților definite de acest drept sau, în cazul unei organizații internaționale, de normele proprii, iar nu pe baza articolului 8 din anexa VIII la statut și potrivit ratei dobânzii stabilite de această dispoziție. De altfel, în acest sens a statuat Tribunalul de Primă Instanță la punctul 57 din Hotărârea Belgia și Comisia/Genette, citată anterior, când a precizat că, în cazul unui transfer „in”, decizia privind calcularea drepturilor de pensie care urmează a fi transferate se situează în sistemul juridic național competent și intră numai sub incidența controlului instanței naționale (a se vedea în acest sens Hotărârea Časta, citată anterior, punctul 24).
89 Rezultă că articolul 2 din Regulamentul nr. 1324/2008 nu trebuie luat în considerare ca element al metodei de calcul al capitalului corespunzător drepturilor de pensie dobândite de funcționar sau de agent înainte de a intra în serviciul Uniunii și că nu trebuie să fie în mod obligatoriu luat în considerare de autoritățile naționale sau internaționale în cauză atunci când acestea efectuează actualizarea capitalului respectiv pe care sunt obligate să îl transfere.
90 În al doilea rând, în ceea ce privește calcularea de către serviciile instituției interesate a numărului de ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii bonificați care trebuie luați în considerare în sistemul de pensii al Uniunii, care este distinctă de calcularea capitalului actualizat, astfel cum rezultă din cuprinsul punctelor 85-87 din prezenta hotărâre, trebuie constatat că nici articolul 11 alineatul (2) din anexa VIII la statut, referitor la transferurile „in” și nicio altă dispoziție statutară nu prevede în mod expres obligația de a aplica la calcularea numărului de ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii bonificați în sistemul de pensii al Uniunii rata dobânzii prevăzută la articolul 8 din aceeași anexă. Rezultă că afirmația Comisiei potrivit căreia coeficienții de conversie, în cazul unui transfer „in”, ar fi „în legătură directă” cu rata dobânzii prevăzute la articolul 8 din anexa VIII la statut nu se întemeiază pe nicio dispoziție statutară.
91 În plus, Consiliul nu poate să reducă sfera de aplicare a articolului 11 alineatul (2) al doilea paragraf din anexa VIII la statut prin intermediul unui regulament de punere în aplicare adoptat în temeiul articolului 83a din statut, contestând autonomia pe care legiuitorul Uniunii a recunoscut‑o, în această dispoziție, instituțiilor, conferindu‑le competența de a stabili, prin intermediul unor dispoziții generale de aplicare, numărul de ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii bonificați în cazul unui transfer „in”.
92 În mod cert, articolul 7 alineatul (2) din DGA 2004 face trimitere, în scopul calculării numărului de ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii care trebuie luați în considerare pe baza capitalului corespunzător contribuțiilor efectiv transferate la sistemul de pensii al Uniunii, la valorile actuariale V2 prevăzute în tabelul din anexa 2 la DGA 2004, care sunt, la rândul lor, potrivit aceleiași anexe 2, „calculate pe baza parametrilor prevăzuți în anexa XII la statut”. Or, printre acești parametri figurează rata stabilită la articolul 8 din anexa VIII la statut.
93 Cu toate acestea, anexa 2 la DGA 2004 prevede valorile actuariale astfel cum sunt calculate pe baza în special a ratei de 3,5 % prevăzute la articolul 8 din anexa VIII la statut, anterior modificării sale prin Regulamentul nr. 1324/2008. Tocmai aceste valori sunt cele care au fost luate în considerare de Comisie pentru stabilirea primei propuneri privind sporul de ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii, chiar dacă articolul 8 din anexa VIII la statut fusese între timp modificat prin Regulamentul nr. 1324/2008.
94 În aceste condiții, în cadrul punerii în aplicare a articolului 11 alineatul (2) din anexa VIII la statut și în special în scopul actualizării coeficienților de conversie în cazul unui transfer „in”, în ceea ce privește noua rată de 3,1 % prevăzută la articolul 8 din anexa VIII la statut, ca urmare a intrării în vigoare a Regulamentului nr. 1324/2008, era de competența Comisiei, în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) menționat, care face trimitere la dispozițiile generale de aplicare în ceea ce privește punerea sa în aplicare, și de asemenea în conformitate cu principiul securității juridice să modifice DGA 2004 și să stabilească un nou tabel de valori actuariale. De altfel, aceasta este chiar ceea ce a făcut Comisia prin adoptarea DGA 2011 care includ în anexă noi valori actuariale, denumite în aceste ultime dispoziții generale de aplicare „coeficienți de conversie”, în scopul calculării numărului de ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii bonificați.
95 Trebuie adăugat că articolul 8 din anexa VIII la statut, astfel cum a fost modificat ca urmare a intrării în vigoare a Regulamentului nr. 1324/2008, nu ar putea fi aplicabil transferurilor „in” decât pe calea unor dispoziții generale de aplicare a căror adoptare este de competența instituțiilor în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din anexa VIII la statut. Aplicabilitatea articolului 8 menționat, în speță, decurge din trimiterea la „parametrii prevăzuți în anexa XII la statut”, care figurează în titlul anexei 2 la DGA 2004, și aceasta în măsura în care anexa XII menționată face ea însăși referire, prin articolul 1 alineatul (2), prin articolul 10 alineatul (2), precum și prin articolul 12 la rata prevăzută la articolul 8 din anexa VIII la statut. Or, titlul anexei 2 la DGA 2004 are o valoare explicativă a metodei de calcul reținute de Comisie în temeiul competențelor sale de punere în aplicare, conferite de articolul 11 alineatul (2) din anexa VIII la statut, care poate numai să servească la interpretarea dispozitivului normativ cuprins în tabelul valorilor actuariale (a se vedea, în ceea ce privește valoarea normativă a titlului unui articol dintr‑o directivă, Hotărârea Curții din 3 aprilie 2003, Hoffmann, C‑144/00, punctele 37-40). În plus, astfel de referințe în cascadă, de altfel în mare măsură ermetice, nu pot să prevaleze asupra datelor explicite care figurează în tabelul valorilor actuariale în discuție fără a încălca principiul securității juridice.
96 În concluzie, argumentul Comisiei constând în a considera că metoda de calcul al echivalentului actuarial, prevăzută la articolul 8 din anexa VIII la statut, ar trebui în mod necesar să fie utilizată și la stabilirea capitalului actualizat sau a numărului de ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii bonificați, prevăzuți la articolul 11 alineatul (2) din anexa VIII la statut, este contrară textului acestei ultime dispoziții și intenției legiuitorului Uniunii care, astfel, a urmărit să mențină în statut o distincție clară între cele două cazuri de transfer al drepturilor de pensie, „in” și „out”, și, în consecință, și între noțiunile de capital actualizat și de echivalent actuarial.
97 Având în vedere cele de mai sus, teza Comisiei potrivit căreia Regulamentul nr. 1324/2008 a făcut DGA 2004 să devină caduce și le‑a lipsit în mod automat de temei legal în ceea ce privește modul de calcul al numărului de ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii bonificați este eronată în drept, justificarea unei astfel de teze încălcând atât domeniul de aplicare al regulamentului menționat, cât și articolul 11 alineatul (2) din anexa VIII la statut.
98 Prin urmare, este necesar să se examineze problema dacă Comisia avea dreptul să aplice coeficienții noi de conversie prevăzuți în anexa 1 la DGA 2011 la cererile de transfer depuse anterior intrării în vigoare, la 1 aprilie 2011, a DGA 2011.
– Cu privire la aplicarea retroactivă a coeficienților de conversie prevăzuți în anexa 1 la DGA 2011
99 Trebuie amintit cu titlu introductiv că, potrivit unui principiu general recunoscut și cu excepția cazului în care se prevede altfel, o normă nouă este de imediată aplicare pentru situațiile care vor lua naștere în viitor, precum și pentru efectele viitoare ale situațiilor care au luat naștere, fără a fi însă constituite în întregime, sub imperiul vechii norme (Hotărârea Tribunalului din 13 iunie 2012, Guittet/Comisia, F‑31/10, punctul 47 și jurisprudența citată).
100 În consecință, este necesar să se verifice dacă, la momentul la care coeficienții noi de conversie prevăzuți de DGA 2011 au devenit aplicabili, și anume la 1 aprilie 2011, reclamanții se aflau într‑o situație creată și constituită în întregime sub imperiul DGA 2004. Doar în această ipoteză ar putea să se recunoască efectiv că coeficienții noi de conversie prevăzuți de DGA 2011 au fost aplicați în mod retroactiv reclamanților. În acest caz, ar trebui examinată excepția de nelegalitate ridicată de reclamanți și în special legalitatea aplicării retroactive a coeficienților de conversie prevăzuți de DGA 2011 în raport cu principiile securității juridice și respectării încrederii legitime (a se vedea în acest sens Hotărârea Guittet/Comisia, citată anterior, punctul 48).
101 În speță, pentru ca situația unui funcționar sau a unui agent care a depus o cerere de transfer „in” să fi fost în întregime constituită sub imperiul valorilor actuariale V2 anexate la DGA 2004, trebuie să se stabilească faptul că, cel târziu la sfârșitul zilei care precede data intrării în vigoare a noilor coeficienți de conversie prevăzuți de DGA 2011, și anume 31 martie 2011, persoana interesată a acceptat propunerea privind sporul de ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii care îi fusese adresată în temeiul DGA 2004.
102 În prezenta cauză, reclamanții au acceptat, fiecare în ceea ce îl privește, prima propunere privind sporul de ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii. Situația acestora în ceea ce privește dreptul lor la transferul „in”, apărută sub imperiul DGA 2004, era, prin urmare, constituită în întregime la momentul intrării în vigoare a DGA 2011 și, în consecință, DGA 2004 le erau pe deplin aplicabile.
103 Având în vedere considerațiile de mai sus, rezultă că articolul 9 din DGA 2011, în măsura în care prevede, în prima teză din al patrulea paragraf, că coeficienții de conversie prevăzuți în anexa 1 la DGA 2011 se aplică începând de la 1 ianuarie 2009, vizează, în ceea ce privește funcționarii sau agenții care au acceptat o propunere privind sporul de ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii înainte de 31 martie 2011, situații constituite în întregime sub imperiul DGA 2004. Articolul 9 din DGA 2011 conferă, în consecință, o aplicare retroactivă a coeficienților respectivi.
104 Or, astfel cum s‑a amintit la punctele 99 și 100 din prezenta hotărâre, principiul securității juridice se opune ca punctul de pornire al aplicării în timp a unui act al Uniunii să fie stabilit la o dată anterioară intrării sale în vigoare. Situația ar putea fi diferită, cu titlu excepțional, în cazul în care scopul care trebuie atins impune acest lucru și încrederea legitimă a persoanelor interesate este respectată în mod corespunzător (Hotărârea Guittet/Comisia, citată anterior, punctele 63 și 64 și jurisprudența citată).
105 În speță, Comisia nu a demonstrat că scopul care trebuie atins impunea o aplicare retroactivă a DGA 2011. Astfel, deși Comisia a susținut că intrarea în vigoare a coeficienților de conversie la 1 ianuarie 2009 se impunea în temeiul Regulamentului nr. 1324/2008, rezultă, dimpotrivă, din cuprinsul punctelor 91-97 din prezenta hotărâre că Regulamentul nr. 1324/2008 nici nu a făcut să devină caduce, nici nu a lipsit în mod automat de temei legal DGA 2004 în ceea ce privește modul de calcul al numărului de ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii bonificați.
106 În plus, trebuie să se constate că Comisia nu a demonstrat că un interes superior și peremptoriu îi impunea să aplice DGA 2011 începând cu data intrării în vigoare a Regulamentului nr. 1324/2008. Astfel, trebuie reamintit că, în conformitate cu articolul 83a din statut, responsabilitatea pentru menținerea echilibrului sistemului de pensii din Uniune este de competența Consiliului, care, pe baza evaluării actuariale care îi este prezentată în fiecare an de Comisie și la propunerea acesteia din urmă, adoptă cu majoritate calificată regulamentul corespunzător care, după cum a fost de altfel cazul pentru Regulamentul nr. 1324/2008, se aplică tuturor instituțiilor, organelor și organismelor Uniunii. Prin urmare, nu revine Comisiei obligația să garanteze, de una singură, menținerea echilibrului sistemului de pensii al Uniunii și cu atât mai puțin să facă acest lucru prin propriile dispoziții generale de aplicare.
107 În sfârșit, aplicarea coeficienților de conversie prevăzuți în anexa 1 la DGA 2011, înainte de intrarea în vigoare a dispozițiilor generale de aplicare respective la 1 aprilie 2011, funcționarilor publici sau agenților care au acceptat o propunere privind sporul de ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii înainte de 1 aprilie 2011 a adus atingere în mod necesar încrederii legitime a acestor funcționari sau agenți (a se vedea în acest sens Hotărârea Guittet/Comisia, citată anterior, punctul 66).
108 Rezultă din cele de mai sus că dispozițiile articolului 9 al treilea paragraf ultima teză și ale articolului 9 al patrulea paragraf prima teză din DGA 2011 trebuie să fie declarate nelegale în măsura în care prevăd aplicarea unor coeficienți de conversie prevăzuți în anexa 1 la DGA 2011 funcționarilor și agenților care au acceptat o propunere privind sporul de ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii înainte de intrarea în vigoare a DGA 2011.
109 Primele propuneri privind sporul de ani de plată a contribuțiilor la sistemul de pensii care puneau în aplicare DGA 2004 nu erau, în această privință, afectate de nicio nelegalitate și, prin urmare, nu puteau să facă obiectul niciunei retrageri (a se vedea în acest sens Hotărârea Tribunalului Uniunii Europene din 12 mai 2010, Bui Van/Comisia, T‑491/08 P, punctul 37 și jurisprudența citată).
110 În orice caz, dispozițiile generale de aplicare în vigoare la datele înregistrării cererilor de transfer „in” ale reclamanților, respectiv la 17 noiembrie 2009 și la 1 iulie 2009, erau DGA 2004, iar nu DGA 2011. Întrucât prin deciziile în litigiu se aplicau coeficienții de conversie prevăzuți în anexa 1 din DGA 2011, trebuie admise primul și al doilea motiv examinate împreună și, fără a fi necesară pronunțarea cu privire la al treilea motiv al acțiunii, anularea deciziilor în litigiu.
Cu privire la cheltuielile de judecată
111 Potrivit articolului 87 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, sub rezerva altor prevederi din capitolul VIII din titlul II din respectivul regulament, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. În temeiul alineatului (2) al aceluiași articol, Tribunalul poate, în măsura impusă de echitate, să decidă ca o parte care cade în pretenții să fie obligată numai la plata parțială a cheltuielilor de judecată sau chiar să nu fie obligată la plata acestora.
112 Din motivarea prezentei hotărâri rezultă că partea care a căzut în pretenții este Comisia. În plus, reclamanții au cerut în mod expres, în concluziile lor, ca aceasta să fie obligată la plata cheltuielilor de judecată. Având în vedere că împrejurările speței nu justifică aplicarea dispozițiilor articolului 87 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, Comisia va suporta propriile cheltuieli de judecată și este obligată la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamanți.
Pentru aceste motive,
TRIBUNALUL FUNCȚIEI PUBLICE (Ședință plenară)
declară și hotărăște:
1) Anulează deciziile Comisiei Europene din 20 mai 2011 și din 19 mai 2011 adresate domnului Verile și, respectiv, doamnei Gjergji.
2) Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligată să suporte cheltuielile efectuate de domnul Verile și de doamna Gjergji.
Van Raepenbusch | Rofes i Pujol | Perillo |
Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 11 decembrie 2013.
W. Hakenberg | | S. Van Raepenbusch |