Recurs introdus la 5 februarie 2020 de Sigrid Dickmanns împotriva Ordonanței Tribunalului (Camera a șasea) din 18 noiembrie 2019 în cauza T-181/19, Sigrid Dickmanns/Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)
(Cauza C-63/20 P)
Limba de procedură: germana
Părțile
Recurentă: Sigrid Dickmanns (reprezentant: H. Tettenborn, avocat)
Cealaltă parte din procedură: Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO)
Concluziile
Recurenta solicită Tribunalului:
anularea în tot a Ordonanței Tribunalului (Camera a șasea) din 18 noiembrie 2019 în cauza T-181/19 și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunal după anularea acestei ordonanțe,
obligarea Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele și principalele argumente
În susținerea recursului, recurenta invocă un motiv unic, și anume interpretarea și aplicarea eronată a articolelor 90 și 91, în special a articolului 90 alineatul (2) din Statutul funcționarilor; totodată a avut loc o încălcare gravă a drepturilor fundamentale ale recurentei la un proces echitabil și la bună administrare.
Potrivit recurentei, Tribunalul a considerat în mod eronat că reclamația sa depusă în conformitate cu articolul 90 alineatul (2) din Statutul funcționarilor este tardivă. Această reclamație a fost depusă în termen de trei luni de la decizia motivată a EUIPO, însă nu în termen de trei luni de la o respingere implicită anterioară, în conformitate cu articolul 90 alineatul (2) a treia teză a treia liniuță din Statutul funcționarilor, a unei cereri depuse de către aceasta.
Recurenta reproșează în acest sens că interpretarea de către Tribunal a articolului 90 alineatul (2) din Statutul funcționarilor contrazice modul de redactare a acestei dispoziții. Reclamația sa nu s-a referit la respingerea implicită menționată la articolul 90 alineatul (2) a treia teză a treia liniuță din Statutul funcționarilor, ci la o decizie comunicată acesteia în conformitate cu articolul 90 alineatul (2) a treia teză a doua liniuță din același statut, iar aceasta, potrivit formulării din acest articol, era admisibilă. Din modul de redactare a articolului 90 alineatul (1) a treia teză, a articolului 90 alineatul (2) a treia teză a doua liniuță sau a articolului 90 alineatul (2) a treia teză a treia liniuță din Statutul funcționarilor nu rezultă că, în cazul respingerii implicite a unei cereri, a doua liniuță este inaplicabilă sau că trebuie să se aplice cu prioritate a treia liniuță. De asemenea, respingerea explicită de către EUIPO nu a fost o simplă confirmare a respingerii implicite anterioare, întrucât EUIPO nu a făcut trimitere la respingerea implicită. În plus, elementele diferite de cele ale unei simple confirmări, în special motivarea acesteia, au condus la existența unei decizii noi.
În continuare, recurenta susține că interpretarea Tribunalului contrazice sensul și finalitatea articolului 90 alineatul (1) a doua și a treia teză din Statutul funcționarilor, precum și obiectivul securității juridice. Sensul și finalitatea acestor reglementări constau în primul rând în protecția reclamantului, iar nu în posibilitatea autorității împuternicite să facă numiri, precum în rezultatul interpretării Tribunalului, de a profita de o neîndeplinire a obligațiilor în sens procedural. Obiectivului securității juridice i-ar corespunde mult mai bine interpretarea susținută de recurentă. Pe de o parte, aceasta ar corespunde modului de redactare a articolului 90 alineatul (2) din Statutul funcționarilor și, spre deosebire de interpretarea Tribunalului, nu ar inversa sensul acestuia. Pe de altă parte, potrivit interpretării Tribunalului, termenul aferent unei decizii explicite și motivate a autorității împuternicite să facă numiri ar avea o durată diferită, după cum a fost luată sau nu o decizie implicită anterior.
În plus, recurenta invocă o încălcare gravă a drepturilor sale fundamentale la un proces echitabil și la bună administrare. Încălcarea dreptului la un proces echitabil constă în special în faptul că autoritatea împuternicită să facă numiri s-ar folosi de o neîndeplinire a obligațiilor [în ceea ce privește obligația sa de a decide în termen de patru luni cu privire la o cerere, în conformitate cu articolul 90 alineatul (1) din Statutul funcționarilor], pentru a reduce în mod arbitrar termenul în care un reclamant poate răspunde la motivele de respingere comunicate de autoritatea împuternicită să facă numiri. În plus, potrivit interpretării Tribunalului, un reclamant are un risc substanțial mai ridicat, din cauza formulării contrare a articolului 90 alineatul (2) a doua teză și a treia teză a doua liniuță din Statutul funcționarilor, să nu aibă câștig de cauză ca urmare a nerespectării unui termen. În continuare, o interpretare conformă cu drepturile fundamentale a articolului 90 alineatul (2) din Statutul funcționarilor poate conduce numai la rezultatul susținut de recurentă.
____________