HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a cincea)
24 septembrie 2019(*)
„Dumping – Importuri de sticlă solară originară din China – Articolul 2 alineatul (7) literele (b) și (c) din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 [devenit articolul 2 alineatul (7) literele (b) și (c) din Regulamentul (UE) 2016/1036] – Statutul de întreprindere care își desfășoară activitatea în condițiile unei economii de piață – Noțiunea de «denaturare importantă a costurilor de producție și a situației financiare a întreprinderilor» – Avantaje fiscale – Eroare vădită de apreciere”
În cauza T‑586/14 RENV,
Xinyi PV Products (Anhui) Holdings Ltd, cu sediul în Anhui (China), reprezentată de Y. Melin, avocat,
reclamantă,
împotriva
Comisiei Europene, reprezentată de L. Flynn și de T. Maxian Rusche, în calitate de agenți,
pârâtă,
susținută de
GMB Glasmanufaktur Brandenburg GmbH, cu sediul în Tschernitz (Germania), reprezentată de R. MacLean, avocat,
intervenientă,
având ca obiect o cerere întemeiată pe articolul 263 TFUE, prin care se solicită anularea Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 470/2014 al Comisiei din 13 mai 2014 de instituire a unei taxe antidumping definitive și de percepere definitivă a taxei provizorii instituite la importurile de sticlă solară originară din Republica Populară Chineză (JO 2014, L 142, p. 1, rectificare în JO 2014, L 253, p. 4),
Tribunalul (Camera a cincea),
compus din domnul D. Gratsias, președinte, doamna I. Labucka (raportor) și domnul I. Ulloa Rubio, judecători,
grefier: domnul F. Oller, administrator,
având în vedere faza scrisă a procedurii și în urma ședinței din 16 ianuarie 2019,
pronunță prezenta
Hotărâre
Istoricul cauzei
1 Reclamanta, Xinyi PV Products (Anhui) Holdings Ltd, este o societate stabilită în China, care fabrică în această țară și exportă în Uniunea Europeană sticla solară vizată de Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 470/2014 al Comisiei din 13 mai 2014 de instituire a unei taxe antidumping definitive și de percepere definitivă a taxei provizorii instituite la importurile de sticlă solară originară din Republica Populară Chineză (JO 2014, L 142, p. 1, rectificare în JO 2014, L 253, p. 4, denumit în continuare „regulamentul atacat”).
2 Reclamanta are ca acționar unic societatea Xinyi Solar (Hong Kong) Ltd, cu sediul în Hong Kong (China), care este cotată la Bursa Hong Kong.
3 În cadrul procedurii care a condus la adoptarea regulamentului atacat, reclamanta a introdus, la 21 mai 2013, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1225/2009 al Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene (JO 2009, L 343, p. 51, denumit în continuare „regulamentul de bază”) [înlocuit prin Regulamentul (UE) 2016/1036 al Parlamentului European și al Consiliului din 8 iunie 2016 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Uniunii Europene (JO 2016, L 176, p. 21)], o cerere de acordare a beneficiului statutului de întreprindere care își desfășoară activitatea în condițiile unei economii de piață (denumit în continuare „statutul de SEP”), în sensul articolului 2 alineatul (7) literele (b) și (c) din regulamentul de bază [devenit articolul 2 alineatul (7) literele (b) și (c) din Regulamentul 2016/1036].
4 Reclamanta a depus la 6 iunie 2013 răspunsurile sale la chestionarul antidumping al Comisiei Europene.
5 Reclamanta a răspuns la 21 iunie 2013 la cererea de informații suplimentare formulată de Comisie.
6 Informațiile transmise de reclamantă în formularul de cerere de acordare a statutului de SEP și răspunsurile acesteia la chestionarul Comisiei au făcut obiectul unei verificări la sediul din China al reclamantei între 21 și 26 iunie 2013.
7 La sfârșitul lunilor iunie și iulie 2013, reclamanta a furnizat, de comun acord cu Comisia și conform solicitărilor acesteia din urmă, informații suplimentare.
8 Prin scrisoarea din 22 august 2013, Comisia a informat reclamanta că, în opinia sa, nu îi putea admite cererea de acordare a statutului de SEP pentru simplul motiv că nu îndeplinea dispozițiile articolului 2 alineatul (7) litera (c) a treia liniuță din regulamentul de bază (denumită în continuare „scrisoarea din 22 august 2013”). Comisia a invitat reclamanta să își prezinte observațiile, considerând în schimb că aceasta îndeplinea celelalte condiții prevăzute la prima, la a doua, la a patra și la a cincea liniuță ale articolului 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul menționat.
9 La 1 septembrie 2013, reclamanta și‑a prezentat observațiile, contestând aprecierile Comisiei.
10 Prin scrisoarea din 13 septembrie 2013, Comisia a răspuns la aceste observații în decizia sa finală prin care a dispus cu privire la cererea de acordare a statutului de SEP (denumită în continuare „scrisoarea din 13 septembrie 2013”), care a confirmat respingerea cererii de acordare a statutului de SEP formulate de reclamantă.
11 La 26 noiembrie 2013, Comisia a adoptat Regulamentul (UE) nr. 1205/2013 de instituire a unei taxe antidumping provizorii la importurile de sticlă solară originară din Republica Populară Chineză (JO 2013, L 316, p. 8, denumit în continuare „regulamentul provizoriu”).
12 Considerentele (34)-(47) ale regulamentului provizoriu, consacrate „[s]tatutului de întreprindere care funcționează în condițiile unei economii de piață”, au următorul cuprins:
„(34) În conformitate cu articolul 2 alineatul (7) litera (b) din regulamentul de bază, în cazul anchetelor antidumping privind importurile din [China], valoarea normală se stabilește în conformitate cu articolul 2 alineatele (1)-(6) din regulamentul de bază în cazul producătorilor‑exportatori despre care s‑a constatat că îndeplinesc criteriile enunțate la articolul 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul de bază.
(35) Pe scurt și numai cu valoare indicativă, aceste criterii sunt descrise în continuare:
(1) deciziile economice se adoptă ca răspuns la condițiile pieței, fără intervenție semnificativă din partea statului, iar costurile reflectă valorile de piață;
(2) întreprinderile dispun de un set clar de documente contabile de bază care fac obiectul unui audit independent, în conformitate cu standardele internaționale de contabilitate și care sunt aplicate în toate cazurile;
(3) nu există denaturări semnificative provenind de la precedentul sistem de economie planificată;
(4) legislația privind falimentul și proprietatea asigură securitatea juridică și stabilitatea și
(5) operațiunile de schimb valutar se efectuează la cursul pieței.
(36) Zece societăți cooperante au solicitat aplicarea [statutului de SEP] în temeiul articolului 2 alineatul (7) litera (b) din regulamentul de bază și au răspuns la formularul de cerere de aplicare a [statutului de SEP] în termenele stabilite. În conformitate cu articolul 2 alineatul (7) litera (d) din regulamentul de bază, a fost efectuată o verificare a SEP la societățile care au fost incluse în eșantion[, printre care și reclamanta].
(37) Rezultatul este că, în ceea ce privește următoarele patru societăți sau grupuri de societăți, s‑a stabilit statutul de [SEP]:
– Societăți incluse în eșantion:
– […];
– [reclamanta] și Xinyi Solar (Hong Kong) […];
– […]
– Societate care face obiectul examinării individuale:
– […]
(38) Comisia a adunat toate informațiile considerate necesare și a verificat toate informațiile furnizate în cererile de aplicare a [SEP] la sediile întreprinderilor în cauză.
(39) În cazul părților afiliate, Comisia examinează dacă grupul de societăți afiliate, în ansamblu, îndeplinește condițiile pentru aplicarea [SEP]. Prin urmare, în cazul în care o filială sau orice altă societate afiliată solicitantului din [China] este implicată, direct sau indirect, în producția sau vânzarea produsului în cauză, examinarea [SEP] se efectuează cu privire la fiecare societate în parte, precum și la grupul de societăți ca întreg.
(40) În consecință, s‑au verificat cererile de aplicare a [SEP] depuse de patru producători‑exportatori (grupuri de societăți), compuși din unsprezece persoane juridice.
(41) Verificarea a stabilit că niciunul dintre cei patru producători‑exportatori (grupuri de societăți) care solicită aplicarea [SEP] nu îndeplinește criteriile prevăzute la articolul 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul de bază.
(42) […]
(43) [C]ei patru producători‑exportatori nu au reușit să demonstreze, nici individual, nici ca grup, că nu au fost supuși la denaturări semnificative provenind de la fostul sistem de economie planificată. În consecință, aceste societăți sau grupuri de societăți nu au îndeplinit criteriul 3 de aplicare a [statutului de SEP]. Mai exact, toți cei patru producători‑exportatori sau grupuri de producători‑exportatori au beneficiat de regimuri fiscale preferențiale.
(44) […]
(45) Comisia a comunicat rezultatele anchetei cu privire la aplicarea [statutului de SEP] societăților în cauză, autorităților din RPC și reclamantului, lansându‑le invitația să prezinte observații.
(46) Observațiile primite nu au fost în măsură să modifice constatările preliminare ale Comisiei. După consultarea statelor membre în conformitate cu articolul 2 alineatul (7) litera (c), tuturor solicitanților li s‑a comunicat individual și oficial, la 13 septembrie 2013, decizia finală a Comisiei cu privire la cererea lor de aplicare a [SEP].
(47) În consecință, niciunul dintre cei patru producători‑exportatori sau grupuri de producători‑exportatori cooperanți din [China] care au solicitat aplicarea [SEP] nu a putut demonstra că îndeplinește toate criteriile menționate la articolul 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul de bază și, prin urmare, cererile lor de aplicare a [SEP] au fost respinse.”
13 La 13 mai 2014, Comisia a adoptat regulamentul atacat.
14 În considerentele (32)-(34) ale regulamentului atacat, consacrate „[s]tatutului de întreprindere care funcționează în condițiile unei economii de piață”, Comisia a considerat următoarele:
„(32) În urma comunicării constatărilor provizorii și, ulterior, după comunicarea constatărilor definitive, [reclamanta] a susținut că Comisia a comis o eroare atunci când i‑a respins cererea de acordare a tratamentului de societate care funcționează în condițiile unei economii de piață. Aceeași afirmație privind acordarea tratamentului de societate care funcționează în condițiile unei economii de piață fusese deja formulată în etapa provizorie și a fost respinsă de către Comisie la considerentele (43) și (47) ale regulamentului provizoriu.
(33) [Reclamanta] a susținut că beneficiile de care s‑a bucurat ca urmare a subvențiilor și a regimurilor fiscale preferențiale nu reprezintă un procent semnificativ din cifra sa de afaceri. În această privință, se reamintește faptul că s‑a răspuns deja la acest argument, precum și la alte argumente, în scrisoarea trimisă de Comisie exportatorului la 13 septembrie 2013, în care Comisia a informat partea cu privire la decizia privind tratamentul de societate care funcționează în condițiile unei economii de piață. S‑a subliniat în special faptul că beneficiul absolut primit pe durata perioadei de anchetă este, prin natura lui, irelevant pentru evaluarea «importanței» denaturării. Prin urmare, afirmația este respinsă.
(34) Având în vedere cele de mai sus, se confirmă constatarea că toate cererile de acordare a tratamentului de societate care funcționează în condițiile unei economii de piață ar trebui respinse, astfel cum este stabilit la considerentele (34)-(47) ale regulamentului provizoriu.”
Procedura și concluziile părților în cauza T‑586/14
15 Prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 7 august 2014, reclamanta a solicitat anularea regulamentului atacat.
16 Comisia a depus un memoriu în apărare la grefa Tribunalului la 21 octombrie 2014, prin care a solicitat Tribunalului respingerea acțiunii și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
17 Reclamanta și Comisia au depus la grefa Tribunalului o replică și o duplică la 16 decembrie 2014 și, respectiv, la 30 ianuarie 2015.
18 La propunerea judecătorului raportor, Tribunalul a decis deschiderea fazei orale a procedurii.
19 În conformitate cu articolul 64 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul de procedură al Tribunalului din 2 mai 1991, Tribunalul a adresat părților întrebări cu solicitarea unui răspuns scris înainte de ședință.
20 Părțile au răspuns la aceste întrebări în termenele stabilite.
21 Pledoariile părților și răspunsurile acestora la întrebările orale adresate de Tribunal au fost ascultate în ședința din 9 septembrie 2015.
22 Prin Hotărârea din 16 martie 2016, Xinyi PV Products (Anhui) Holdings/Comisia (T‑586/14, denumită în continuare „hotărârea inițială”, EU:T:2016:154), Tribunalul a anulat regulamentul atacat, obligând totodată Comisia la suportarea propriilor cheltuieli de judecată, precum și a celor efectuate de reclamantă.
23 Prin cererea introductivă depusă la grefa Curții la 26 mai 2016, Comisia a formulat recurs împotriva hotărârii inițiale.
24 Prin Ordonanța din 13 octombrie 2016, Comisia/Xinyi PV Products (Anhui) Holdings (C‑301/16 P, nepublicată, EU:C:2016:796), a fost admisă cererea de intervenție formulată de GMB Glasmanufaktur Brandenburg GmbH în fața Curții în susținerea concluziilor Comisiei.
25 Prin Hotărârea din 28 februarie 2018, Comisia/Xinyi PV Products (Anhui) Holdings (C‑301/16 P, denumită în continuare „hotărârea pronunțată în recurs”, EU:C:2018:132), Curtea a anulat hotărârea inițială, a trimis cauza Tribunalului spre rejudecare și a dispus soluționarea odată cu fondul a cererii privind cheltuielile de judecată.
Procedura și concluziile părților după trimiterea spre rejudecare
26 În urma pronunțării hotărârii în recurs și în conformitate cu articolul 215 din Regulamentul de procedură al Tribunalului, prezenta cauză a fost atribuită Camerei a cincea a Tribunalului.
27 Conform articolului 217 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, reclamanta și Comisia, la 27 aprilie 2018, precum și intervenienta, la 8 mai 2018, au depus în termenele stabilite observațiile lor scrise privind consecințele care trebuie desprinse din hotărârea pronunțată în recurs pentru soluționarea litigiului.
28 În temeiul articolului 89 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul de procedură, Tribunalul a adresat părților, la 21 noiembrie 2018, întrebări cu solicitarea unui răspuns scris înainte de ședință.
29 Părțile au răspuns la aceste întrebări în termenele stabilite.
30 Pledoariile părților și răspunsurile lor la întrebările adresate de Tribunal au fost ascultate în ședința din 16 ianuarie 2019.
31 Reclamanta solicită Tribunalului:
– anularea regulamentului atacat în măsura în care i se aplică;
– obligarea Comisiei și a intervenientei la plata cheltuielilor de judecată efectuate în procedura în fața Tribunalului și în fața Curții.
32 Comisia solicită Tribunalului:
– respingerea acțiunii;
– obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată efectuate în procedura în fața Tribunalului și în fața Curții.
33 Intervenienta solicită Tribunalului:
– respingerea acțiunii;
– obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a celor aferente intervenției sale în fața Curții.
În drept
34 În susținerea cererii sale în anularea regulamentului atacat, reclamanta invocă patru motive.
35 Primul motiv al acțiunii este întemeiat pe o încălcare a articolului 2 alineatul (7) litera (c) a treia liniuță din regulamentul de bază.
36 Trebuie să se înceapă cu examinarea celui de al doilea aspect al primului motiv.
37 Prin intermediul celui de al doilea aspect al primului motiv, reclamanta susține că Comisia a săvârșit o eroare vădită de apreciere a faptelor și o eroare de drept prin faptul că a afirmat că denaturările erau importante în raport cu costurile sale de producție și cu situația sa financiară, în sensul articolului 2 alineatul (7) litera (c) a treia liniuță din regulamentul de bază.
38 Reclamanta susține că, presupunând că avantajele fiscale în cauză sunt determinate de vechiul sistem de economie planificată, asemenea avantaje nu supun costurile sale de producție și situația sa financiară unor denaturări importante. Astfel, după cum ar fi explicat în cursul anchetei, stimulentele fiscale în cauză reprezentau în cazul său doar 1,34 % din toate costurile sale de producție și 1,14 % din cifra sa de afaceri.
39 Comisia ar fi omis să examineze aceste argumente și ar fi considerat în mod greșit, în scrisoarea din 13 septembrie 2013, că o denaturare importantă rezulta din cote de impozitare mai mici în măsura în care ea „ar putea răspunde în special obiectivului de a atrage capitalurile la cote reduse și ar putea avea astfel un impact asupra situației financiare și economice globale a societății”, în timp ce un impact financiar mai mic de 1,5 % din costurile de producție sau din cifra de afaceri nu poate constitui un stimulent serios pentru atragerea capitalurilor, în special pentru Xinyi Solar (Hong Kong).
40 În ceea ce privește importanța denaturării, mai întâi, Comisia subliniază că reclamanta nu a contestat faptul că beneficiase de un regim fiscal preferențial și susține că, atunci când societățile considerate strategice de către guvern beneficiază de un tratament favorabil în cadrul unui regim de impozitare bazat pe venituri, denaturările determinate de acest tratament sunt importante, dat fiind că ele modifică complet valoarea profiturilor înainte de impozitare pe care societatea trebuie să le obțină pentru a fi atractivă pentru investitori. Întrucât aceste denaturări au un caracter permanent, avantajul absolut primit în perioada de anchetă ar fi, prin însăși natura sa, irelevant din moment ce trebuie să se stabilească dacă denaturarea este importantă.
41 În continuare, Comisia afirmă că putea în esență să prezume, având în vedere importanța avantajelor fiscale în cauză, că atractivitatea capitalurilor străine fusese consolidată, astfel încât denaturarea situației financiare a reclamantei fusese importantă, și că, în orice caz, aceasta din urmă nu făcuse dovada contrară în acest sens.
42 Pe de altă parte, reclamanta nu ar furniza niciun temei care să justifice motivul pentru care criteriul de referință ar trebui să fie cifra sa de afaceri sau pentru care examinarea denaturării ar trebui să fie limitată la perioada de anchetă, trecând în același timp sub tăcere situația sa financiară generală, în opoziție cu costurile sale de producție sau cu cifra sa de afaceri.
43 În sfârșit, Comisia nu înțelege cum ar fi putut aplica cu rea‑credință noțiunea de „denaturare importantă” atunci când a concluzionat că, în considerarea vacanței fiscale de doi ani și a impozitării la 50 % din cota normală timp de trei ani de care a beneficiat, asociate unui avantaj fiscal permanent și pe durată nedeterminată, reclamanta nu demonstrase că costurile sale de producție sau situația sa financiară nu au făcut obiectul unei denaturări importante determinate de măsurile în discuție.
44 În observațiile scrise privind concluziile care trebuie deduse din hotărârea pronunțată în recurs pentru soluționarea litigiului, reclamanta își menține pretențiile formulate în cererea introductivă.
45 În observațiile scrise privind concluziile care trebuie deduse din hotărârea pronunțată în recurs pentru soluționarea litigiului, Comisia apreciază, în ceea ce privește al doilea aspect al primului motiv, că părțile au dezbătut pe larg acest aspect în observațiile scrise în fața Tribunalului, precum și în ședință.
46 În observațiile scrise privind concluziile care trebuie deduse din hotărârea pronunțată în recurs pentru soluționarea litigiului, intervenienta arată că puteau fi coroborate cele două avantaje fiscale în cauză, permițând reclamantei să își reducă cota de impozitare la 14 % în perioada de anchetă, în timp ce cota normală a impozitului pe profit în China era de 25 %, și contestă poziția reclamantei potrivit căreia aceste avantaje nu pot fi considerate importante.
47 Intervenienta invocă în acest sens reorganizarea societară a reclamantei și motivele sale, precum și majorarea volumului importurilor de sticlă solară originară din China și cota de piață a reclamantei.
48 Intervenienta susține de asemenea că, în lipsa avantajelor fiscale în cauză, reclamanta nu ar fi putut să absoarbă, având în vedere marjele reținute, măsurile antidumping care au fost luate în privința sa și nici nu ar fi putut să intre atât de rapid și de semnificativ pe piața Uniunii, respingând în același timp relevanța părții din respectivele avantaje în totalul costurilor sale de producție și al cifrei sale de afaceri.
49 Cu titlu introductiv, trebuie arătat că, potrivit articolului 2 alineatul (7) litera (a) din regulamentul de bază [devenit articolul 2 alineatul (7) litera (a) din Regulamentul 2016/1036], în cazul importurilor care provin din țări care nu au economie de piață, prin derogare de la normele prevăzute la alineatele (1)-(6) ale aceluiași articol, valoarea normală se stabilește, în principiu, pe baza prețului sau a valorii construite într‑o țară terță care are economie de piață.
50 Articolul 2 alineatul (7) litera (a) din regulamentul de bază urmărește evitarea luării în considerare a prețurilor și a costurilor aplicate în țările care nu au economie de piață, dacă acești parametri nu reprezintă rezultanta normală a forțelor care se exercită asupra pieței (a se vedea Hotărârea din 19 iulie 2012, Consiliul/Zhejiang Xinan Chemical Industrial Group, C‑337/09 P, EU:C:2012:471, punctul 66 și jurisprudența citată).
51 Cu toate acestea, în temeiul articolului 2 alineatul (7) litera (b) din regulamentul de bază, în cazul anchetelor antidumping privind importurile care provin în special din China, valoarea normală se stabilește în conformitate cu articolul 2 alineatele (1)-(6) din regulamentul de bază [devenit articolul 2 alineatele (1)-(6) din Regulamentul 2016/1036] în cazul în care se stabilește, pe baza unor cereri documentate corespunzător prezentate de unul sau de mai mulți producători care fac obiectul anchetei și în conformitate cu criteriile și cu procedurile prevăzute la articolul 2 alineatul (7) litera (c) din acest regulament, că, în cazul acestui producător sau al acestor producători, prevalează condițiile economiei de piață în ceea ce privește fabricarea și vânzarea produsului similar respectiv (Hotărârea din 19 iulie 2012, Consiliul/Zhejiang Xinan Chemical Industrial Group, C‑337/09 P, EU:C:2012:471, punctul 67).
52 Astfel, pe de o parte, unui producător care urmărește să beneficieze de statutul de SEP îi revine obligația de a prezenta o cerere documentată corespunzător în acest sens și, pe de altă parte, Comisiei îi revine sarcina de a aprecia dacă elementele furnizate de producătorul respectiv sunt suficiente pentru a demonstra îndeplinirea criteriilor menționate la articolul 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul de bază. În acest context, instanța Uniunii verifică, după caz, dacă această apreciere este viciată de o eroare vădită [a se vedea în acest sens Hotărârea din 2 februarie 2012, Brosmann Footwear (HK) și alții/Consiliul, C‑249/10 P, EU:C:2012:53, punctul 32, și Hotărârea din 19 iulie 2012, Consiliul/Zhejiang Xinan Chemical Industrial Group, C‑337/09 P, EU:C:2012:471, punctul 70].
53 Cerința unei interpretări stricte a excepției prevăzute la articolul 2 alineatul (7) literele (b) și (c) din regulamentul de bază nu poate permite instituțiilor să interpreteze și să aplice această dispoziție într‑un mod incompatibil cu textul și cu finalitatea acesteia (Hotărârea din 19 iulie 2012, Consiliul/Zhejiang Xinan Chemical Industrial Group, C‑337/09 P, EU:C:2012:471, punctul 93).
54 În această privință, trebuie amintit că, potrivit textului articolului 2 alineatul (7) litera (b) din regulamentul de bază, criteriul în raport cu care se examinează temeinicia unei cereri introductive prezentate de un producător care urmărește să beneficieze de statutul de SEP este acela al stabilirii dacă prevalează condițiile unei economii de piață „în ceea ce privește fabricarea și vânzarea produsului similar respectiv”.
55 Din articolul 2 alineatul (7) litera (b) din regulamentul de bază reiese că criteriile prevăzute la articolul 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul menționat, la care se referă cererile formulate de producători, în raport cu care Comisia este obligată să le evalueze, privesc „fabricarea și vânzarea produsului similar respectiv”. Această precizare se înscrie, din punct de vedere contextual, în cadrul articolului 2 din regulamentul de bază, care stabilește normele referitoare la calcularea valorii normale, și anume a prețului comparabil, practicat în cadrul unor operațiuni comerciale normale, pentru produsul similar în țara exportatoare.
56 În special, potrivit articolului 2 alineatele (1) și (3) din regulamentul de bază, valoarea normală se stabilește de obicei pe baza prețurilor plătite sau care urmează să fie plătite, în cadrul operațiunilor comerciale normale, de cumpărători independenți din țara exportatoare. În cazul în care nu se efectuează nicio vânzare a produsului similar în cadrul operațiunilor comerciale normale sau în cazul în care aceste vânzări sunt insuficiente sau, din cauza situației speciale a pieței, astfel de vânzări nu permit o comparație valabilă, această valoare se calculează pe baza costului de producție din țara de origine, la care se adaugă o sumă rezonabilă pentru costurile de vânzare, cheltuielile administrative și alte costuri generale și o marjă de profit rezonabilă. În această privință, din articolul 2 alineatele (4)-(6) din regulamentul de bază reiese că aplicarea fidelă a acestor noțiuni depinde de problema dacă elementele contabile rezultate din registrele producătorului în cauză pe care se va întemeia Comisia reflectă din principiu valorile pieței și vor permite astfel un calcul al valorii normale în conformitate cu obiectivele unei anchete antidumping.
57 Toate criteriile stabilite de legiuitorul Uniunii, care își exercită marja de apreciere, la articolul 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul de bază exprimă voința de a verifica dacă operatorul care a solicitat să beneficieze de statutul de SEP funcționează, în ceea ce privește producția și vânzarea produsului similar respectiv, în conformitate cu principii care permit un calcul al valorii normale.
58 În acest context, al treilea criteriu stabilit la articolul 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul de bază, singurul considerat a fi neîndeplinit în speță, impune ca „costurile de producție și situația financiară ale întreprinderilor [să] nu [facă] obiectul niciunei denaturări importante, determinate de vechiul sistem de economie planificată, mai ales în ceea ce privește amortizarea activelor, alte reduceri de valoare, barter sau plăți sub formă de compensare de datorii”.
59 În această privință, trebuie să se observe că condiția menționată la punctul 58 de mai sus se referă la costurile de producție și la situația financiară a întreprinderii din perspectiva anumitor parametri care au o legătură directă cu metodele de calcul al valorii normale prevăzute la articolul 2 alineatele (1)-(6) din regulamentul de bază. Acești parametri sunt mai ales amortizarea activelor, alte reduceri de valoare, barter și plăți sub formă de compensare de datorii. Desigur, această enunțare este cu titlu indicativ, astfel cum demonstrează utilizarea adverbului „mai ales”. Totuși, utilizarea acestui termen nu are nici ca obiect, nici ca efect să permită Comisiei să respingă o cerere de acordare a beneficiului statutului de SEP pe baza unor împrejurări care, chiar dacă sunt în legătură cu situația financiară a întreprinderii în sens larg, nu implică în mod automat o denaturare – care trebuie, în plus, să fie „importantă” – a unuia sau a mai mulți factori prin care se stabilesc elementele referitoare la fabricarea și la vânzarea produsului similar respectiv [a se vedea prin analogie, în ceea ce privește articolul 2 alineatul (7) litera (c) prima liniuță din regulamentul de bază, Hotărârea din 19 iulie 2012, Consiliul/Zhejiang Xinan Chemical Industrial Group, C‑337/09 P, EU:C:2012:471, punctele 78-82].
60 În consecință, în ceea ce privește măsurile care se referă la situația financiară a întreprinderii din punct de vedere general și, din acest motiv, sunt doar susceptibile să denatureze într‑o măsură importantă această situație cu privire la producția sau la vânzarea produsului similar respectiv, Comisiei îi revine sarcina de a aprecia, din perspectiva elementelor prezentate în cadrul procedurii administrative, dacă aceste măsuri se află într‑adevăr la originea unei asemenea denaturări.
61 Astfel, pe de o parte, articolul 2 alineatul (7) litera (c) a treia liniuță din regulamentul de bază se referă la costuri de producție și la o situație financiară care „nu fac” obiectul niciunei denaturări importante, iar nu care „nu pot” face obiectul unei asemenea denaturări. Pe de altă parte, caracterul „important” al denaturării în discuție trebuie evaluat în raport cu finalitatea acestei dispoziții, care urmărește să garanteze că elementele referitoare la costurile de producție și la situația financiară a întreprinderii nu sunt denaturate astfel încât eventuala aplicare a articolului 2 alineatele (1)-(6) din regulamentul de bază ar conduce la rezultate artificiale care să repună în discuție obiectivele unei anchete antidumping (a se vedea prin analogie Hotărârea din 19 iulie 2012, Consiliul/Zhejiang Xinan Chemical Industrial Group, C‑337/09 P, EU:C:2012:471, punctul 82).
62 În speță, acordarea statutului de SEP a fost refuzată reclamantei de Comisie numai pentru motivul că nu a dovedit că îndeplinea criteriul prevăzut la articolul 2 alineatul (7) litera (c) a treia liniuță din regulamentul de bază.
63 În special, pe de o parte, Comisia a apreciat în scrisoarea din 22 august 2013 că reclamanta beneficiase de diferite avantaje fiscale legate de impozitul pe profit, și anume:
„– […] un regim fiscal [care] permite societăților cu participare străină să beneficieze de o scutire fiscală totală de [impozitul pe profit] (0 %) timp de doi ani și să beneficieze de o reducere de 50 % din cuantumul [acestui impozit] în următorii trei ani, cu alte cuvinte de o cotă de 12,5 % în locul cotei normale de 25 %;
– un regim fiscal denumit «al întreprinderilor de înaltă tehnologie», în temeiul căruia societatea este supusă unei cote a impozitului pe profit reduse la 15 % în locul cotei normale de 25 %. Această cotă de impozitare preferențială constituie o subvenție adaptabilă aproape permanent care ar putea urmări de asemenea atragerea de investiții la cote reduse, denaturând astfel concurența.”
64 Comisia a dedus de aici că „cotele de impozitare reduse aduceau avantaje financiare semnificative”, astfel încât reclamanta „nu a reușit să demonstreze că costurile sale de producție și situația sa financiară nu generau denaturări determinate de vechiul sistem de economie planificată”. Comisia a amintit că „regimul fiscal denumit al «întreprinderilor de înaltă tehnologie» a fost analizat recent în cauza Solar Panels și considerat că reprezintă un motiv suficient pentru a refuza acordarea statutului de SEP”.
65 Pe de altă parte, în scrisoarea din 13 septembrie 2013, prin care Comisia a comunicat reclamantei decizia sa finală cu privire la cererea de acordare a statutului de SEP ca răspuns la observațiile sale cu privire la scrisoarea din 22 august 2013, Comisia a emis în special următoarele considerații:
„Aplicarea unui regim de cotă de impozitare preferențial modifică valoarea profiturilor înainte de impozitare pe care societatea trebuie să le obțină pentru a fi atractivă pentru investitori. Avantajul absolut conferit în perioada de anchetă nu este în mod necesar un criteriu decisiv pentru a aprecia importanța denaturării în raport cu natura avantajului. Dimpotrivă, această apreciere trebuie să privească impactul de ansamblu al măsurii asupra situației economice și financiare a societății pentru o anumită perioadă.
În această privință, trebuie amintit că [reclamantei] i se putea aplica cota redusă de impozitare (14,01 %) din moment ce putea cumula regimul fiscal al întreprinderilor de înaltă tehnologie cu un alt regim, mai precis programul «Two Free 3 Halve». Efectul combinat al acestora a fost o cotă semnificativ redusă față de cota normală (25 %) care putea în special să urmărească obiectivul de atragere a capitalurilor la cote reduse și să afecteze astfel situația financiară și economică de ansamblu a societății.
[…]
În final, susțineți că aprecierea Comisiei potrivit căreia regimul fiscal este adaptabil aproape permanent este nefondată. Argumentele dumneavoastră potrivit cărora cele două regimuri fiscale sunt limitate în timp au fost luate în considerare în mod corespunzător. Cu toate acestea, faptul că aceste două regimuri fiscale nu ar avea un caracter permanent nu poate să repună în discuție faptul […] că au vizat să afecteze situația economică și financiară a întreprinderii.”
66 În această privință, este necesar să se arate că Comisia și‑a întemeiat concluzia referitoare la condiția prevăzută la articolul 2 alineatul (7) litera (c) a treia liniuță din regulamentul de bază pe elemente care privesc un alt criteriu decât cele care sunt prevăzute de această dispoziție (a se vedea punctul 58 de mai sus). Așadar, din scrisorile din 22 august și din 13 septembrie 2013 rezultă că aceasta s‑a întemeiat, pe de o parte, pe avantajul fiscal pe care îl aduc în general cotele reduse de impozitare de care beneficiază reclamanta și, pe de altă parte, pe faptul că un asemenea avantaj ar putea atrage investitori la capitalul reclamantei. Astfel, Comisia pare să fi înlăturat argumentul reclamantei întemeiat pe faptul că amploarea avantajului în discuție ar fi in concreto neglijabilă, insistând asupra a ceea ce aceasta numește „impactul de ansamblu” al măsurii în cauză, care constă în posibilitatea de „a atrage capitaluri la cote reduse”.
67 Or, trebuie să se constate că aceste motive vizează cel mult situația financiară a întreprinderii dintr‑un punct de vedere eminamente abstract, fără legătură cu elementele menționate în mod explicit la articolul 2 alineatul (7) litera (c) a treia liniuță din regulamentul de bază sau cu alte elemente referitoare la fabricarea și la vânzarea produsului similar respectiv, a căror denaturare importantă rezultată din avantajul în litigiu ar repune în discuție posibilitatea de a calcula în mod valabil valoarea normală în conformitate cu articolul 2 alineatele (1)-(6) din regulamentul de bază.
68 Astfel, în primul rând, un regim de impozit pe profit privește tratamentul fiscal al beneficiilor realizate în cadrul unui anumit exercițiu. Prin urmare, acesta nu are nici ca obiect, nici ca efect influențarea valorii sau a ratei înseși a acestor beneficii sau a altor elemente, în calitate de componente ale valorii normale pe care Comisia este chemată să o calculeze în conformitate cu articolul 2 alineatele (1)-(6) din regulamentul de bază pentru nevoile unei anchete antidumping. În consecință, referința generală a Comisiei la „impactul de ansamblu” al măsurilor în cauză asupra situației financiare a reclamantei nu are, ca atare și fără nicio altă explicație, relevanță în vederea aplicării articolului 2 alineatul (7) litera (c) a treia liniuță din regulamentul de bază.
69 În al doilea rând, o analiză similară se impune în privința aprecierilor Comisiei referitoare la „atractivitatea” reclamantei în calitate de destinatar al unor capitaluri de investiții. În special, trebuie să se constate că, având în vedere modul de redactare a articolului 2 alineatul (7) litera (c) a treia liniuță din regulamentul de bază, simpla posibilitate ca un regim de impozitare preferențial să atragă investitori la capitalul unei întreprinderi nu este suficientă pentru a se considera că situația financiară a acesteia „face” în mod efectiv obiectul unei denaturări importante. În plus, contrar celor sugerate de Comisie, decizia de a investi în capitalul unei societăți nu se ia la o anumită „cotă”, astfel încât „obiectivul de atragere a capitalurilor la cote reduse” invocat de această instituție rămâne o apreciere greu de înțeles. În mod corelativ, indiferent de situație, faptul ca un investitor să își aloce fondurile pentru cumpărarea de participații la capitalul reclamantei este, prin natura sa, fără o legătură evidentă cu o denaturare a situației financiare a acesteia dintr‑o perspectivă care ține de finalitatea articolului 2 alineatul (7) litera (c) a treia liniuță din regulamentul de bază (a se vedea punctele 59-61 de mai sus). Astfel, Comisia nu se poate întemeia pe simple presupuneri pentru a prezuma efectele semnificative ale acesteia, demne de a fi calificate drept „denaturare importantă”, și astfel pentru a înlătura elementele prezentate de reclamantă care urmăresc să conteste caracterul important al denaturării de care aceasta a beneficiat eventual.
70 Acest lucru este valabil cu atât mai mult atunci când, precum în cazul reclamantei, producătorul stabilește, având în vedere valoarea absolută redusă reprezentată de stimulentele fiscale asupra cifrei sale de afaceri și asupra tuturor costurilor sale de producție, autonomia economică și financiară a acesteia pe piața în cauză în raport cu măsurile vizate într‑o anumită perioadă, respectiv perioada de anchetă.
71 Astfel, trebuie să se arate că cifra de afaceri a unei întreprinderi este un indicator pertinent al puterii sale economice și financiare pe baza căruia aceasta își realizează profitul. Prin urmare, prin faptul că a indicat că denaturările în cauză reprezentau 1,14 % din cifra sa de afaceri, reclamanta a prezentat efectiv un element în principiu fiabil și pertinent referitor la impactul de ansamblu al măsurii fiscale examinate asupra situației sale financiare.
72 În aceste condiții, Comisiei îi revenea cel puțin sarcina de a explica legătura dintre alegerea de a investi în capitalul reclamantei, motivată eventual de un regim de impozitare avantajos, pe de o parte, și denaturarea situației financiare a acesteia, pe de altă parte, nu în mod general și teoretic, ci din perspectiva obiectivului urmărit de articolul 2 alineatul (7) litera (c) a treia liniuță din regulamentul de bază (a se vedea punctele 49-61 de mai sus).
73 O asemenea apreciere este confirmată de faptul că, pentru a înlătura elementele prezentate de reclamantă, Comisia a făcut trimitere în mod expres la analiza sa privind unul dintre regimurile fiscale vizate în cadrul cauzei „Solar Panels” și a considerat că această analiză era suficientă pentru a se refuza reclamantei acordarea statutului de SEP. Or, potrivit articolului 2 alineatul (7) litera (b) din regulamentul de bază, statutul de SEP se apreciază din perspectiva condițiilor economice în care fiecare producător care face obiectul anchetei își desfășoară activitatea [a se vedea în acest sens Hotărârea din 2 februarie 2012, Brosmann Footwear (HK) și alții/Consiliul, C‑249/10 P, EU:C:2012:53, punctul 38].
74 Din aprecierile care precedă rezultă că motivele pe care s‑a întemeiat Comisia pentru a respinge cererea reclamantei de acordare a beneficiului statutului de SEP sunt afectate de o eroare vădită de apreciere, astfel încât al doilea aspect al primului motiv este întemeiat. Prin urmare, este necesar să se anuleze regulamentul atacat fără să fie necesară pronunțarea cu privire la primul aspect al primului motiv, precum și cu privire la celelalte motive invocate.
Cu privire la cheltuielile de judecată
75 Conform articolului 219 din Regulamentul de procedură, în deciziile Tribunalului pronunțate după anulare și trimitere spre rejudecare, acesta se pronunță atât asupra cheltuielilor de judecată privitoare la procedurile desfășurate în fața sa, cât și asupra celor privitoare la procedura de recurs în fața Curții. Întrucât, în hotărârea pronunțată în recurs, Curtea a dispus soluționarea odată cu fondul a cererii privind cheltuielile de judecată efectuate de reclamantă, de Comisie și de intervenientă, este de competența Tribunalului să se pronunțe, în cadrul prezentei hotărâri, asupra tuturor cheltuielilor de judecată aferente procedurilor desfășurate în fața sa, inclusiv procedura în primă instanță, precum și asupra cheltuielilor de judecată aferente procedurii de recurs în cauza C‑301/16 P.
76 Potrivit articolului 134 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată.
77 Pe de altă parte, potrivit articolului 134 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, în cazul în care mai multe părți cad în pretenții, Tribunalul decide asupra repartizării cheltuielilor de judecată.
78 În speță, Comisia a căzut în pretenții în cadrul procedurii în primă instanță, iar reclamanta a căzut în pretenții în cadrul procedurii de recurs. Cu toate acestea, întrucât Comisia și intervenienta au căzut în pretenții în cele din urmă în fața Tribunalului în procedura după trimitere, se impune obligarea Comisiei la suportarea propriilor cheltuieli de judecată, precum și a celor efectuate de reclamantă, cu excluderea celor aferente intervenției. Intervenienta suportă, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, cheltuielile de judecată efectuate de reclamantă în legătură cu intervenția sa.
Pentru aceste motive,
TRIBUNALUL (Camera a cincea)
declară și hotărăște:
1) Anulează Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 470/2014 al Comisiei din 13 mai 2014 de instituire a unei taxe antidumping definitive și de percepere definitivă a taxei provizorii instituite la importurile de sticlă solară originară din Republica Populară Chineză.
2) Comisia Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată efectuate de Xinyi PV Products (Anhui) Holdings Ltd, cu excluderea celor care au legătură cu intervenția.
3) GMB Glasmanufaktur Brandenburg GmbH suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată efectuate de Xinyi PV Products (Anhui) Holdings în legătură cu intervenția sa.
Gratsias | Labucka | Ulloa Rubio |
Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 24 septembrie 2019.
Semnături