HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE (Camera a doua)
26 iunie 2008
Cauza F‑54/07
Anne Joseph
împotriva
Comisiei Comunităților Europene
„Funcție publică – Agenți contractuali – Tardivitatea acțiunii – Caz fortuit – Recrutare – Articolele 3a, 3b și 85 din RAA – Durata contractului – Decizia Comisiei din 28 aprilie 2004 privind durata maximă pentru care se recurge la personal nepermanent în serviciile Comisiei – Articolul 12 din DGA privind procedurile care reglementează angajarea și utilizarea agenților contractuali la Comisie – Egalitate de tratament”
Obiectul: Acțiune formulată în temeiul articolelor 236 CE și 152 EA, prin care doamna Joseph solicită, în special și în esență, anularea deciziei autorității abilitate să încheie contracte de muncă prin care se stabilește la cincisprezece luni, și nu la trei ani, durata contractului său de agent contractual, semnat la 20 iulie 2006 și în vigoare din 16 octombrie 2006, precum și, în măsura în care este necesar, anularea deciziei explicite de respingere a reclamației doamnei Joseph din 13 februarie 2007
Decizia: Respinge acțiunea. Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată.
Sumarul hotărârii
1. Funcționari – Agenți contractuali – Recrutare
[Regimul aplicabil celorlalți agenți, art. 3a și art. 85 alin. (1)]
2. Funcționari – Agenți contractuali – Recrutare
[Regimul aplicabil celorlalți agenți, art. 3a, art. 82 alin. (6) și art. 85 alin. (1)]
3. Funcționari – Agenți contractuali – Egalitate de tratament
[Regimul aplicabil celorlalți agenți, art. 3a, art. 82 alin. (5) și (6) și art. 85 alin. (1)]
4. Funcționari – Agenți contractuali – Încadrare
(Regimul aplicabil celorlalți agenți, art. 3a)
1. Prin impunerea, în temeiul articolului 85 alineatul (1) din Regimul aplicabil celorlalți agenți, a unei limite maxime de cinci ani, atât pentru încheierea, cât și pentru reînnoirea contractelor agenților contractuali, legiuitorul nu a interzis totuși instituțiilor încheierea sau reînnoirea acestui tip de contracte pentru o durată mai scurtă, în temeiul articolului 3a din regimul menționat, în măsura în care durata minimă prevăzută la articolul 85 alineatul (1) din acest regim este respectată. Totuși, o instituție nu poate restrânge în mod general și abstract, în speță, pe calea unor dispoziții generale de punere în aplicare sau a unei decizii interne de aplicabilitate generală, durata maximă posibilă de angajare a agenților contractuali, astfel cum a fost stabilită chiar de către legiuitor, fără a încălca dispozițiile articolului 85 alineatul (1).
(a se vedea punctele 68, 69, 91 și 92)
2. Prin prevederea unei durate totale maxime de trei ani pentru încheierea sau pentru reînnoirea unui contract de agent contractual în sensul articolului 3a din Regimul aplicabil celorlalți agenți, numai în ipoteza în care agentul menționat nu a făcut obiectul probelor de selecție prevăzute la articolul 5 din Dispozițiile generale de punere în aplicare privitoare la procedurile care reglementează angajarea și raporturile de muncă ale agenților contractuali în cadrul Comisiei, aceasta nu a încălcat pragurile inferior și superior stabilite la articolul 85 alineatul (1) din regimul menționat. Astfel, utilizând abilitarea acordată instituțiilor prin articolul 82 alineatul (6) din regim în vederea adoptării normelor ce reglementează procedurile de recrutare a agenților contractuali prin dispoziții generale de punere în aplicare, Comisia a prevăzut, la articolele 11 și 12 din Dispozițiile generale de punere în aplicare, posibilitatea de a angaja, în temeiul articolului 3a sau al articolului 3b din regim, în perioada tranzitorie 1 noiembrie 2004-1 mai 2007, agenți contractuali care nu au făcut obiectul procedurilor de selecție prevăzute la articolele 5 sau 8 din aceleași dispoziții generale. Rămânând în limitele competenței sale în temeiul articolului 82 alineatul (6) menționat, Comisia poate în mod valabil să țină seama de acest regim tranzitoriu de scurtă durată în special în scopul stabilirii duratei maxime posibile a contractelor agenților contractuali în sensul articolului 3a din regim, încheiate în temeiul articolului 12 alineatul (1) din Dispozițiile generale de punere în aplicare.
(a se vedea punctele 74, 75 și 94)
3. Deși, potrivit articolului 85 alineatul (1) din Regimul aplicabil celorlalți agenți, contractul agenților contractuali vizați la articolul 3a din acest regim poate fi încheiat pe o durată determinată de minimum trei luni și de maximum trei ani, iar articolul 12 alineatul (1a) din Dispozițiile generale de punere în aplicare privitoare la procedurile care reglementează angajarea și raporturile de muncă ale agenților contractuali în cadrul Comisiei restrânge durata autorizată a contractelor agenților contractuali care nu au participat la procedurile de selecție prevăzute la articolele 5 sau 8 din Dispozițiile generale de punere în aplicare menționate, această diferență de tratament este justificată prin intenția instituției de a permite agenților deja recrutați în cadrul acesteia fără a li se aplica „regula celor șase ani” și al căror contract este reînnoit să participe în mod util la procedurile de selecție organizate de Oficiul Comunităților Europene pentru Selecția Personalului (EPSO), fiind clar că durata totală a contractului inițial și a contractului reînnoit nu poate depăși trei ani, oricare ar fi situația. Astfel, agenții contractuali cărora le‑a fost propus un prim contract și cei al căror contract este reînnoit nu sunt în situații comparabile, astfel încât aceștia pot face obiectul unui tratament diferențiat în raport cu durata contractelor de angajare.
Pe de altă parte, lipsa unei distincții cu privire la determinarea duratei contractelor vizate, în articolul 85 alineatul (1) din Regimul aplicabil celorlalți agenți, după cum funcționarul interesat a fost admis sau nu a fost admis în urma probelor de selecție organizate în vederea recrutării sale ca agent contractual nu poate afecta validitatea articolului 12 alineatul (1a) din dispozițiile generale de punere în aplicare menționate. Astfel, întrucât chiar Regimul aplicabil celorlalți agenți prevede la articolul 82 alineatul (5) posibilitatea de a organiza astfel de proceduri de selecție, persoanele care au fost admise în urma probelor de selecție nu se găsesc într‑o situație comparabilă cu cea a persoanelor care nu au participat la procedurile menționate. În plus, Comisia dispune de o largă putere de apreciere pentru stabilirea normelor generale ce reglementează procedurile de recrutare a agenților contractuali în conformitate cu articolul 82 alineatul (6) din regim și, în special, pentru aplicarea articolului 85 alineatul (1) din regim în ce privește stabilirea duratei contractelor agenților contractuali în limitele indicate în acestea.
(a se vedea punctele 79-81)
4. Potrivit articolului 3a alineatul (1) din Regimul aplicabil celorlalți agenți, agentul contractual angajat „într‑o instituție” este angajat „în vederea îndeplinirii unor sarcini manuale sau de sprijin administrativ” [potrivit dispozițiilor de la litera (a)], pe când această restricție nu există „în reprezentanțele și în delegațiile instituțiilor comunitare” [potrivit dispozițiilor de la litera (d)]. Astfel, atribuirea de sarcini esențiale unui agent contractual recrutat în temeiul articolului 3a din regimul menționat și care trebuie să își exercite funcțiile în cadrul unei delegații a unei instituții, în special atunci când funcționarul interesat a fost încadrat în grupa de funcții superioară, ar trebui să fie mai puțin excepțională decât în cazul unui agent contractual angajat în cadrul unei instituții. Totuși, simpla împrejurare că agentul vizat a fost încadrat în grupa de funcții IV nu este suficient pentru a concluziona că sarcinile pe care acesta le îndeplinește sunt esențiale. În lipsa oricărei alte indicații, această problemă impune o examinare in concreto.
(a se vedea punctele 87 și 88)