Language of document : ECLI:EU:F:2008:86

ORDONANȚA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE (Camera a doua)

26 iunie 2008

Cauza F‑108/07

Bart Nijs

împotriva

Curții de Conturi a Comunităților Europene

„Funcție publică – Funcționari – Articolul 44 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul de procedură al Tribunalului de Primă Instanță – Expunere sumară a motivelor invocate în cererea introductivă – Lipsa reclamației prealabile – Inadmisibilitate vădită”

Obiectul: Acțiune formulată în temeiul articolelor 236 CE și 152 EA, prin care domnul Nijs solicită anularea deciziei Curții de Conturi de reînnoire a mandatului secretarului general al Curții de Conturi cu o perioadă de șase ani, începând de la 1 iulie 2007, și, cu titlu subsidiar, anularea deciziei din 8 decembrie 2006 a secretarului general menționat, în calitatea sa de autoritate împuternicită să facă numiri, de a nu îl promova pe domnul Nijs în cadrul exercițiului 2004, decizie adoptată ca urmare a Hotărârii Tribunalului de Primă Instanță din 3 octombrie 2006, Nijs/Curtea de Conturi (T‑171/05, RecFP, p. I‑A‑2‑195 și II‑A‑2‑999), precum și anularea deciziei autorității împuternicite să facă numiri din 12 iulie 2007 de respingere a reclamației acestuia

Decizia: Respinge acțiunea ca vădit inadmisibilă. Îl obligă pe domnul Nijs la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

Sumarul ordonanței

1.      Procedură – Admisibilitatea acțiunilor – Apreciere în raport cu normele în vigoare în momentul depunerii cererii introductive

(Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, art. 76)

2.      Procedură – Cerere de sesizare a instanței – Cerințe de formă

[Statutul Curții de Justiție, art. 19 al treilea paragraf și anexa I art. 7 alin. (1) și (3); Regulamentul de procedură al Tribunalului de Primă Instanță, art. 44 alin. (1) lit. (c)]

1.      Deși norma prevăzută la articolul 76 din Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, conform căreia Tribunalul poate, atunci când o acțiune este în mod vădit nefondată sau în mod vădit inadmisibilă, să o respingă prin ordonanță, este o normă de procedură aplicabilă ca atare, de la data intrării sale în vigoare, tuturor litigiilor aflate pe rolul Tribunalului, situația este diferită în ceea ce privește normele pe baza cărora Tribunalul poate, în aplicarea acestui articol, să considere o acțiune vădit inadmisibilă și care nu pot fi decât cele aplicabile la data introducerii acțiunii respective.

(a se vedea punctul 25)

Trimitere la:

Tribunalul Funcției Publice: 11 decembrie 2007, Martin Bermejo/Comisia, F‑60/07, nepublicată încă în Repertoriu, punctul 25

2.      În temeiul articolului 44 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, cererea introductivă trebuie să cuprindă, printre altele, obiectul litigiului și expunerea sumară a motivelor invocate. Aceste mențiuni trebuie să fie suficient de clare și de precise pentru a permite pârâtului să își pregătească apărarea, iar Tribunalului să se pronunțe asupra acțiunii, dacă este cazul, fără să se bazeze pe alte informații. În vederea garantării securității juridice și a bunei administrări a justiției, este necesar, pentru ca o acțiune să fie admisibilă, ca elementele esențiale de fapt și de drept pe care aceasta se întemeiază să rezulte, cel puțin în mod sumar, dar coerent și comprehensibil, din chiar textul cererii introductive.

Cu atât mai mult cu cât, potrivit articolului 7 alineatul (3) din anexa I la Statutul Curții de Justiție, faza scrisă a procedurii în fața Tribunalului Funcției Publice nu cuprinde, în principiu, decât un singur schimb de memorii, cu excepția cazului în care acest Tribunal hotărăște altfel. În plus, în temeiul articolului 19 al treilea paragraf din statutul menționat, aplicabil procedurii în fața Tribunalului Funcției Publice potrivit articolului 7 alineatul (1) din anexa I la același statut, funcționarul trebuie să fie reprezentat de un avocat. Rolul esențial al acestuia din urmă, în calitate de auxiliar al justiției, este tocmai de a formula o argumentație în drept suficient de comprehensibilă și de coerentă, care să stea la baza concluziilor din cererea introductivă, ținând seama tocmai de faptul că faza scrisă a procedurii în fața Tribunalului Funcției Publice nu cuprinde în principiu decât un singur schimb de memorii.

Nu poate îndeplini cerințele de claritate și de precizie impuse o cerere introductivă în care faptele sunt expuse în mod confuz și dezordonat, fără să se poată identifica în mod util de către cititor o legătură între acestea și o concluzie din cererea introductivă sau între acestea și unul dintre motivele formulate în susținerea cererii.

(a se vedea punctele 28-31)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: 28 aprilie 1993, De Hoe/Comisia, T‑85/92, Rec., p. II‑523, punctul 20; 21 mai 1999, Asia Motor France și alții/Comisia, T‑154/98, Rec., p. II‑1703, punctul 42; 15 iunie 1999, Ismeri Europa/Curtea de Conturi, T‑277/97, Rec., p. II‑1825, punctul 29