HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a treia)
11 iulie 2018(*)
„Trimitere preliminară – Cooperare în materie civilă și comercială – Regulamentul (CE) nr. 44/2001 – Competență judiciară – Articolul 5 punctul 1 litera (b) a doua liniuță – Competența instanței de la locul de executare a obligației – Loc de prestare a serviciilor – Contract de transport de mărfuri între două state membre – Traseu alcătuit din mai multe etape și efectuat cu diferite mijloace de transport”
În cauza C‑88/17,
având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Korkein oikeus (Curtea Supremă, Finlanda), prin decizia din 15 februarie 2017, primită de Curte la 17 februarie 2017, în procedura
Zurich Insurance plc,
Metso Minerals Oy
împotriva
Abnormal Load Services (International) Ltd,
CURTEA (Camera a treia),
compusă din domnul L. Bay Larsen, președinte de cameră, și domnii J. Malenovský, M. Safjan (raportor), D. Šváby și M. Vilaras, judecători,
avocat general: domnul E. Tanchev,
grefier: domnul A. Calot Escobar,
având în vedere procedura scrisă,
luând în considerare observațiile prezentate:
– pentru Abnormal Load Services (International) Ltd, de M. Komonen, asianajaja;
– pentru guvernul finlandez, de J. Heliskoski, în calitate de agent;
– pentru guvernul portughez, de L. Inez Fernandes, de M. Figueiredo și de P. Lacerda, în calitate de agenți;
– pentru guvernul elvețian, de M. Schöll, în calitate de agent;
– pentru Comisia Europeană, de P. Aalto și de M. Heller, în calitate de agenți,
după ascultarea concluziilor avocatului general în ședința din 10 aprilie 2018,
pronunță prezenta
Hotărâre
1 Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolului 5 punctul 1 litera (b) a doua liniuță din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială (JO 2001, L 12, p. 1, Ediție specială, 19/vol. 3, p. 74).
2 Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între Zurich Insurance plc, societate de asigurări cu sediul în Irlanda (denumită în continuare „Zurich”), și Metso Minerals Oy, societate de drept finlandez (denumită în continuare „Metso”), pe de o parte, și Abnormal Load Services (International) Ltd, societate cu sediul în Regatul Unit (denumită în continuare „ALS”), pe de altă parte, în legătură cu plata de daune interese pentru pierderea unei încărcături în timpul transportului acesteia efectuat de ALS.
Cadrul juridic
3 Considerentele (11) și (12) ale Regulamentului nr. 44/2001 au următorul cuprins:
„(11) Normele de competență trebuie să prezinte un mare grad de previzibilitate și să se întemeieze pe principiul conform căruia competența este determinată, în general, de domiciliul pârâtului și, astfel, trebuie să fie întotdeauna disponibilă, cu excepția câtorva situații bine definite în care materia litigiului sau autonomia părților justifică un alt factor de legătură. În cazul persoanelor juridice, domiciliul trebuie să fie definit în mod independent, în vederea ameliorării transparenței normelor comune și a evitării conflictelor de competență.
(12) În afară de instanța domiciliului pârâtului, trebuie să existe și alte instanțe autorizate în temeiul unei legături strânse între instanță și litigiu sau în scopul bunei administrări a justiției.”
4 Articolul 5 din acest regulament, care aparține secțiunii 2 din capitolul II din acesta, intitulată „Competențe speciale”, prevede la punctul 1:
„O persoană care are domiciliul pe teritoriul unui stat membru poate fi acționată în justiție într‑un alt stat membru:
1. (a) în materie contractuală, în fața instanțelor de la locul în care obligația care formează obiectul cererii a fost sau urmează a fi executată;
(b) în sensul aplicării prezentei dispoziții și în absența vreunei convenții contrare, locul de executare a obligației în cauză este:
– în cazul vânzării de mărfuri, locul dintr‑un stat membru unde, în temeiul contractului, au fost sau ar fi trebuit să fie livrate mărfurile;
– în cazul prestării de servicii, locul dintr‑un stat membru unde, în temeiul contractului, au fost sau ar fi trebuit să fie prestate serviciile;
(c) în cazul în care nu se aplică litera (b), se aplică litera (a).”
Litigiul principal și întrebarea preliminară
5 Metso, în calitate de expeditor, și ALS, în calitate de transportator, au încheiat un contract privind transportul unui concasor conic șenilat (denumit în continuare „concasorul”) de la Pori (Finlanda) la Sheffield (Regatul Unit).
6 Concasorul a fost transportat, mai întâi, pe platforma de încărcare a unui camion de la Pori până în portul Rauma (Finlanda), unde a fost descărcat și s‑a deplasat prin capacitatea proprie de propulsie mecanică până la bordul unei nave. Ulterior transportului maritim până în portul Hull (Regatul Unit), concasorul a coborât de la bordul navei, de asemenea prin capacitatea proprie de propulsie mecanică, și a fost încărcat într‑un al doilea camion. În sfârșit, concasorul a fost expediat de la Hull pe cale terestră, dar a dispărut înainte de a fi fost livrat destinatarului său la Sheffield.
7 Zurich a rambursat Metso valoarea concasorului, din care a dedus franșiza prevăzută de contractul de asigurare.
8 Prin acțiunea lor introdusă la Satakunnan käräjäoikeus (Tribunalul de Primă Instanță din Satakunta, Finlanda), Zurich și Metso au solicitat obligarea ALS la plata către acestea, cu titlu de daune interese, a cuantumului corespunzător valorii concasorului. ALS a solicitat constatarea inadmisibilității acțiunii pentru motivul necompetenței instanței sesizate.
9 Prin ordonanța din 5 aprilie 2012, Satakunnan käräjäoikeus (Tribunalul de Primă Instanță din Satakunta) s‑a declarat competent să soluționeze acest litigiu.
10 Prin hotărârea din 22 martie 2013, instanța menționată a obligat ALS la plata către Zurich și către Metso a cuantumului solicitat în acțiunea lor.
11 ALS a declarat apel împotriva acestei hotărâri la Vaasan hovioikeus (Curtea de Apel din Vaasa, Finlanda). Prin hotărârea din 30 martie 2015, această instanță a constatat necompetența instanțelor finlandeze, în temeiul articolului 5 punctul 1 din Regulamentul nr. 44/2001, de a soluționa litigiul menționat și a respins acțiunea ca inadmisibilă.
12 Zurich și Metso au formulat recurs împotriva hotărârii pronunțate de Vaasan hovioikeus (Curtea de Apel din Vaasa) la Korkein oikeus (Curtea Supremă, Finlanda). Această instanță consideră că, în situația de față, în care locurile de expediere și de livrare a concasorului prevăzute în contractul de transport de mărfuri sunt situate în două state membre diferite, este necesar să se examineze dacă articolul 5 punctul 1 litera (b) a doua liniuță din Regulamentul nr. 44/2001 trebuie interpretat în sensul că există doar un singur loc de prestare a serviciului de transport, și anume locul în care transportul se încheie sau în care mărfurile sunt livrate destinatarului, sau dacă contractul de transport în cauză are aceleași caracteristici ca și cel care a determinat pronunțarea Hotărârii din 9 iulie 2009, Rehder (C‑204/08, EU:C:2009:439), cu consecința că solicitantul ar avea posibilitatea de a alege între cel puțin două jurisdicții diferite.
13 În aceste condiții, Korkein oikeus (Curtea Supremă) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarea întrebare preliminară:
„Cum se determină locul sau locurile de prestare a unui serviciu, în sensul articolului 5 punctul 1 litera (b) a doua liniuță din Regulamentul nr. 44/2001, în situația în care este vorba despre un contract având ca obiect transportul de mărfuri între state membre, iar transportul este alcătuit din mai multe etape în care sunt utilizate mijloace de transport diferite?”
Cu privire la întrebarea preliminară
14 Prin intermediul întrebării formulate, instanța de trimitere urmărește să afle în esență dacă articolul 5 punctul 1 litera (b) a doua liniuță din Regulamentul nr. 44/2001 trebuie interpretat în sensul că, în cadrul unui contract privind transportul unei mărfi între state membre în mai multe etape și cu ajutorul diferitor moduri de transport, precum cel în discuție în cauza principală, atât locul de expediere, cât și locul de livrare a mărfii constituie locuri de prestare a serviciului de transport, în sensul acestei dispoziții.
15 În această privință, trebuie amintit că norma de competență specială în materie de prestări de servicii, prevăzută la articolul 5 punctul 1 litera (b) a doua liniuță din Regulamentul nr. 44/2001, desemnează ca fiind competentă instanța de la „locul dintr‑un stat membru unde, în temeiul contractului, au fost sau ar fi trebuit să fie prestate serviciile”.
16 În ceea ce privește determinarea „locului dintr‑un stat membru unde, în temeiul contractului, au fost sau ar fi trebuit să fie prestate serviciile”, Curtea a considerat că, în caz de pluralitate de locuri de prestare a serviciilor în state membre diferite, trebuie, în principiu, ca prin loc de executare să se înțeleagă locul care asigură legătura cea mai strânsă între contract și instanța competentă, iar legătura cea mai strânsă se află, în general, la locul prestării principale (a se vedea în acest sens Hotărârea din 11 martie 2010, Wood Floor Solutions Andreas Domberger, C‑19/09, EU:C:2010:137, punctul 33).
17 În privința aceleiași dispoziții, în legătură cu un zbor direct efectuat de cocontractantul pasagerului în cauză, Curtea, după ce a efectuat o analiză a serviciilor a căror furnizare corespundea executării obligațiilor care decurgeau dintr‑un contract de transport aerian de persoane, a concluzionat că singurele locuri care prezintă o legătură directă cu serviciile menționate, prestate în executarea obligațiilor legate de obiectul acestui contract, sunt locurile de plecare și de sosire a avionului (a se vedea în acest sens Hotărârea din 9 iulie 2009, Rehder, C‑204/08, EU:C:2009:439, punctele 40 și 41).
18 Curtea a dedus de aici că locul de plecare și locul de sosire a avionului trebuie să fie considerate, în egală măsură, drept locuri de prestare principală a serviciilor care fac obiectul contractului de transport aerian menționat, justificând competența de a judeca o cerere de compensații întemeiată pe acest contract de transport, la alegerea reclamantului, a instanței în circumscripția căreia se găsește locul de plecare sau locul de sosire a avionului, astfel cum aceste locuri sunt convenite în contractul respectiv (a se vedea în acest sens Hotărârea din 9 iulie 2009, Rehder, C‑204/08, EU:C:2009:439, punctele 43 și 47).
19 În speță, este necesar să se examineze dacă, în contextul unui contract de transport de mărfuri, precum cel în discuție în litigiul principal, trebuie să se considere drept loc de prestare a serviciilor, în sensul articolului 5 alineatul (1) litera (b) a doua liniuță din Regulamentul nr. 44/2001, care asigură o legătură strânsă între contractul de transport și instanța competentă, nu numai locul de livrare a mărfii, ci și locul de expediere a acesteia.
20 În această privință, astfel cum a arătat avocatul general la punctele 50-53 din concluzii, trebuie să se constate că, în cadrul unui contract de transport de mărfuri, locul de expediere a acestora prezintă o legătură strânsă cu serviciile principale care rezultă din contractul menționat.
21 Astfel, în cadrul unui transport de mărfuri, transportatorul trebuie să execute la locul de expediere o parte importantă a prestării de servicii convenite, și anume primirea mărfurilor, arimarea în mod corespunzător și, în general, protejarea acestora pentru a nu fi deteriorate.
22 Executarea incorectă a obligațiilor contractuale legate de locul de expediere a unei mărfi, cum ar fi printre altele obligația de arimare, este susceptibilă să determine o executare incorectă a obligațiilor contractuale la locul de destinație a transportului.
23 Rezultă că se impune să se considere drept loc de furnizare a prestației, în sensul articolului 5 alineatul (1) litera (b) a doua liniuță din Regulamentul nr. 44/2001, care asigură o legătură strânsă între contractul de transport și instanța competentă, nu numai locul de livrare, ci și locul de expediere a unei mărfi.
24 Această soluție respectă cerința de previzibilitate, întrucât permite atât reclamantului, cât și pârâtului să identifice instanțele locului de expediere și de livrare a mărfii, astfel cum sunt înscrise în contractul de transport, drept instanțe susceptibile să fie sesizate (a se vedea în acest sens Hotărârea din 4 septembrie 2014, Nickel & Goeldner Spedition, C‑157/13, EU:C:2014:2145, punctul 41).
25 Având în vedere considerațiile care precedă, articolul 5 punctul 1 litera (b) a doua liniuță din Regulamentul nr. 44/2001 trebuie interpretat în sensul că, în cadrul unui contract privind transportul unei mărfi între state membre în mai multe etape, cu escale, și cu ajutorul diferitor moduri de transport, precum cel în discuție în litigiul principal, atât locul de expediere, cât și locul de livrare a mărfii constituie locuri de prestare a serviciului de transport, în sensul acestei dispoziții.
Cu privire la cheltuielile de judecată
26 Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.
Pentru aceste motive, Curtea (Camera a treia) declară:
Articolul 5 punctul 1 litera (b) a doua liniuță din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială trebuie interpretat în sensul că, în cadrul unui contract privind transportul unei mărfi între state membre în mai multe etape, cu escale, și cu ajutorul diferitor moduri de transport, precum cel în discuție în litigiul principal, atât locul de expediere, cât și locul de livrare a mărfii constituie locuri de prestare a serviciului de transport, în sensul acestei dispoziții.
Semnături