HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE

A UNIUNII EUROPENE

(Camera a doua)

30 iunie 2015

Cauza F‑64/13

Z

împotriva

Curții de Justiție a Uniunii Europene

„Funcție publică – Funcționari – Raport de evaluare – Întocmire tardivă a raportului de evaluare – Acțiune în anulare – Acțiune în despăgubire”

Obiectul:      Acțiune introdusă în temeiul articolului 270 TFUE, aplicabil Tratatului CEEA în temeiul articolului 106a din acesta, prin care Z solicită, pe de o parte, anularea raportului de evaluare întocmit în privința sa pentru perioada cuprinsă între 1 ianuarie și 31 decembre 2008, precum și a deciziei de respingere a reclamației introduse împotriva raportului de evaluare menționat și, pe de altă parte, obligarea Curții de Justiție a Uniunii Europene la repararea prejudiciului moral pe care consideră că l‑a suferit

Decizia:      Respinge acțiunea. Z suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligată să suporte cheltuielile de judecată efectuate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene.

Sumarul hotărârii

1.      Funcționari – Evaluare – Existența unor divergențe între un funcționar și superiorul său ierarhic – Lipsa incidenței asupra capacității acestuia din urmă de a aprecia meritele persoanei interesate

(Statutul funcționarilor, art. 11a și 43)

2.      Funcționari – Drepturi și obligații – Libertatea de exprimare – Divulgare a faptelor care poate lăsa să se prezume existența unei activități nelegale sau a unei încălcări grave – Protecția funcționarului care a comunicat astfel de fapte – Întindere

[Statutul funcționarilor, art. 22a alin. (3)]

3.      Funcționari – Evaluare – Raport de evaluare – Întocmire – Dialog între evaluator și funcționarul evaluat – Necesitatea unui contact direct

(Statutul funcționarilor, art. 43)

4.      Curtea de Justiție a Uniunii Europene – Obligația de independență a judecătorilor din cadrul instanțelor Uniunii – Conținut – Exercitarea funcțiilor privind administrarea internă a instituției – Admisibilitate

(art. 257 al patrulea paragraf TFUE; Statutul Curții de Justiție, art. 4 primul paragraf)

1.      Chiar dacă nu se poate exclude că divergențele dintre un funcționar și superiorul său ierarhic pot crea o anumită iritare a superiorului ierarhic, această eventualitate nu implică, prin ea însăși, că acesta nu mai este în măsură să aprecieze în mod obiectiv meritele persoanei interesate. În plus, nici chiar faptul că un agent a introdus o plângere pentru hărțuire împotriva funcționarului care urmează să îi aprecieze prestațiile profesionale nu poate, ca atare, în afara oricărei circumstanțe, să fie de natură să pună în discuție imparțialitatea persoanei vizate de plângere.

(a se vedea punctele 71 și 77)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: Hotărârea Combescot/Comisia, T‑249/04, EU:T:2007:261, punctul 71 și jurisprudența citată

Tribunalul Funcției Publice: Hotărârea Bogusz/Frontex, F‑5/12, EU:F:2013:75, punctul 76, și Hotărârea BY/AESA, F‑81/11, EU:F:2013:82, punctul 72

2.      Potrivit articolului 22a alineatul (3) din statut, funcționarul care își informează superiorii ierarhici în legătură cu fapte care pot lăsa să se prezume o activitate ilegală eventuală de care a luat cunoștință în exercitarea sau cu ocazia exercitării atribuțiilor sale nu suferă niciun prejudiciu din partea instituției, în măsura în care a acționat cu bună‑credință. Totuși, această dispoziție nu conferă agentului vizat protecție împotriva oricărei decizii care îl poate leza, ci numai împotriva deciziilor legate de denunțurile realizate de acesta.

(a se vedea punctul 74)

Trimitere la:

Tribunalul Funcției Publice: Hotărârea Menghi/ENISA, F‑2/09, EU:F:2010:12, punctul 139

3.      Un contact direct între evaluator și funcționarul evaluat este de natură să favorizeze un dialog deschis și detaliat, care să permită, pe de o parte, persoanelor interesate să măsoare cu exactitate natura, motivele și întinderea eventualelor lor divergențe și, pe de altă parte, să ajungă la o mai bună înțelegere reciprocă, cu atât mai mult într‑o situație în care este necesar să se remedieze o situație personală foarte degradată.

(a se vedea punctul 93)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: Hotărârea Ferrer de Moncada/Comisia, T‑16/03, EU:T:2004:283, punctul 45, și Hotărârea Lo Giudice/Comisia, T‑27/05, EU:T:2007:321, punctul 49

4.      Articolul 4 primul paragraf din Statutul Curții urmărește să asigure independența judecătorilor, atât în timpul exercitării atribuțiilor lor, cât și după încheierea acestora, în special în raport cu statele membre și cu celelalte instituții ale Uniunii. Totuși, nu se poate deduce din această dispoziție o imposibilitate a exercitării unor funcții privind administrarea internă a instituției. Astfel, exercitarea de către judecători a unor astfel de funcții nu aduce prejudicii independenței lor și permite să se asigure autonomia administrativă a instituției.

Astfel, atunci când decid cu privire la un litigiu dedus judecății Tribunalului Funcției Publice, membrii acestei instanțe acționează în calitatea lor de judecători și în condiții de deplină independență a exercitării funcțiilor lor, garantată atât de tratate, în special de articolul 257 al patrulea paragraf TFUE, cât și de Statutul Curții.

(a se vedea punctele 120 și 122)