Language of document :

Recurs introdus la 29 ianuarie 2019 de Credito Fondiario SpA împotriva Ordonanţei Tribunalului (Camera a opta) din 19 noiembrie 2018 în cauza T-661/16, Credito Fondiario/SRB

(Cauza C-69/19 P)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Recurentă: Credito Fondiario SpA (reprezentanți: F. Sciaudone, F. Iacovone, S. Frazzani, A. Neri, avocați)

Cealaltă parte din procedură: Comitetul unic de rezoluție

Intervenienți: Republica Italiană, Comisia Europeană

Concluziile recurentei

Anularea ordonanței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului;

Obligarea Comitetului unic de rezoluție la plata cheltuielilor de judecată din recurs și a celor aferente cauzei T-661/16;

Cu titlu subsidiar, anularea ordonanței atacate în măsura în care Tribunalul a obligat Credito Fondiario să suporte cheltuielile Comitetului unic de rezoluție și să se pronunțe în echitate cu privire la cheltuielile de procedură în primă instanță.

Motivele și principalele argumente

Recurenta apreciază că ordonanța atacată este afectată de numeroase erori, care constituie atât erori de drept, cât și erori de procedură.

Calificarea eronată a faptelor – Lipsa motivării

Tribunalul a calificat în mod nejustificat faptele în temeiul jurisprudenței potrivit căreia, în lipsa publicării sau a notificării, termenul de recurs începe de la momentul în care persoana interesată are cunoștință în mod exact despre conținutul și motivele actului în cauză, cu condiția să solicite textul integral într-un termen rezonabil.

Mai precis, Tribunalul a estimat în mod eronat că recurenta a luat cunoștință despre cele două decizii ale Comitetului unic de rezoluție prin intermediul a două comunicări ale Banca d’Italia din 3 mai și din 27 mai 2016. În plus, Tribunalul a apreciat în mod eronat că recurenta nu ar fi acționat într-un termen rezonabil pentru a obține cele două decizii ale Comitetului unic de rezoluție. Tribunalul nu a luat în considerare în mod adecvat contextul de insecuritate juridică. În consecință, Tribunalul a constatat în mod eronat tardivitatea acțiunii în lumina împrejurărilor speței.

Interpretarea și aplicarea eronată a jurisprudenței privind „termenul rezonabil”

Aprecierea Tribunalului potrivit căreia acțiunea este tardivă este viciată de asemenea de o eroare de interpretare (și, în consecință, de aplicarea eronată în speță) a jurisprudenței privind durata rezonabilă a termenului în care persoana interesată trebuie să acționeze pentru a obține decizia care urmează să fie atacată.

Încălcarea dreptului la apărare al recurentei – Încălcarea și aplicarea eronată ale articolului 126 din Regulamentul de procedură al Tribunalului

Deși Tribunalul a adoptat numeroase măsuri de cercetare judecătorească și măsuri de organizare a procedurii, nu a invitat părțile să prezinte observații cu privire la aspectul dacă acțiunea a fost introdusă în timp util. Tribunalul a examinat aspectul tardivității pentru prima oară în ordonanță și s-a întemeiat pe acest element pentru a respinge acțiunea, fără să fi dat părților, în special recurentei, posibilitatea de a-și invoca argumentele și de a discuta acest aspect.

În plus, Tribunalul a adoptat ordonanța în temeiul articolului 126 din Regulamentul de procedură, deși, din diferite motive, era evident că motivul de inadmisibilitate pe care este întemeiată ordonanța nu era vădit.

Astfel, Tribunalul a încălcat dreptul la apărare al recurentei.

Eroare de apreciere privind inadmisibilitatea cererii prezentate în temeiul articolului 277 TFUE

Întrucât Tribunalul a constatat în mod eronat că acțiunea în anulare este inadmisibilă, rezultă în mod automat că ordonanța este ilegală în măsura în care Tribunalul a constatat în aceasta inadmisibilitatea cererii recurentei prin care se urmărea obținerea constatării nelegalității Regulamentului 2015/631 . Astfel, Tribunalul a considerat că a doua cerere era în mod necesar un accesoriu al cererii principale de anulare și că, în consecință, inadmisibilitatea vădită a acțiunii în anulare conducea în mod automat la inadmisibilitatea vădită a cererii prin care se urmărea să se obțină constatarea nelegalității regulamentului 2015/63.

Eroare de apreciere privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată - Încălcarea și aplicarea eronată a articolelor 134 și 135 din Regulamentul de procedură

Cu titlu subsidiar, recurenta atacă ordonanța în măsura în care Tribunalul a obligat-o să suporte cheltuielile de judecată efectuate de Comitetul unic de rezoluție.

Potrivit recurentei, pentru motive de echitate, Tribunalul ar fi trebuit să aplice articolul 135 din Regulamentul de procedură și să compenseze cheltuielile de judecată în temeiul articolului 135 alineatul (1) din Regulamentul de procedură sau, dacă este cazul, să oblige Comitetul unic de rezoluție să suporte cel puțin o parte din cheltuielile de judecată ale recurentei, în temeiul articolului 135 alineatul (2) din Regulamentul de procedură.

____________

1 Regulamentul delegat (UE) 2015/63 din 21 octombrie 2014 de completare a Directivei 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește contribuțiile ex ante la mecanismele de finanțare a rezoluției (JO 2015, L 11, p. 44).