HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE
(Camera întâi)
28 septembrie 2011
Cauza F‑13/10
Carlo De Nicola
împotriva
Băncii Europene de Investiții (BEI)
„Funcție publică – Personalul Băncii Europene de Investiții – Evaluare – Promovare – Acțiune în despăgubire – Admisibilitate”
Obiectul: Acțiune introdusă în temeiul articolului 270 TFUE, precum și al articolului 41 din Regulamentul personalului BEI, prin care domnul De Nicola solicită în special, în primul rând, anularea deciziei din 23 septembrie 2009 a Comitetului de apel al Băncii Europene de Investiții, în al doilea rând, anularea raportului de evaluare pentru anul 2008, în al treilea rând, anularea deciziilor de promovare din 18 martie 2009, în al patrulea rând, anularea deciziei de refuz al promovării și, în al cincilea rând, obligarea Băncii la repararea prejudiciilor morale și materiale pe care consideră că le‑a suferit
Decizia: Respinge acțiunea. Reclamantul suportă propriile cheltuieli de judecată și jumătate din cheltuielile de judecată ale BEI. BEI suportă jumătate din propriile cheltuieli de judecată.
Sumarul hotărârii
1. Funcționari – Agenții Băncii Europene de Investiții – Acțiune – Concluzii îndreptate împotriva deciziei comitetului de apel – Admisibilitate – Efect
(Regulamentul personalului Băncii Europene de Investiții, art. 41)
2. Funcționari – Agenții Băncii Europene de Investiții – Acțiune – Acțiune îndreptată împotriva unui act cu aplicabilitate generală – Ghidul procedurii de evaluare – Inadmisibilitate
(Statutul funcționarilor, art. 90; Regulamentul personalului Băncii Europene de Investiții, art. 41)
3. Funcționari – Agenții Băncii Europene de Investiții – Acțiune – Termene – Cerința unui termen rezonabil – Punct de început al termenului
(Statutul funcționarilor, art. 90; Regulamentul personalului Băncii Europene de Investiții, art. 41)
4. Funcționari – Agenții Băncii Europene de Investiții – Acțiune – Acțiune îndreptată împotriva nedesemnării unui reprezentant în comisia de conciliere – Momentul de început al termenului
(Statutul funcționarilor, art. 90; Regulamentul personalului Băncii Europene de Investiții, art. 41)
5. Funcționari – Agenții Băncii Europene de Investiții – Acțiune – Aplicarea prin analogie a articolului 91 alineatul (1) din statut – Competență de fond
[Statutul funcționarilor, art. 91 alin. (1); Regulamentul personalului Băncii Europene de Investiții, art. 41]
6. Funcționari – Agenții Băncii Europene de Investiții – Acțiune – Acțiune în despăgubire – Admisibilitatea unei acțiuni precedate de o cerere de despăgubire prezentată comitetului de apel
(Statutul funcționarilor, art. 90 și 91; Regulamentul personalului Băncii Europene de Investiții, art. 41)
7. Funcționari – Acțiune – Acțiune în anulare neintrodusă în termene – Acțiune în despăgubire prin care se urmărește un rezultat identic – Inadmisibilitate
8. Funcționari – Agenții Băncii Europene de Investiții – Raport de evaluare anuală – Control jurisdicțional – Limite
(Statutul funcționarilor, art. 91)
1. Concluziile îndreptate împotriva deciziei Comitetului de apel instituit în cadrul Băncii Europene de Investiții în materie de evaluare a membrilor personalului nu au conținut autonom și au drept efect sesizarea instanței Uniunii în legătură cu raportul de evaluare împotriva căruia a fost introdusă o astfel de acțiune administrativă. Mai general, decizia comitetului de apel nu are conținut autonom în raport cu ansamblul deciziilor contestate în fața acestuia.
(a se vedea punctul 44)
Trimitere la:
Tribunalul Funcției Publice: 8 martie 2011, De Nicola/BEI, F‑59/09, punctul 131 și jurisprudența citată
2. Articolul 41 din Regulamentul personalului Băncii Europene de Investiții permite membrilor personalului numai să sesizeze instanțele Uniunii cu litigii de ordin individual. Deși membrii personalului, în anumite condiții, în cadrul unui litigiu de ordin individual, pot invoca nelegalitatea unor măsuri de aplicabilitate generală, o acțiune în anulare formulată direct de aceștia nu este admisibilă. Există de altfel, cu privire la acest aspect, o anumită analogie cu dispozițiile articolului 90 din Statutul funcționarilor, care prevăd că, pentru a putea fi calificată drept act care lezează, o măsură trebuie să cuprindă, printre altele, o decizie definitivă a administrației cu privire la situația individuală a funcționarului.
În această privință, un ghid al procedurii de evaluare al Băncii, care urmărește să producă efecte juridice față de o categorie de persoane, respectiv agenții băncii, privită în mod general și abstract, constituie o măsură de aplicabilitate generală. Astfel, concluziile prin care se urmărește anularea sa nu pot fi considerate referitoare la litigii de ordin individual în sensul dispozițiilor articolului 41 din Regulamentul personalului. În consecință, acest ghid nu poate face obiectul unei acțiuni directe a unui agent al Băncii.
(a se vedea punctele 54 și 55)
Trimitere la:
Curte: 16 iulie 1981, Bowden și alții/Comisia, 153/79, punctul 13
Tribunalul de Primă Instanță: 6 martie 2001, Dunnett și alții/BEI, T‑192/99, punctele 61 și 62 și jurisprudența citată; 16 decembrie 2004, De Nicola/BEI, T‑120/01 și T‑300/01, punctul 132; 29 noiembrie 2006, Agne‑Dapper/Comisia, T‑35/05, T‑61/05, T‑107/05, T‑108/05 și T‑139/05, punctul 56
3. Procedura de conciliere prevăzută la articolul 41 din Regulamentul personalului Băncii Europene de Investiții și procedura de apel specifică în materia evaluării anuale prevăzută de o comunicare administrativă a Băncii urmăresc același obiectiv precum procedura precontencioasă obligatorie instituită prin articolul 90 din Statutul funcționarilor. Aceste proceduri vizează de asemenea să permită o soluționare amiabilă a diferendelor, acordând Băncii posibilitatea de a reveni asupra actului contestat, iar membrului personalului vizat posibilitatea de a accepta motivarea care stă la baza acestui act și, dacă este cazul, de a renunța la introducerea unei acțiuni. Pe de altă parte, reglementarea Băncii nu prevede modalitățile de coordonare între aceste două proceduri. În materie de rapoarte de evaluare, decizia de a recurge alternativ la una sau la cealaltă sau la ambele, în paralel sau succesiv, este la aprecierea membrului personalului vizat, sub rezerva respectării termenului indicativ stabilit prin comunicările administrative relevante pentru cererea de sesizare a comitetului de apel.
În acest context, un termen de trei luni din ziua comunicării actului care lezează angajatului vizat sau, dacă este cazul, a răspunsului negativ în procedura de apel sau de la eșecul procedurii de conciliere trebuie considerat rezonabil, însă cu condiția, pe de o parte, ca eventuala procedură de apel să se fi derulat într‑un termen rezonabil și, pe de altă parte, ca persoana interesată să își fi formulat eventuala cerere de conciliere într‑un termen rezonabil de la primirea comunicării actului care o lezează. Mai precis, instituirea acestor două proceduri facultative, prin articolul 41 din Regulamentul personalului și, respectiv, prin comunicările către personal sus‑menționate, obligatorii pentru Bancă, conduce în mod necesar la concluzia că, dacă un membru al personalului solicită succesiv deschiderea procedurii de apel și apoi pe cea a procedurii de conciliere, termenul de introducere a unei acțiuni la Tribunal nu începe decât de la momentul când această ultimă procedură a eșuat, cu condiția ca membrul personalului să fi formulat cererea de conciliere într‑un termen rezonabil după încheierea procedurii de apel.
(a se vedea punctele 61 și 62)
Trimitere la:
Tribunalul Funcției Publice: De Nicola/BEI, citată anterior, punctele 136 și 137 și jurisprudența citată
4. Nicio regulă internă a Băncii Europene de Investiții nu fixează termenul în care personalul Băncii ar trebui să sesizeze instanța în cazul în care aceasta din urmă nu inițiază procedura de conciliere, abținându‑se să desemneze pe unul dintre membrii comisiei de conciliere prevăzute la articolul 41 din Regulamentul personalului.
Dat fiind însă că Banca nu poate refuza în mod legal să inițieze procedura de conciliere și că ar fi prejudiciabil în raport cu cerința securității juridice ca, în contextul inexistenței unei reglementări, termenul în care actele Băncii trebuie contestate să varieze în funcție de natura procedurilor în cauză, este necesar să se considere, folosind ca sursă de inspirație articolul 90 din Statutul funcționarilor, că, în cazul în care un membru al personalului Băncii solicită sesizarea comisiei de conciliere cu alte litigii în afara celor privind sancțiunile disciplinare, iar Banca se abține să își desemneze reprezentantul în această comisie, această abținere dă naștere unei decizii implicite de respingere a cererii de conciliere într‑un termen de patru luni de la primirea de către Bancă a cererii respective. Membrul personalului Băncii are la dispoziție atunci un termen rezonabil de trei luni, începând de la adoptarea acestei decizii implicite, pentru sesizarea Tribunalului.
(a se vedea punctele 74, 75, 77 și 78)
Trimitere la:
Tribunalul Funcției Publice: De Nicola/BEI, citată anterior, punctul 137 și jurisprudența citată; 28 iunie 2011, De Nicola/BEI, F‑49/10, punctul 71
5. Se impune aplicarea prin analogie în cazul acțiunilor membrilor personalului Băncii Europene de Investiții a normei rezultate din articolul 91 alineatul (1) din Statutul funcționarilor, potrivit căreia instanța comunitară nu are competență în cazul în care acțiunea cu care este sesizată nu este îndreptată împotriva unui act pe care administrația l‑ar fi adoptat pentru a respinge pretențiile reclamantului.
(a se vedea punctul 91)
Trimitere la:
Tribunalul Funcției Publice: 30 noiembrie 2009, Voslamber/Comisia, F‑86/08, punctele 224-239 și jurisprudența citată
6. În cadrul procedurii precontencioase, administrația nu trebuie să interpreteze reclamațiile în mod restrictiv, ci, dimpotrivă, trebuie să le examineze interpretându‑le extensiv.
În această privință, în lipsa unei indicații în Regulamentul personalului Băncii Europene de Investiții privind condițiile de sesizare a instanței în materie de despăgubiri, este necesar să se considere că, prin prezentarea unei cereri de despăgubire către comitetul de apel al Băncii, reclamantul a sesizat în mod necesar Banca, mai larg, cu o cerere prealabilă de despăgubire.
(a se vedea punctele 92 și 95)
Trimitere la:
Curte: 23 aprilie 2002, Campogrande/Comisia, C‑62/01 P, punctul 33 și jurisprudența citată
7. Un funcționar care nu a atacat în timp util o decizie a autorității împuternicite să facă numiri care îl lezează nu poate evita această decădere prezentând o acțiune în răspundere întemeiată pe pretinsa nelegalitate a acestei decizii. O cerere de despăgubiri nu este admisibilă atunci când reclamantul încearcă astfel să obțină un rezultat identic cu cel pe care i l‑ar fi oferit reușita unei acțiuni în anulare pe care a omis să o introducă în timp util. Pe de altă parte, dacă un funcționar, fără a solicita anularea unui act care lezează, are dreptul de a introduce, în temeiul unei pretinse nelegalități a acestui act, o acțiune prin care se urmărește numai despăgubirea sa pentru prejudiciul pe care acest act i l‑a produs, astfel de concluzii în despăgubire nu sunt admisibile decât dacă au fost prezentate în termenele pentru introducerea acțiunilor aplicabile actului în cauză.
(a se vedea punctul 97)
Trimitere la:
Curte: 15 decembrie 1966, Schreckenberg/Comisia, 59/65; 14 februarie 1989, Bossi/Comisia, 346/87
Tribunalul Funcției Publice: 21 februarie 2008, Skoulidi/Comisia, F‑4/07, punctele 50 și 70
8. Nu revine instanței Uniunii sarcina de a înlocui aprecierea persoanelor care au atribuția evaluării cu propria sa apreciere. Astfel, Banca Europeană de Investiții, precum celelalte instituții și organisme ale Uniunii, dispune de o largă putere de apreciere în raport cu evaluarea muncii membrilor personalului său. Controlul de legalitate efectuat de instanța Uniunii cu privire la aprecierile cuprinse într‑un raport de evaluare anuală a unui membru al personalului Băncii nu vizează decât eventualele neregularități de formă, erorile de fapt vădite care afectează aceste aprecieri, precum și un eventual abuz de putere.
(a se vedea punctul 108)
Trimitere la:
Tribunalul Funcției Publice: Voslamber/Comisia, citată anterior, punctul 126