HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE
(Camera a doua)

14 decembrie 2010

Cauza F‑25/07

Thomas Bleser

împotriva

Curții de Justiție a Uniunii Europene

„Funcție publică — Funcționari — Numire — Încadrare în grad în temeiul noilor norme, mai puțin favorabile — Articolele 2 și 13 din anexa XIII la statut — Principiul transparenței — Principiul corespondenței între grad și post — Interdicția oricărei discriminări pe criteriul vârstei — Obligația de solicitudine — Principiul bunei administrări — Principiile securității juridice și neretroactivității — Regula interdicției reformatio in peius — Principiul protecției încrederii legitime — Principiul bunei‑credințe — Principiul patere legem quam ipse fecisti”

Obiectul:      Acțiune formulată în temeiul articolelor 236 CE și 152 EA, prin care domnul Bleser, candidat care a reușit la un concurs publicat înainte de 1 mai 2004, solicită, în primul rând, anularea deciziei prin care a fost numit funcționar la Curtea de Justiție, în măsura în care prin această decizie este încadrat într‑un grad inferior celui indicat în anunțul de concurs, în al doilea rând, anularea articolului 32 din Statutul funcționarilor Uniunii Europene, precum și a articolelor 2 și 13 din anexa XIII la acesta, în al treilea rând, reconstituirea carierei sale și, în al patrulea rând, acordarea de daune interese

Decizia:      Respinge acțiunea. Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată.

Sumarul hotărârii

1.      Funcționari — Acțiune — Reclamație administrativă prealabilă — Termene — Punct de plecare

[Statutul funcționarilor, art. 25, 26 și art. 90 alin. (2)]

2.      Funcționari — Acțiune — Reclamație administrativă prealabilă — Concordanță între reclamație și acțiune — Identitate de obiect și cauză

(Statutul funcționarilor, art. 90 și 91)

3.      Funcționari — Recrutare — Numire în grad — Introducerea unei noi structuri a carierelor prin Regulamentul nr. 723/2004 — Dispoziții tranzitorii de încadrare în grad

[Statutul funcționarilor, anexa XIII, art. 2 alin. (1)]

4.      Funcționari — Recrutare — Numire în grad — Introducerea unei noi structuri a carierelor prin Regulamentul nr. 723/2004 — Dispoziții tranzitorii de încadrare în grad

[Statutul funcționarilor, art. 31; anexa XIII, art. 2 alin. (1) și art. 13 alin. (1)]

5.      Funcționari — Recrutare — Numire în grad — Introducerea unei noi structuri a carierelor prin Regulamentul nr. 723/2004 — Dispoziții tranzitorii de încadrare în grad

[Statutul funcționarilor, anexa XIII, art. 12 alin. (3) și art. 13 alin. (1)]

6.      Funcționari — Principii — Obligația de solicitudine care incumbă administrației — Principiul bunei administrări — Limite

[Statutul funcționarilor, anexa XIII, art. 13 alin. (1)]

7.      Funcționari — Acțiune — Termene — Punct de plecare

[Statutul funcționarilor, art. 91 alin. (3)]

8.      Funcționari — Recrutare — Numire în grad — Introducerea unei noi structuri a carierelor prin Regulamentul nr. 723/2004 — Dispoziții tranzitorii de încadrare în grad

[Statutul funcționarilor, anexa XIII, art. 13 alin. (1); Regulamentul nr. 723/2004 al Consiliului]

9.      Dreptul Uniunii — Principii generale — Principiul interdicției reformatio in peius — Domeniu de aplicare

1.      Articolul 90 alineatul (2) primul paragraf din statut prevede că reclamația trebuie depusă în termen de trei luni de la „data comunicării deciziei destinatarului și cel târziu la data la care persoana în cauză a luat la cunoștință decizia, în cazul unei măsuri cu caracter individual”. Or, o scrisoare prin care persoana interesată este informată că autoritatea competentă urmează să o numească funcționar stagiar începând cu o anumită dată și prin care i se solicită să comunice dacă acceptă această numire nu constituie decât o ofertă de angajare, chiar dacă numirea sa este deja anunțată, și nu face să curgă termenul pentru depunerea reclamației.

În plus, deși articolul 90 alineatul (2) din statut prevede că termenul de depunere a reclamației poate începe să curgă din ziua în care persoana interesată a luat cunoștință de actul care o lezează, această dispoziție de natură procedurală și destinată să acopere un mare număr de situații trebuie interpretată în lumina normelor fundamentale ale statutului care reglementează informarea funcționarilor cu privire la elementele esențiale ale postului lor, în special în ceea ce privește forma pe care trebuie să o ia această informație.

Or, din economia normelor statutului și în special din articolele 25 și 26 din acesta rezultă că deciziile de încadrare, precum și deciziile de numire trebuie să fie notificate în mod corespunzător persoanei interesate și că administrația nu se poate limita să informeze persoana interesată cu privire la aceste aspecte printr‑un document care, precum o ofertă de muncă, nu ar face decât să enumere consecințele acestor decizii și nici nu poate să nu se asigure că acest tip de decizie parvine efectiv destinatarului.

Astfel, a impune funcționarului în cauză obligația de a depune o reclamație în termen de maximum trei luni de la data primirii ofertei de muncă, fără a‑i permite să aștepte notificarea actului de numire, ar însemna ca articolul 25 al doilea paragraf și articolul 26 al doilea și al treilea paragraf din statut să fie lipsite de conținut, în ceea ce privește numirea și încadrarea în grad care constituie baza carierei persoanei interesate, în condițiile în care finalitatea acestor articole este tocmai de a permite funcționarilor să ia cunoștință efectiv de deciziile privind în special situația lor administrativă și să își valorifice drepturile garantate de statut.

(a se vedea punctele 30‑35)

Trimitere la:

Tribunalul Funcției Publice: 28 iunie 2006, Grünheid/Comisia, F‑101/05, RecFP, p. I‑A‑1‑55 și II‑A‑1‑199, punctele 49, 52 și 56

2.      Regula privind concordanța dintre reclamația administrativă prealabilă și acțiune impune ca concluziile prezentate în fața Tribunalului Funcției Publice să aibă același obiect și să se întemeieze pe aceeași cauză precum cele indicate în reclamație.

Din moment ce autorul reclamației se limitează să critice în cuprinsul acesteia încadrarea sa în grad, fără a contesta încadrarea sa în treaptă, acesta nu poate contesta în fața tribunalului amintit încadrarea sa în treaptă.

(a se vedea punctele 42‑44)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: 16 septembrie 1998, Rasmussen/Comisia, T‑193/96, RecFP, p. I‑A‑495 și II‑1495, punctul 47; 7 iunie 2005, Cavallaro/Comisia, T‑375/02, RecFP, p. I‑A‑151 și II‑673, punctul 97

Tribunalul Funcției Publice: 11 septembrie 2008, Bui Van/Comisia, F‑51/07, RepFP, p. I‑A‑1‑289 și II‑A‑1‑1533, punctul 24; 1 iulie 2010, Mandt/Parlamentul European, F‑45/07, punctele 110 și 119

3.      Articolul 2 alineatul (1) din anexa XIII la statut are ca unic obiect să convertească, în cursul perioadei tranzitorii de la 1 mai 2004 până la 30 aprilie 2006, gradele atribuite celor care aveau deja calitatea de funcționari la 30 aprilie 2004 în perspectiva de a le face aplicabilă noua structură a carierelor care trebuia să intre în vigoare pe deplin la 1 mai 2006. Acestei dispoziții nu i se poate recunoaște, așadar, o întindere care să depășească stabilirea unei relații intermediare între vechea și noua încadrare în grad a funcționarilor recrutați deja la 1 mai 2004.

(a se vedea punctul 57)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: 11 iulie 2007, Centeno Mediavilla și alții/Comisia, T‑58/05, Rep., p. II‑2523, punctele 112‑115

4.      Articolul 31 din statut, precum și articolul 2 alineatul (1) și articolul 13 alineatul (1) din anexa XIII la statut au aceeași valoare juridică, astfel încât primele articole menționate nu pot prevala în raport cu cel din urmă.

Dimpotrivă, în calitate de dispoziție tranzitorie cu caracter special, articolul 13 alineatul (1) din anexa XIII la statut poate institui o derogare de la norma cu caracter general prevăzută la articolul 31 din statut aplicabilă unei categorii determinate de funcționari.

De altfel, articolul 2 alineatul (1) din anexa XIII la statut privește numai persoanele care aveau deja calitatea de funcționar la 30 aprilie 2004, în timp ce articolul 13 alineatul (1) din anexa XIII la statut se aplică numai funcționarilor recrutați după 1 mai 2006. Aceste două dispoziții au, astfel, fiecare un domeniu de aplicare personal diferit.

Rezultă că nu există nicio contradicție și, prin urmare, nicio incoerență între articolul 31 din statut și articolul 2 alineatul (1) din anexa XIII la statut, pe de o parte, și articolul 13 alineatul (1) din aceeași anexă, pe de altă parte.

(a se vedea punctele 65‑68)

Trimitere la:

Curte: 22 decembrie 2008, Centeno Mediavilla și alții/Comisia, C‑443/07 P, Rep., p. I‑10945, punctul 101

5.      Prin adoptarea articolului 12 alineatul (3) din anexa XIII la statut, din care rezultă o diferență de tratament între funcționarii care au reușit la același concurs recrutați înainte și, respectiv, după reformă, legiuitorul nu a încălcat principiul egalității de tratament, întrucât tratamentul diferențiat afectează funcționari care nu fac parte din una și aceeași categorie.

Dat fiind că articolul 13 alineatul (1) din anexa XIII la statut are un conținut comparabil cu cel al articolului 12 alineatul (3) din aceeași anexă, un funcționar recrutat după 1 mai 2006 invocă în zadar încălcarea principiului egalității pentru motivul că ar fi fost tratat în mod diferit în raport cu candidații care au reușit la același concurs, dar care au fost recrutați înainte de intrarea în vigoare a reformei statutului.

Așadar, pentru a nu împiedica orice evoluție legislativă, principiul egalității nu poate împiedica libertatea legiuitorului de a aduce dispozițiilor statutare, în orice moment, modificările pe care le consideră conforme cu interesul serviciului, chiar dacă acestea se dovedesc mai puțin favorabile funcționarilor decât cele anterioare.

De asemenea, legiuitorul a putut, în cadrul reformei statutului, pe de o parte, să prevadă ca acei candidați care au reușit la concursuri pentru care se prevăzuse recrutarea în gradul A 7 sau A 6 înainte de 1 mai 2004 să fie angajați din acel moment în gradul AD 6 și, pe de altă parte, să reducă, cu această ocazie, remunerațiile aferente acestor grade.

Procedând astfel, legiuitorul nu a încălcat principiul egalității și în special interdicția oricărei discriminări pe motiv de vârstă, din moment ce tabelul de corespondență a gradelor care figurează la articolul 13 alineatul (1) din anexa XIII la statut și remunerațiile lunare de bază sunt în mod vădit străine de orice luare în considerare, directă sau indirectă, a vârstei persoanelor interesate.

Potrivit articolului 13 alineatul (1) din anexa XIII la statut, încadrarea în grad a funcționarilor nu se bazează pe tipul de experiență profesională dobândită de aceștia, ci pe cerințele obiective ale posturilor care urmează să fie ocupate, ținând seama de noua structură a gradelor. Prin urmare, nu se poate pretinde că articolul 13 alineatul (1) din anexa XIII la statut ar institui o formă de discriminare în privința funcționarilor care au dobândit o parte din experiența lor profesională în sectorul privat.

(a se vedea punctele 83‑85, 95, 96, 99 și 100)

Trimitere la:

Curte: Centeno Mediavilla și alții/Comisia, citată anterior, punctele 79 și 83

Tribunalul de Primă Instanță: 30 septembrie 1998, Ryan/Curtea de Conturi, T‑121/97, Rec., p. II‑3885, punctele 98 și 104; 29 noiembrie 2006, Campoli/Comisia, T‑135/05, RecFP, p. I‑A‑2‑297 și II‑A‑2‑1527, punctul 105; Centeno Mediavilla și alții/Comisia, citată anterior, punctele 86, 89 și 113

Tribunalul Funcției Publice: 19 iunie 2007, Davis și alții/Consiliul, F‑54/06, RepFP, p. I‑A‑1‑165 și II‑A‑1‑911, punctul 81

6.      Principiul bunei administrări nu are o forță obligatorie mai mare decât cea a unui regulament. Situația este similară în ceea ce privește obligația de solicitudine a administrației în raport cu agenții săi, obligație care reflectă echilibrul drepturilor și obligațiilor reciproce pe care statutul le‑a instituit în raporturile dintre autoritatea publică și agenții din serviciul public și a cărei limită trebuie, prin urmare, să fie reprezentată întotdeauna de respectarea normelor în vigoare.

Principiul bunei‑credințe și obligația de solicitudine nu pot să fundamenteze, așadar, o excepție de nelegalitate în privința articolului 13 alineatul (1) din anexa XIII la statut.

(a se vedea punctele 119 și 120)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: 27 martie 1990, Chomel/Comisia, T‑123/89, Rec., p. II‑131, punctul 32; 22 iunie 1994, Rijnoudt și Hocken/Comisia, T‑97/92 și T‑111/92, RecFP, p. I‑A‑159 și II‑511, punctul 104; Campoli/Comisia, citată anterior, punctul 149

Tribunalul Funcției Publice: 23 ianuarie 2007, Chassagne/Comisia, F‑43/05, RepFP, p. I‑A‑1‑27 și II‑A‑1‑139, punctul 111

7.      În cazul în care destinatarul unei decizii de respingere a unei reclamații nu poate să ia cunoștință în mod efectiv de conținutul acesteia din cauza limbii în care este redactată, acesta trebuie să solicite instituției să îi pună la dispoziție, cu diligență, o traducere fie în limba în care este redactată reclamația, fie în limba sa maternă. În acest caz, utilizarea unei alte limbi face ca termenul de formulare a acțiunii să nu înceapă să curgă decât la data la care traducerea a fost comunicată persoanei interesate.

(a se vedea punctul 124)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: 7 februarie 2001, Bonaiti Brighina/Comisia, T‑118/99, RecFP, p. I‑A‑25 și II‑97, punctele 18 și 19

Tribunalul Funcției Publice: 3 martie 2009, Patsarika/Cedefop, F‑63/07, RepFP, p. I‑A‑1‑39 și II‑A‑1‑159, punctul 31

8.      Articolul 13 alineatul (1) din anexa XIII la statut rezultă din Regulamentul nr. 723/2004 de modificare a Statutului funcționarilor, precum și a Regimului aplicabil celorlalți agenți, care a intrat în vigoare la 1 mai 2004, cu alte cuvinte la o dată ulterioară celei a publicării sale, la 27 aprilie 2004. Prin urmare, el nu poate fi considerat retroactiv. În plus, în măsura în care definește noi criterii de încadrare în grad aplicabile cu ocazia recrutării laureaților concursurilor publicate înainte de 1 mai 2004 și care sunt înscriși pe liste ale candidaților eligibili anterior datei de 1 mai 2006, însă recrutați după această dată, articolul 13 alineatul (1) din anexa XIII la statut este conform cu principiul potrivit căruia, în caz de modificare a unor dispoziții de aplicare generală și, îndeosebi, a dispozițiilor din statut, regula nouă se aplică imediat efectelor viitoare ale situațiilor juridice, care sunt născute, fără a fi totuși constituite în întregime, sub imperiul regulii anterioare.

Astfel, se consideră că un drept este dobândit numai atunci când faptul generator al acestuia s‑a produs înainte de modificarea legislativă. În ceea ce privește încadrarea în grad a unui laureat înscris pe lista de candidați eligibili a unui concurs general, trebuie să se amintească faptul că această încadrare nu poate fi considerată dobândită atât timp cât persoana interesată nu a fost numită în funcție printr‑o decizie care să respecte formalitățile impuse.

(a se vedea punctele 126‑128)

Trimitere la:

Curte: Centeno Mediavilla și alții/Comisia, citată anterior, punctele 61‑64

Tribunalul de Primă Instanță: Centeno Mediavilla și alții/Comisia, citată anterior, punctele 51 și 53

9.      Chiar presupunând că principiul interdicției reformatio in peius poate fi invocat într‑o acțiune fără caracter penal, această interdicție nu poate în orice caz să fie impusă legiuitorului, atunci când modifică normele statutare, nici administrației, atunci când stabilește încadrarea în grad a funcționarilor. Astfel, această interdicție este în strânsă legătură cu principiul disponibilității, potrivit cărora părțile dispun în mod liber de obiectul acțiunii lor, în timp ce încadrarea în grad nu se stabilește cu ocazia exercitării unei căi de atac.

(a se vedea punctul 132)