Language of document :

Acțiune introdusă la 21 decembrie 2018 – Comisia Europeană/Ungaria

(Cauza C-808/18)

Limba de procedură: maghiara

Părțile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanți: M. Condou-Durande, A. Tokár și J. Tomkin, agenți)

Pârâtă: Ungaria

Concluziile reclamantei

Comisia solicită Curții:

constatarea neîndeplinirii de către Ungaria a obligațiilor care îi revin în temeiul articolelor 3 și 6, al articolului 24 alineatul (3), al articolului 43 și al articolului 46 alineatele (5) și (6) din Directiva 2013/32/UE1 , al articolului 2 litera (h) și al articolelor 8, 9 și 11 din Directiva 2013/33/UE2 , precum și al articolului 5, al articolului 6 alineatul (1), al articolului 12 alineatul (1) și al articolului 13 alineatul (1) din Directiva 2008/115/CE3 , toate aceste articole fiind coroborate cu articolele 6, 18 și 47 din Carta drepturilor fundamentale, întrucât:

a stabilit că cererea de azil trebuie prezentată autorității competente în materie de azil personal și numai în zonele de tranzit, în care accesul este permis doar unui număr redus de persoane;

a aplicat cu titlu general o procedură specială, prin care nu sunt acordate garanțiile prevăzute de Directiva 2013/32;

a dispus aplicarea față de toți solicitanții de azil (cu excepția celor cu vârsta sub 14 ani) a unei proceduri care are drept consecință plasarea obligatorie în detenție a solicitanților, în zonele de tranzit, pe durata întregii proceduri de azil, în centre pe care le pot părăsi numai în direcția Serbiei, fără a acorda, în cursul acestei detenții, garanțiile prevăzute de Directiva 2013/33;

a transferat de cealaltă parte a gardului frontierei, fără să respecte procedurile și garanțiile prevăzute la articolul 5, la articolul 6 alineatul (1), la articolul 12 alineatul (1) și la articolul 13 alineatul (1) din Directiva 2008/115, resortisanții țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală pe teritoriul său;

nu a transpus în ordinea juridică internă articolul 46 alineatul (5) din Directiva 2013/32 și a adoptat dispoziții care derogă de la regula generală privind efectul suspensiv automat în situații care nu intră sub incidența articolului 46 alineatul (6) din această directivă.

obligarea Ungariei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivele și principalele argumente

Comisia consideră că Ungaria a încălcat articolele 3 și 6 din Directiva 2013/32, întrucât a stabilit că cererea de azil trebuie prezentată autorității competente în materie de azil personal și numai în zonele de tranzit, în care accesul este permis doar unui număr redus de persoane. Astfel, Ungaria nu garantează solicitanților de protecție internațională accesul efectiv la procedura de azil.

Potrivit Comisiei, dispozițiile Legii privind dreptul de azil conform cărora solicitanții sunt obligați să rămână în zonele de tranzit până la soluționarea cererilor lor de protecție internațională determină plasarea sistematică în detenție de către Ungaria a tuturor solicitanților de azil, situație care nu este conformă cerințelor Directivei 2013/33.

În plus, Comisia consideră că Ungaria nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolului 5, al articolului 6 alineatul (1), al articolului 12 alineatul (1) și al articolului 13 alineatul (1) din Directiva 2008/115, întrucât a transferat de cealaltă parte a gardului frontierei, fără să respecte procedurile și garanțiile prevăzute de această directivă, resortisanții țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală pe teritoriul său.

Potrivit Comisiei, Ungaria nu a transpus în ordinea juridică internă regula generală prevăzută la articolul 46 alineatul (5) din Directiva 2013/32 dat fiind că, în cazul formulării unei acțiuni în contencios administrativ împotriva respingerii unei solicitări ca nefondată, Legea privind dreptul de azil a eliminat dispoziția care stabilea efectul suspensiv automat al acțiunii.

În plus, Comisia afirmă că Ungaria încalcă articolul 46 alineatele (5) și (6) din Directiva 2013/32 întrucât, în cazul respingerii unei cereri de protecție internațională, Legea privind dreptul de azil nu stabilește în mod clar posibilitatea invocării efectului suspensiv. Prin urmare, dreptul solicitanților de a rămâne pe teritoriul Ungariei până la soluționarea acțiunii nu este garantat, întrucât decizia de respingere este executorie indiferent dacă se introduce o acțiune.

____________

1     Directiva 2013/32/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 privind procedurile comune de acordare și retragere a protecției internaționale (JO 2013, L 180, p. 60).

2     Directiva 2013/33/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 de stabilire a standardelor pentru primirea solicitanților de protecție internațională (JO 2013, L 180, p. 96).

3     Directiva 2008/115/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind standardele și procedurile comune aplicabile în statele membre pentru returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală (JO 2008, L 348, p. 98).