Language of document : ECLI:EU:F:2012:189

ORDONANȚA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE A UNIUNII EUROPENE

(Camera a treia)

12 decembrie 2012

Cauza F‑109/11

Giorgio Lebedef

împotriva

Comisiei Europene

„Funcție publică – Funcționari – Exercițiu de evaluare pentru anul 2009 – Scutire de jumătate de normă în scopul reprezentării sindicale – Raport de evaluare care acoperă atribuțiile exercitate în cadrul serviciului de repartizare – Desemnare statutară – Desemnare sindicală – Acțiune vădit nefondată”

Obiectul: Acțiune formulată în temeiul articolului 270 TFUE, aplicabil Tratatului CEEA în temeiul articolului 106a din aceasta, prin care domnul Lebedef a solicitat anularea raportului de evaluare corespunzător atribuțiilor exercitate în serviciul în care a fost repartizat pentru perioada cuprinsă între 1 ianuarie și 31 decembrie 2009

Decizia: Respinge acțiunea ca vădit nefondată. Reclamantul suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligat să suporte cheltuielile de judecată efectuate de Comisie.

Sumar

1.      Funcționari – Reprezentare – Exceptare de la exercitarea atribuțiilor pentru jumătate de normă în scopuri sindicale – Desemnare sindicală pentru jumătatea de normă rămasă – Admisibilitate – Condiții

2.      Funcționari – Evaluare – Raport de evaluare – Întocmire – Funcționari care au atribuții de reprezentare a personalului – Sistem pus în aplicare de Comisie – Consultarea grupului ad‑hoc de evaluare – Obiectiv

3.      Funcționari – Evaluare – Raport de evaluare – Puterea de apreciere a evaluatorilor – Control jurisdicțional – Limite

(Statutul funcționarilor, art. 43)

1.      Un funcționar scutit de exercitarea atribuțiilor pentru jumătate din timpul de lucru în scopuri sindicale sau de reprezentare a personalului poate beneficia în plus, în cadrul exercitării atribuțiilor în cealaltă jumătate a timpului de lucru, de o desemnare sindicală care să îi permită să desfășoare activități sindicale. Este necesar însă ca desemnarea de către o organizație sindicală sau profesională reprezentativă să fie clar stabilită.

Pe de altă parte, o astfel de desemnare sindicală sau statutară nu poate avea nici ca obiect, nici ca efect să transforme, de facto, o exceptare de la exercitarea atribuțiilor în scopuri sindicale sau de reprezentare a personalului acordată pentru jumătate din timpul de lucru într‑o astfel de exceptaree însă pentru totalitatea timpului de lucru. Faptul de a accepta ca un funcționar sau un agent care nu a fost scutit să își exercite atribuțiile în vederea reprezentării personalului să consacre reprezentării personalului cvasi‑totalitatea sau chiar totalitatea timpului său de lucru, astfel încât să nu consacre decât puțin sau chiar nicio parte din timpul de lucru serviciului în care a fost repartizat, are ca efect eludarea sistemului instituit prin diferitele acorduri încheiate între Comisie și organizațiile sindicale sau profesionale reprezentative și ar putea constitui, potrivit împrejurărilor din speță, un abuz de drept.

(a se vedea punctele 42 și 54)

Trimitere la:

Tribunalul Funcției Publice: 7 mai 2008, Lebedef/Comisia, F‑36/07; 7 iulie 2009, Lebedef/Comisia, F‑39/08, punctul 50, și jurisprudența citată

2.      În cadrul sistemului instituit de Comisie privind evaluarea funcționarilor care desfășoară activități de reprezentare a personalului, obiectivul consultării grupului ad‑hoc este chiar de a furniza evaluatorului informațiile necesare aprecierii atribuțiilor pe care funcționarul evaluat le exercită ca reprezentant al personalului.

(a se vedea punctul 45)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: 5 noiembrie 2003, Lebedef/Comisia, T‑326/01, punctul 54

3.      Controlul jurisdicțional exercitat de instanța Uniunii asupra conținutului rapoartelor de evaluare este limitat la controlul regularității procedurii, al acurateței situației de fapt, precum și al absenței oricărei erori vădite de apreciere sau a oricărui abuz de putere. Astfel, nu este de competența Tribunalului să verifice temeinicia aprecierii făcute de administrație asupra aptitudinilor profesionale ale funcționarului, în situația în care cuprinde judecăți complexe de valoare care, prin însăși natura lor, nu pot face obiectul unei verificări obiective.

(a se vedea punctul 61)

Trimitere la:

Tribunalul Funcției Publice: 29 septembrie 2011, AJ/Comisia, F‑80/10, punctul 32 și jurisprudența citată