Cerere de decizie preliminară introdusă de Landgericht Ravensburg (Germania) la 24 iulie 2020 – QY/Bank 11 für Privatkunden und Handel GmbH
(Cauza C-336/20)
Limba de procedură: germana
Instanța de trimitere
Landgericht Ravensburg
Părțile din procedura principală
Reclamant: QY
Pârâtă: Bank 11 für Privatkunden und Handel GmbH
Întrebările preliminare
Cu privire la prezumția de legalitate prevăzută la articolul 247 alineatul 6 al doilea paragraf a treia teză și la articolul 247 alineatul 12 primul paragraf a treia teză din EGBGB [Legea de punere în aplicare a Codului civil],
a) Articolul 247 alineatul 6 al doilea paragraf a treia teză și articolul 247 alineatul 12 primul paragraf a treia teză din EGBGB sunt incompatibile cu articolul 10 alineatul (2) litera (p) din Directiva 2008/48/CE1 și cu articolul 14 alineatul (1) din această directivă, în măsura în care declară unele clauze contractuale contrare cerințelor articolului 10 alineatul (2) litera (p) din Directiva 2008/48/CE ca îndeplinind cerințele prevăzute la articolul 247 alineatul 6 al doilea paragraf prima și a doua teză și la articolul 247 alineatul 12 primul paragraf a doua teză punctul 2 litera (b) din EGBGB?
În cazul unui răspuns afirmativ:
b) Din dreptul Uniunii, în special din articolul 10 alineatul (2) litera (p) și din articolul 14 alineatul (1) din Directiva 2008/48/CE, rezultă că articolul 247 alineatul 6 al doilea paragraf a treia teză și articolul 247 alineatul 12 primul paragraf a treia teză din EGBGB sunt inaplicabile în măsura în care declară clauze contractuale contrare cerințelor articolului 10 alineatul (2) litera (p) din Directiva 2008/48/CE ca îndeplinind cerințele prevăzute la articolul 247 alineatul 6 al doilea paragraf prima și a doua teză din EGBGB și la articolul 247 alineatul 12 primul paragraf a doua teză punctul 2 litera (b) din EGBGB?
În cazul unui răspuns negativ la întrebarea 1 litera b):
Cu privire la informațiile obligatorii în conformitate cu articolul 10 alineatul (2) din Directiva 2008/48/CE
a) Articolul 10 alineatul (2) litera (a) din Directiva 2008/48/CE trebuie interpretat în sensul că pe lângă menționarea tipului de credit trebuie să se indice, dacă este cazul, că este vorba despre un contract de credit legat?
În cazul unui răspuns negativ:
b) Articolul 10 alineatul (2) litera (l) din Directiva 2008/48/CE trebuie interpretat în sensul că rata dobânzii de întârziere aplicabilă la data încheierii contractului de credit trebuie comunicată ca valoare absolută sau, cel puțin, trebuie indicată ca valoare absolută rata dobânzii de referință aplicabilă (în speță, rata dobânzii de bază în conformitate cu articolul 247 din BGB [Codul civil]), din care este stabilită, prin adăugare, rata dobânzii de întârziere aplicabilă (în speță, de cinci puncte procentuale, în conformitate cu articolul 288 alineatul (1) a doua teză din BGB)?
În cazul unui răspuns negativ:
c) Articolul 10 alineatul (2) litera (t) din Directiva 2008/48/CE trebuie interpretat în sensul că textul contractului de credit trebuie să conțină condițiile de formă esențiale în ceea ce privește accesul la o procedură extrajudiciară de contestare și la o cale de atac?
În cazul unui răspuns afirmativ la una dintre întrebările 2 a), 2 b) și 2 c):
d) Articolul 14 alineatul (1) a doua teză litera (b) din Directiva 2008/48/CE trebuie interpretat în sensul că termenul de retragere începe să curgă numai atunci când informațiile prevăzute la articolul 10 alineatul (2) din aceeași directivă au fost comunicate integral și exact, fără să prezinte relevanță aspectul dacă lipsa sau inexactitatea unei informații este de natură să afecteze posibilitatea consumatorului de a aprecia întinderea obligațiilor sale?
În cazul unui răspuns afirmativ la întrebarea 1 a) și/sau la una dintre întrebările 2 a), 2 b) și 2 c):
În ceea ce privește decăderea din dreptul de retragere prevăzut la articolul 14 alineatul (1) prima teză din Directiva 2008/48/CE:
a) Dreptul de retragere prevăzut la articolul 14 alineatul (1) prima teză din Directiva 2008/48/CE este supus decăderii?
În cazul unui răspuns afirmativ:
b) Decăderea constituie o limitare în timp a dreptului de retragere care trebuie reglementat printr-o lege adoptată de parlament?
În cazul unui răspuns negativ:
c) Invocarea excepției decăderii implică, din punct de vedere subiectiv, faptul că consumatorul a avut cunoștință despre menținerea dreptului său de retragere sau, cel puțin, este răspunzător pentru necunoașterea acesteia în sensul unei neglijențe grave?
În cazul unui răspuns negativ:
d) Posibilitatea creditorului de a transmite ulterior persoanei creditate informațiile prevăzute la articolul 14 alineatul (1) a doua teză litera (b) din Directiva 2008/48/CE, declanșând astfel curgerea termenului de retragere, se opune aplicării cu bună-credință a normelor de decădere?
În cazul unui răspuns negativ:
e) Acest lucru este compatibil cu principiile consacrate care sunt obligatorii pentru instanța germană în temeiul Legii fundamentale și, în caz afirmativ, cum ar trebui să soluționeze practicienii din domeniul dreptului german un conflict între cerințele imperative ale dreptului internațional și cerințele Curții de Justiție a Uniunii Europene?
Independent de răspunsul dat la întrebările 1-3 formulate anterior:
Cu privire la dreptul unui judecător unic de a formula o cerere de decizie preliminară în temeiul articolului 267 al doilea paragraf TFUE
Articolul 348a alineatul (2) punctul 1 din ZPO [Codul de procedură civilă], în măsura în care această dispoziție se referă de asemenea la adoptarea de ordonanțe de trimitere în temeiul articolului 267 al doilea paragraf TFUE, este incompatibil cu competența instanțelor naționale de a formula cereri de decizie preliminară în temeiul articolului 267 al doilea paragraf TFUE și, prin urmare, nu trebuie aplicat în ceea ce privește adoptarea de ordonanțe de trimitere?
____________
1 Directiva 2008/48/CE a Parlamentului European și al Consiliului 23 aprilie 2008 privind contractele de credit pentru consumatori și de abrogare a Directivei 87/102/CEE a Consiliului (JO 2008, L 133, p. 66).