ORDONANȚA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE
(Camera întâi)
23 mai 2008
Cauza F‑79/07
Kurt‑Wolfgang Braun‑Neumann
împotriva
Parlamentului European
„Funcție publică – Funcționari – Pensii – Pensie de urmaș – Plată în proporție de 50 % ca urmare a existenței unui al doilea soț supraviețuitor – Inadmisibilitate – Tardivitatea reclamației – Cauză de inadmisibilitate de ordine publică – Invocare din oficiu – Aplicarea în timp a Regulamentului de procedură al Tribunalului”
Obiectul: Acțiune formulată în temeiul articolelor 236 CE și 152 EA, prin care domnul Braun‑Neumann solicită obligarea Parlamentului European la plata retroactivă, începând cu 1 august 2004, a restului de jumătate de pensie de urmaș după soția sa, doamna Mandt, născută Neumann, în valoare de 1 670,84 euro pe lună plus dobânzi corespunzător ratei dobânzii pentru operațiunile de refinanțare marginală a Băncii Centrale Europene (BCE), majorate cu 3 %
Decizia: Respinge acțiunea ca inadmisibilă. Fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată.
Sumarul ordonanței
1. Procedură – Admisibilitatea acțiunilor – Apreciere în raport cu normele în vigoare în momentul depunerii cererii introductive
(Regulamentul de Procedură al Tribunalului Funcției Publice, art. 77)
2. Funcționari – Acțiune – Reclamație administrativă prealabilă – Termene
(Statutul funcționarilor, art. 90 și 91)
3. Funcționari – Acțiune – Act care lezează – Noțiune – Condiții de formă – Lipsă
(Statutul funcționarilor, art. 90 și 91)
4. Funcționari – Acțiune – Reclamație administrativă prealabilă – Termene
(Statutul funcționarilor, art. 90 și 91)
1. Dacă norma prevăzută la articolul 77 din Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, potrivit căreia Tribunalul poate să se pronunțe din oficiu, după ascultarea părților, asupra cauzelor de inadmisibilitate pentru motive de ordine publică, iar în cazul în care se consideră suficient de lămurit, acesta poate, fără continuarea procedurii, să respingă acțiunea prin ordonanță, este o normă de procedură care se aplică de la data intrării în vigoare tuturor litigiilor pendinte la Tribunal, alta este situația normelor care prevăd cauze de inadmisibilitate de ordine publică și care, în măsura în care condiționează admisibilitatea unei acțiuni, nu pot fi decât cele aplicabile în momentul depunerii cererii introductive.
(a se vedea punctul 33)
2. Termenele de introducere a reclamației și a acțiunii prevăzute la articolele 90 și 91 din Statutul funcționarilor, care satisfac cerința de securitate juridică și necesitatea de a evita orice discriminare sau tratament arbitrar în administrarea justiției, sunt de ordine publică și nu pot fi lăsate la dispoziția părților și a instanței, căreia îi revine sarcina de a verifica, chiar și din oficiu, dacă au fost respectate. Faptul că o instituție a răspuns pe fond unei reclamații tardive nu poate avea ca efect să deroge de la aceste termene imperative și nici să dispenseze Tribunalul de obligația de a verifica, chiar și din oficiu, dacă au fost respectate.
(a se vedea punctele 37 și 49)
Trimitere la:
Curte: 7 iulie 1971, Müllers/CES, 79/70, Rec., p. 689, punctul 18; 12 iulie 1984, Moussis/Comisia, 227/83, Rec., p. 3133, punctul 13; 4 februarie 1987, Cladakis/Comisia, 276/85, Rec., p. 495, punctul 11; 29 iunie 2000, Politi/Fondation européenne de la formation, C‑154/99 P, Rec., p. I‑5019, punctul 15
Tribunalul de Primă Instanță: 11 iulie 1991, Von Hoessle/Curtea de Conturi, T‑19/90, Rec., p. II‑615, punctul 23; 25 septembrie 1991, Lacroix/Comisia, T‑54/90, Rec., p. II‑749, punctul 25; 23 martie 2000, Rudolph/Comisia, T‑197/98, RecFP, p. I‑A‑55 și II-241, punctul 41; 17 ianuarie 2001, Kraus/Comisia, T‑14/99, RecFP, p. I‑A‑7 și II-39, punctul 20
Tribunalul Funcției Publice: 13 decembrie 2007, Veramme/Comisia, F‑64/05, punctele 20 și 21
3. Un act care lezează este cel care produce efecte juridice obligatorii de natură să afecteze direct și imediat interesele reclamantului, modificând în mod distinct situația sa juridică. Împrejurarea că un astfel de act are un caracter neoficial nu îi poate înlătura acestuia calitatea de act care lezează, în măsura în care nicio condiție de formă nu este cerută în această privință, putând fi chiar verbal.
(a se vedea punctele 39 și 47)
Trimitere la:
Tribunalul de Primă Instanță: 30 iunie 1993, Devillez și alții/Parlamentul European, T‑46/90, Rec., p. II‑699, punctul 14; 16 aprilie 2002, Fronia/Comisia, T‑51/01, RecFP, p. I‑A‑43 și II-187, punctul 31
Tribunalul Funcției Publice: 28 iunie 2006, Grünheid/Comisia, F‑101/05, RecFP, p. I‑A‑1-55 și II‑A-1-199, punctul 33 și jurisprudența citată; 24 mai 2007, Lofaro/Comisia, F‑27/06 și F‑75/06, nepublicată încă în Repertoriu, punctul 57, care face obiectul unui recurs la Tribunalul de Primă Instanță, cauza T‑293/07 P
4. Chiar dacă este preferabil ca un act care lezează să menționeze căile de recurs, precum și termenele care trebuie respectate în această privință, lipsa unei astfel de mențiuni, dacă nu este impusă prin dispoziții legale, nu poate avea drept consecință să facă obstacol inadmisibilității unei acțiuni formulate împotriva acestui act, pentru motivul tardivității reclamației administrative prealabile.
(a se vedea punctele 48 și 50)