HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE A UNIUNII EUROPENE
(Camera a treia)
26 iunie 2013
Cauza F‑78/11
BM
împotriva
Băncii Centrale Europene (BCE)
„Funcție publică – Personalul BCE – Prelungire retroactivă a perioadei de probă – Decizie de a pune capăt contractului în perioada de probă – Procedură disciplinară”
Obiectul: Acțiune introdusă în temeiul articolului 36.2 din Protocolul privind Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale și al Băncii Centrale Europene, anexat la Tratatul UE și la Tratatul FUE, prin care BM, membru al personalului Băncii Centrale Europene (BCE), solicită anularea deciziei din 20 mai 2011 prin care se pune capăt contractului său de muncă și despăgubirea pentru prejudiciul său material și moral, acesta din urmă fiind evaluat la 10 000 de euro
Decizia: Anulează decizia Comitetului executiv al Băncii Centrale Europene din 20 mai 2011 de încetare a contractului lui BM începând cu 31 octombrie 2011. Respinge în rest acțiunea. Banca Centrală Europeană suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligată să suporte cheltuielile de judecată efectuate de BM.
Sumarul hotărârii
1. Acțiune introdusă de funcționari – Agenții Băncii Centrale Europene – Acțiune specială – Neprezentare anterior introducerii unei acțiuni îndreptate împotriva unei decizii de a nu confirma angajarea unui membru al personalului aflat în perioada de probă – Admisibilitate
(Condițiile de angajare a personalului Băncii Centrale Europene, art. 41; Normele aplicabile personalului Băncii Centrale Europene, art. 8.1.6)
2. Acțiune introdusă de funcționari – Agenții Băncii Centrale Europene – Acțiune introdusă în lipsa introducerii prealabile a unei acțiuni speciale în conformitate cu normele aplicabile personalului băncii – Informare în legătură cu lipsa procedurii interne de către directorul general adjunct al Direcției Generale Resurse umane – Admisibilitate – Eroare scuzabilă
(Normele aplicabile personalului Băncii Centrale Europene, art. 8.1.6)
3. Acțiune introdusă de funcționari – Agenții Băncii Centrale Europene – Interesul de a exercita acțiunea – Acțiune îndreptată împotriva unei decizii de a pune capăt contractului de angajare – Admisibilitate
4. Acțiune introdusă de funcționari – Agenții Băncii Centrale Europene – Recrutare – Perioadă de probă – Evaluare a desfășurării – Lipsa indicațiilor administrației anterior expirării perioadei respective cu privire la o eventuală prelungire a acesteia – Consecință – Confirmarea perioadei de probă – Adoptare ulterioară a unei decizii de prelungire a perioadei de probă cu efect retroactiv – Inadmisibilitate – Încălcarea principiului securității juridice
(Normele aplicabile personalului Băncii Centrale Europene, art. 2.1.1-2.1.3)
1. În ceea ce privește o acțiune introdusă de un membru al personalului Băncii Centrale Europene împotriva unei decizii de neconfirmare a angajării sale la expirarea perioadei de probă, împrejurarea că acțiunea a fost introdusă în lipsa introducerii prealabile a unei acțiuni speciale în sensul articolului 8.1.6 din Normele aplicabile personalului nu este de natură să conducă la inadmisibilitatea acțiunii.
Astfel, nu reiese fără echivoc din articolul 41 din Condițiile de angajare a personalului Băncii Centrale Europene, aplicabile de la 1 ianuarie 2009, că deciziile de a nu confirma angajarea unui membru al personalului care efectuează o perioadă de probă sunt supuse unei proceduri de acțiune specială. Or, în interesul unei bune administrări și al unei protecții juridice efective, dispozițiile care reglementează procedurile de acțiune internă ale unei instituții trebuie să fie clare, precise și certe.
(a se vedea punctele 37, 40 și 42)
2. Un membru al personalului Băncii Centrale Europene poate invoca în mod întemeiat eroarea scuzabilă pentru a justifica introducerea acțiunii sale în lipsa introducerii prealabile a unei acțiuni speciale în sensul articolului 8.1.6 din Normele aplicabile personalului menționat în cazul în care a fost informat de directorul general adjunct al Direcției Resurse umane, Buget și Organizare că nu există o procedură internă împotriva deciziei de neconfirmare a angajării membrului respectiv aflat în perioada de probă și că, prin urmare, trebuia să sesizeze direct instanța Uniunii.
(a se vedea punctul 41)
3. Un membru al personalului Băncii Centrale Europene nu este lipsit de interesul de a exercita acțiunea în anularea unei decizii de a pune capăt contractului său din motivul că o eventuală anulare a acestei decizii nu ar conduce neapărat la prelungirea contractului său și nici la o nouă angajare.
(a se vedea punctul 45)
Trimitere la:
Tribunalul de Primă Instanță: 23 februarie 2001, De Nicola/BEI, T‑7/98, T‑208/98 și T‑109/99, punctul 127
4. Perioada de probă prevăzută la articolul 2.1.1 din Normele aplicabile personalului Băncii Centrale Europene are drept scop să permită băncii să realizeze o analiză concretă a aptitudinilor unui candidat de a exercita o funcție determinată, a spiritului în care acesta își îndeplinește sarcinile și a randamentului său în serviciu. În acest context, o prelungire a perioadei de probă poate constitui o măsură adecvată în acest scop. În consecință, existența dubiilor cu privire la aptitudinea unui angajat nou‑recrutat poate constitui un „caz excepțional” în sensul articolului 2.1.2 din normele menționate, care justifică astfel o prelungire a perioadei sale de probă. Rezultă că expirarea perioadei de probă modifică situația juridică a membrului personalului vizat în mod esențial, întrucât, începând de la această dată, articolul 2.1.3 din normele respective nu se aplică în cazul aptitudinii unui membru al personalului de a ocupa postul pentru care a fost recrutat și de a îndeplini funcțiile aferente acestuia ulterior expirării perioadei de probă.
În aceste condiții, un membru al personalului, în lipsa oricărei indicații contrare din partea administrației anterior expirării perioadei sale de probă, poate avea, începând de la data raportului privind perioada de probă întocmit în privința sa, așteptări legitime ca banca să nu adopte o decizie de prelungire a perioadei sale de probă. Astfel, deși este adevărat că administrația deține o largă putere de apreciere cu privire la aspectul dacă un candidat îndeplinește sau nu îndeplinește toate condițiile personale și profesionale pentru a ocupa postul pentru care a fost recrutat și pentru a îndeplini funcțiile aferente, orice act individual adoptat în exercitarea acestei largi puteri care lezează un membru al personalului și care îi afectează situația juridică personală trebuie să respecte principiul securității juridice, care este aplicabil oricărei instituții a Uniunii în cadrul gestiunii personalului. În special, un astfel de principiu se opune ca aplicarea în timp a unui act individual să aibă punctul de pornire stabilit la o dată anterioară adoptării sale. Totuși, cu titlu excepțional, situația poate fi diferită dacă obiectivul care trebuie atins impune acest lucru și dacă încrederea legitimă a destinatarului actului este respectată în mod corespunzător.
În consecință, o decizie a băncii prin care se prelungește cu efect retroactiv perioada de probă este nelegală pentru încălcarea principiului securității juridice.
(a se vedea punctele 61-64 și 66)
Trimitere la:
Curte: 25 ianuarie 1979, Racke, 98/78, punctul 20; 13 noiembrie 1990, Fedesa și alții, C‑331/88, punctul 45; 22 noiembrie 2001, Țările de Jos/Consiliul, C‑110/97, punctul 151; 26 mai 2005, Tralli/BCE, C‑301/02 P, punctul 73
Tribunalul de Primă Instanță: 1 aprilie 1992, Kupka‑Floridi/CES, T‑26/91, punctul 43
Tribunalul Funcției Publice: 26 mai 2011, Kalmár/Europol, F‑83/09, punctul 92, care face obiectul unui recurs aflat pe rolul Tribunalul Uniunii Europene, cauza T‑455/11 P; 13 iunie 2012, Guittet/Comisia, F‑31/10, punctele 63 și 64 și jurisprudența citată