Language of document : ECLI:EU:F:2011:163

HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE
(Camera a treia)

28 septembrie 2011


Cauza F‑26/10


AZ

împotriva

Comisiei Europene

„Funcție publică – Promovare – Exercițiul de promovare 2009 – Capacitatea de a lucra într‑o a treia limbă – Existența unei proceduri disciplinare – Excludere din cadrul exercițiului de promovare”

Obiectul:      Acțiune introdusă în temeiul articolului 270 TFUE, aplicabil Tratatului CEEA în temeiul articolului 106a, prin care AZ solicită anularea deciziei Comisiei prin care este exclus din exercițiul de promovare 2009

Decizia:      Respinge acțiunea. Reclamantul suportă totalitatea cheltuielilor de judecată.

Sumarul hotărârii

1.      Funcționari – Acțiune – Reclamație administrativă prealabilă – Decizie de respingere – Substituirea motivelor actului contestat

(Statutul funcționarilor, art. 90 și 91)

2.      Funcționari – Principii – Dreptul la apărare

3.      Funcționari – Promovare – Condiții – Demonstrarea capacității de a lucra într‑o a treia limbă

[Statutul funcționarilor, art. 45 alin. (2)]

4.      Funcționari – Acțiune – Acțiune în despăgubire – Motive – Nelegalitatea unei decizii a administrației neatacate în termen – Inadmisibilitate

(Statutul funcționarilor, art. 90 și 91)

1.      În sistemul căilor de atac prevăzut la articolele 90 și 91 din Statutul funcționarilor și ținând seama de caracterul evolutiv al procedurii precontencioase instituite prin articolele menționate, administrația poate completa sau modifica, cu ocazia respingerii unei reclamații, motivele în temeiul cărora a adoptat actul contestat.

(a se vedea punctul 38)

Trimitere la:

Tribunalul Uniunii Europene: 9 decembrie 2009, Comisia/Birkhoff, T‑377/08 P, punctele 55-60

2.      Motivul întemeiat pe nerespectarea dreptului la apărare nu poate fi invocat împotriva oricărui act care lezează, respectiv împotriva oricărui act care produce efecte juridice obligatorii de natură să afecteze direct și individual interesele unui funcționar, modificând în mod semnificativ situația sa juridică. În această privință, a impune administrației ascultarea fiecărui agent în prealabil față de adoptarea oricărui act care îl lezează ar conduce pentru aceasta la o sarcină nerezonabilă.

Astfel, faptul că o decizie constituie, din punct de vedere procedural, un act care lezează nu permite să se deducă de aici automat, fără a avea în vedere natura procedurii inițiate împotriva funcționarului vizat, că autoritatea împuternicită să facă numiri are obligația să îl asculte în mod util pe funcționarul interesat înainte de adoptarea unei astfel de decizii.

Reiese de aici, așadar, că motivul întemeiat pe încălcarea dreptului la apărare nu poate fi invocat în mod util decât în măsura în care, pe de o parte, decizia contestată este adoptată în urma unei proceduri inițiate împotriva persoanei interesate și, pe de altă parte, gravitatea consecințelor pe care această decizie le poate avea asupra situației acestei persoane este dovedită.

(a se vedea punctele 49-51)

Trimitere la:

Curte: 29 aprilie 2004, Parlamentul European/Reynolds, C‑111/02 P, punctul 57

3.      Condiția privind demonstrarea capacității de a lucra într‑o a treia limbă este o condiție obiectivă pe care funcționarul trebuie să o îndeplinească în mod necesar pentru a fi promovat. În consecință, împrejurarea că acesta nu este în măsură, împotriva voinței sale, să promoveze testul de limbă nu poate avea prin ea însăși consecința neaplicării în cazul acestuia a condiției privind demonstrarea capacității de a lucra într‑o a treia limbă.

(a se vedea punctul 68)

4.      Un funcționar care a omis să introducă, în termenele prevăzute la articolele 90 și 91 din Statutul funcționarilor, o acțiune în anulare împotriva unui act despre care pretinde că îl lezează nu poate, prin intermediul unei cereri de reparare a prejudiciului cauzat prin acest act, să repare această omisiune și să obțină astfel termene noi de exercitare a acțiunii.

(a se vedea punctul 85)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: 29 februarie 1996, Lopes/Curtea de Justiție, T‑547/93, punctul 174