HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE A UNIUNII EUROPENE (Camera a treia)

21 martie 2013

Cauza F‑111/11

Chris van der Aat și alții

împotriva

Comisiei Europene

„Funcție publică – Remunerație – Adaptare anuală a remunerațiilor și a pensiilor funcționarilor și ale altor agenți – Articolele 64, 65 și 65a din statut – Anexa XI la statut – Regulamentul (UE) nr. 1239/2010 – Coeficienți corectori – Funcționari repartizați la Ispra”

Obiectul:      Acțiune introdusă în temeiul articolului 270 TFUE, aplicabil Tratatului CEEA în temeiul articolului 106a, prin care reclamații solicită, în esență, anularea deciziilor Comisiei Europene prin care se aplică în privința lor Regulamentul (UE) nr. 1239/2010 al Consiliului din 20 decembrie 2010 de ajustare, de la 1 iulie 2010, a remunerațiilor și a pensiilor funcționarilor și ale celorlalți agenți ai Uniunii Europene, precum și a coeficienților corectori aferenți (JO L 338, p. 1), în măsura în care fixează la 92,3 % coeficientul corector aplicabil remunerării personalului repartizat în provincia Varese (Italia, denumit în continuare „coeficientul corector pentru Varese”).

Decizia: Respinge acțiunea. Reclamanții suportă propriile cheltuieli de judecată și sunt obligați să suporte cheltuielile de judecată efectuate de Comisie. Consiliul Uniunii Europene, intervenient, suportă propriile cheltuieli de judecată.

Sumarul hotărârii

1.      Funcționari – Remunerație – Coeficienți corectori – Regulamentele de aplicare a statutului – Motivare – Obligație – Conținut

(Statutul funcționarilor, art. 64 și 65; anexa XI; Regulamentul nr. 1239/2010 al Consiliului)

2.      Funcționari – Remunerație – Coeficienți corectori – Stabilire – Control jurisdicțional – Limite

(Statutul funcționarilor, art. 64 și 65; anexa XI)

3.      Procedură jurisdicțională – Cerere de sesizare a instanței – Cerințe de formă – Expunere sumară a motivelor invocate – Trimitere la un site internet – Inadmisibilitate

[Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, art. 34 alin. (4)]

1.      Motivarea unui regulament privind stabilirea coeficienților corectori care afectează remunerațiile funcționarilor se poate limita să menționeze, pe de o parte, situația de ansamblu care a condus la adoptarea acestuia și, pe de altă parte, obiectivele generale pe care își propune să le atingă și nu trebuie să vizeze aspectele tehnice ale modalităților de calcul. În această privință, motivarea Regulamentului nr. 1239/2010 de ajustare, de la 1 iulie 2010, a remunerațiilor și a pensiilor funcționarilor și ale celorlalți agenți ai Uniunii Europene și care privește articolele 64 și 65 din statut, precum și anexa XI la acesta, dispoziții care precizează condițiile în care sunt adaptați în fiecare an coeficienții corectori, chiar dacă este succintă, este suficientă din perspectiva acestor considerații.

(a se vedea punctele 23 și 24)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: 7 decembrie 1995, Abello și alții/Comisia, T‑544/93 și T‑566/93, punctul 89; 8 noiembrie 2000, Bareyt și alții/Comisia, T‑175/97, punctul 75

2.      În materie de stabilire sau de revizuire a coeficienților corectori, anexa XI la statut încredințează Oficiului de Statistică al Uniunii Europene (Eurostat) sarcina de a calcula, de comun acord cu serviciile statistice ale statelor membre, paritățile economice și de a verifica dacă rapoartele dintre coeficienții corectori stabilesc în mod corect echivalențele puterilor de cumpărare. În această privință, modul de redactare a articolelor 64 și 65 din statut și a anexei XI la statut, precum și gradul de complexitate al materiei implică o marjă largă de apreciere în ceea ce privește factorii și elementele care trebuie luate în considerare cu ocazia stabilirii sau a revizuirii coeficienților corectori.

În consecință, aprecierea instanței Uniunii în ceea ce privește definirea și alegerea datelor de bază și a metodelor statistice utilizate de Eurostat pentru stabilirea propunerilor de coeficienți corectori trebuie să se limiteze la controlul respectării principiilor enunțate de dispozițiile statutului, a absenței unei erori vădite în aprecierea faptelor aflate la baza stabilirii coeficienților corectori și al inexistenței unui abuz de putere.

În plus, îi revine celui care urmărește să pună în discuție elementele și metoda utilizate pentru stabilirea coeficienților corectori sarcina de a furniza elemente care pot demonstra că a fost săvârșită o eroare vădită.

În această privință, într‑un domeniu în care nu se poate proceda decât prin aproximare, constatarea unei simple diferențe între, pe de o parte, diferențialul de evoluție a prețurilor la Bruxelles și într‑un alt loc de repartizare și, pe de altă parte, evoluția coeficientului corector aplicat respectivului loc de repartizare nu poate fi suficientă pentru a stabili existența unei erori vădite de apreciere. Pentru ca situația să se prezinte astfel, diferența în cauză trebuie să fie deosebit de importantă.

În orice caz, chiar presupunând că este dovedită existența unor erori care afectează raportul dintre prețurile prestațiilor pentru un serviciu aplicate la Bruxelles și cele aplicate într‑un alt loc de repartizare, care apare în raportul Eurostat, ar mai trebui să se demonstreze de asemenea că, având în vedere importanța efectelor cumulate ale acestor erori, coeficientul corector al acestui ultim loc de repartizare, în ansamblul său, este în mod vădit eronat.

(a se vedea punctele 43-46, 54 și 77)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: Abello și alții/Comisia, citată anterior, punctele 53, 55, 56, și 79; 25 septembrie 2002, Ajour și alții/Comisia, T‑201/00 și T‑384/00, punctele 46-49

3.      În temeiul articolului 34 alineatul (4) din Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, nu revine Tribunalului sarcina de a căuta pe internet documente neanexate la actele de procedură.

(a se vedea punctul 73)